Fund's appeal upheld; claim to compel response moot after voluntary decision, action dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire formulată de către reclamantă şi expediată către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 658 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a obligat pârâtul să emită reclamantei un răspuns cu privire la cererea de despăgubire formulată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca rămasă fără obiect, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, recurentul-pârât a susţinut că termenul de 30 de zile pentru soluţionarea cererii de plată, calculat de la depunere, nu este compatibil cu prevederile Legii nr. 213/2015. Astfel, a susţinut că sentinţa recurată este pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, care nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de plată, astfel încât nerespectarea ordinii de înregistrare a cererilor depuse de solicitanţi şi soluţionarea cu prioritate a cererii formulate de reclamanţi este de natură a genera un tratament discriminatoriu faţă de solicitanţii care nu au chemat în judecată Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Totodată, recurentul-pârât arată că, între timp, a emis decizia nr. 11212/2017, care a şi fost comunicată petentei, astfel că cererea acesteia a rămas fără obiect, continuând să susţină că motivarea instanţei privind aplicarea termenului de 30 de zile, conform art. 2 din Legea nr. 554/2004, este criticabilă.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia din 10 decembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 16 decembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinţei, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire depusă la data de 01.08.2016.

Înalta Curte constată că, la data de 15 noiembrie 2017, a fost emisă Decizia nr. 11212/15.11.2017 de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care, urmare cererii de plată nr. x/08.09.2016 (27.07.2016 data poştei) formulate de petenta A., s-a admis cererea de plată pentru suma de 12.375 RON şi s-a respins cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată şi cea acordată.

Cu privire la conduita procesuală a Fondului de Garantare a Asiguraţilor, se reţine că acesta a omis a aduce la cunoştinţa judecătorului fondului împrejurarea că a emis decizia de soluţionare a cererii de plată formulată de reclamantă, în condiţiile în care, potrivit înscrisului depus în recurs (Decizia nr. 11212/15.11.2017), această decizie a fost anterioară pronunţării sentinţei atacate în cauză (16.02.2018).

Având în vedere că obiectul acţiunii îl reprezintă pretenţia concretă a reclamantului şi acesta este unul dintre elementele esenţiale ale acţiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum şi faptul că, în speţă, obiectul cererii deduse judecăţii l-a constituit obligarea pârâtului la emiterea unui răspuns cu privire la cererea de despăgubire, instanţa de control judiciar reţine că această pretenţie a fost satisfăcută şi, în consecinţă, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, restul alegaţiilor recurentului-pârât neimpunându-se a mai fi analizate.

În ce priveşte cererea de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Înalta Curte constată că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În cauză, acţiunea formulată a fost respinsă ca rămasă fără obiect, având în vedere că pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantei şi a procedat la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, în cursul soluţionării procesului.

În doctrina şi practica judecătorească este unanim acceptat faptul că, în cazul respingerii cererii reclamantului, ca rămasă fără obiect, urmare îndeplinirii obligaţiilor de către pârât în cursul soluţionării cauzei, culpa procesuală aparţine pârâtului.

Prin urmare, fundamentul suportării cheltuielilor de judecată de către intimata-reclamantă nu există, întrucât aceasta nu se află în culpă procesuală, astfel că cererea recurentului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

Totodată, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

30/09/2016

Cerere de chemare în judecată B. srl

04/10/2017

Motive de recurs

Recurent - B. SRL

04/10/2017

Dovadă de achitare taxa de timbru

Reclamant - B. SRL

22/11/2017

Întâmpinare

Intimat - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ

29/07/2020

Acte

Recurent - B. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C..

31/08/2020

Note scrise

Recurent - B. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C..

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 658 din 16 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.