Fiscal assessment appeal barred by loss of procedural capacity upon commercial deregistration

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 septembrie 2019, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, obligarea pârâtelor la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-DJ 615 din data de 11.12.2015, Procesului Verbal nr. 627 din 11.12.2015, Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală nr. x din data de 11.12.2015, Dispoziţiei nr. 173 din data de 11.12.2015 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2474 din 20 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile menţionată la pct. I.2 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Aspecte procesuale

4.1. La termenul de judecată din data de 29 iulie 2020, Înalta Curte, luând act de deschiderea procedurii falimentului care a intervenit în privinţa societăţii recurente, prin sentinţa civilă nr. 3944 din 21 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, fiind numit lichidator judiciar B., a dispus citarea recurentei-reclamante şi la sediul lichidatorului şi, prin urmare, rectificarea citativului cauzei, în sensul menţionării reprezentării recurentei-reclamante Societatea A. S.R.L., prin lichidator judiciar B..

4.2. În cauză, tot la termenul de judecată din data de 29 iulie 2020, apărătorul recurentei-reclamante, avocat C., a adus la cunoştinţa instanţei că societatea a fost radiată din evidenţele registrului comerţului, însă fostul asociat al societăţii este succesibil al societăţii şi are interesul continuării procesului, întrucât are şi calitatea de creditor al societăţii, conform tabelului creditorilor întocmit la lichidarea societăţii.

4.3. Prin note scrise, înregistrate la dosarul instanţei de recurs la data de 31 august 2020, D., în calitate de asociat al societăţii recurente, a solicitat admiterea cererii sale de continuare a procesului în locul societăţii radiate.

A arătat că cererea sa este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 235 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 31/1990, care prevăd că transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după plata creditorilor are loc la data radierii societăţii din registrul comerţului (alin. (3), iar Registrul va elibera fiecărui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite (alin. (4), precum şi art. 237 alin. (13) din aceeaşi lege, potrivit căruia, bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, le revin acţionarilor/asociaţilor.

Titularul cererii a mai arătat că are calitatea de creditor al societăţii A. S.R.L. şi este înscris în Tabelul definitiv consolidat completat cu suma de 203.823,66 RON, însă creanţa sa nu a putut fi acoperită de sumele obţinute din vânzarea activelor societăţii.

Având în vedere dreptul constituentului (asociatului unic) D. asupra bunurilor societăţii rămase în urma lichidării, titularul cererii consideră că este îndreptăţit să continue procedura contencioasă începută de societate.

În fine, a arătat că stabilirea situaţiei realităţii fiscale a societăţii A. S.R.L., al cărei asociat unic şi administrator a fost, este necesară şi ulterior dizolvării, lichidării şi radierii acesteia întrucât, deşi aceasta a uzat de toate mijloacele juridice posibile, a fost radiată anterior verificării legalităţii şi corectitudinii celor consemnate în actul administrativ-fiscal atacat şi şi-a produs consecinţele în cea mai gravă formă.

4.4. La termenul de judecată din 16 decembrie 2020, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante A. S.R.L., în raport de împrejurarea că, prin sentinţa civilă nr. 1502 din 21.03.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea societăţii debitoare din registrul comerţului.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Referitor la cererea de continuare a judecării recursului formulată de asociatul E.

Fostul asociat şi administrator al societăţii recurente, E., a indicat dispoziţiile art. 235 alin. (3) şi (4) şi ale art. 237 alin. (13) din Legea nr. 31/1990, ca temei al introducerii sale în cauză, în calitate de succesor în drepturi şi obligaţii a societăţii radiate, însă, Înalta Curte apreciază că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, întrucât radierea A. S.R.L., conform temeiurilor de drept invocate în cererea analizată, are ca efect eliberarea unui certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, iar bunurile rămase în patrimoniul persoanei juridice revin acţionarilor/asociaţilor.

În cauză, este necesar a fi dovedită incidenţa vreunui temei legal care să-i permită persoanei fizice care are calitatea de asociat unic al societăţii cu răspundere limitată să continue litigiul, ca succesor legal în drepturi şi obligaţii al societăţii radiate.

Cum un astfel de temei nu a fost indicat de asociatul E., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea acestuia de continuare a judecării recursului declarat de Societatea A. S.R.L..

II.2. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil şi în recurs, excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din C. proc. civ. "acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condiţiile legii (...)."

Aşadar, una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile este capacitatea procesuală, alături de condiţiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes.

Or, capacitatea procesuală de folosinţă, care este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă, este aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de exerciţiu.

Din analiza actelor de la dosar, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 1502 din 21 martie 2019, rămasă definitivă prin neapelare, astfel cum rezultă din sistemul Ecris, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-au dispus următoarele:

"Aprobă raportul final al lichidatorului judiciar B.. În baza art. 175, alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, închide procedura insolvenţei împotriva debitorului S.C. A. S.R.L.. Radiază debitoarea din registrul comerţului Bucureşti. Notificată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti şi Oficiului Registrului Comerţului Bucureşti de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru efectuarea menţiunii."

Potrivit art. 244 din C. civ.: "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulităţii, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desfiinţarea ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.", iar potrivit art. 251 alin. (1) din acelaşi Cod:

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

Nu poate avea capacitate procesuală de folosinţă o societate comercială radiată din registrul comerţului, operaţiune care are semnificaţia încetării existenţei persoanei juridice, neavând în acest sens relevanţă momentul când a fost radiată, efectul radierii unei societăţi comerciale fiind încetarea existenţei persoanei juridice. Radierea unei societăţi comerciale din registrul comerţului are drept efect încetarea capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu a acesteia. Practic, din momentul radierii sale, persoana juridică nu mai există.

Asadar, o societate care a fost radiată nu mai poate fi parte într-o actiune judiciară.

În cauză, radierea recurentei-reclamante A. S.R.L. din evidenţa Registrului Comerţului s-a dispus prin hotărârea judecătorească definitivă, anterior menţionată, ceea ce are drept consecinţă încetarea persoanei juridice însăşi şi atrage după sine lipsa capacităţii sale procesuale de folosinţă.

Excepţia lipsei capacităţii de folosinţă sau de exerciţiu este o excepţie absolută şi peremptorie ce poate fi invocată de către orice parte şi de instanţă din oficiu în orice stadiu al soluţionării pricinii.

Prin urmare, reţinând că la data judecării recursului, recurenta-reclamantă A. S.R.L. era radiată din registrul comerţului ca urmare a derulării unei proceduri de insolvenţă împotriva debitoarei, ce a fost închisă, Înalta Curte constată, în raport de dispoziţiile art. 56 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., că recurenta nu mai are capacitate procesuală de folosinţă, nemaiputând fi subiect de drepturi şi obligaţii şi, în consecinţă, subiect al raportului de drept dedus judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, şi va anula recursul, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Dată

Tip

Sursă

30/09/2016

Cerere de chemare în judecată A. srl

04/10/2017

Motive de recurs

Recurent - A. SRL

04/10/2017

Dovadă de achitare taxa de timbru

Reclamant - A. SRL

22/11/2017

Întâmpinare

Intimat - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DOLJ

29/07/2020

Acte

Recurent - A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B..

31/08/2020

Note scrise

Recurent - A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B..

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de continuare a judecării recursului formulată de asociatul E..

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. împotriva sentinţei civile nr. 2474 din 20 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2020.