Competence for military service relationship claims: special public servant status assigns jurisdiction to the administrative section of the tribunal under the Administrative Code.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor băneşti datorate, constând în diurna zilnică în valută şi indemnizaţia zilnică în valută pentru facilitarea legăturii cu familia/recreere, prevăzute de H.G. nr. 1086/2004, act nepublicat în Monitorul Oficial, dar şi de Hotărârea Guvernului nr. 518/1995, aferente perioadei 11.09.2016 - 13.09.2018, în care s-a aflat în Misiunea internaţională de menţinere a păcii MINUSMA ro în Mali, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi la plata dobânzii penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011 şi art. 1535 C. civ., până la data plăţii efective a sumei totale datorate, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 355 din 17 iunie 2020, Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin raportare la criteriul rangului de autoritate publică centrală a pârâtului Inspectoratul General al Jandarmeriei Române.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.07.2020, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 258 din 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin raportare la cele reţinute şi stabilite prin decizia nr. 10/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cererii de chemare în judecată îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (care preiau integral dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999), potrivit cărora, sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe, precum şi prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică. Având în vedere că domiciliul reclamantului este în judeţul Timiş, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Timiş este competent să judece cauza.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte apreciază că, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză, nu este relevantă calitatea de autoritate publică centrală a autorităţii chemate în judecată, ci prezintă relevanţă obiectul cauzei, din perspectiva scopului urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii, care constă în solicitarea unor drepturi băneşti pretins cuvenite de la pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, respectiv cele menţionate la pct. 1 din prezenta decizie.

În raport cu obiectul dedus judecăţii şi împrejurarea că reclamantul este cadru militar, având gradul de locotenent-colonel în cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, Înalta Curte reţine că acesta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în legătură cu drepturi ce decurg din raportul său de serviciu.

În acest sens, va fi avută în vedere Decizia nr. 10/2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) şi (3), art. 16, art. 17 şi art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1, art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special."

În motivarea acestei Decizii, la paragraful 95, s-a reţinut că în privinţa cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special.

Totodată, în conformitate cu art. 536 din O.U.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ, act normativ care a abrogat Legea nr. 188/1999, (c)auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Prin raportare la considerentele Deciziei nr. 10/2018, pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, considerente aplicabile pentru identitate de raţiune şi în litigiul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, dată fiind reluarea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, în cuprinsul normei regăsite la art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora competenţa teritorială revine în mod exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă municipiul Timişoara.

Aşadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie statutului cadrelor militare, competenţa materială în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.