Judge's choice of neighboring tribunal upheld for vehicle tax restitution claim

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, la data de 31 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, solicitând obligarea pârâtei către reclamant: la restituirea, într-o singură tranşă, a sumei achitate pârâtei în anul 2014, cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, precum şi la plata dobânzii fiscale aferente, prevăzute de art. 182 Noul Codul de procedură fiscalălă şi a ratei inflaţiei, ambele calculate de la data plăţii timbrului de mediu litigios, şi până în ziua restituirii acestuia; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 175/CA/2020 din 10 iunie 2020, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect obligaţia de a face, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata A.J.F.P. Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău, şi a trimis cauza, spre soluţionare Tribunalului Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

În fapt, reclamantul A., domiciliat în judeţul Bacău, judecător la Curtea de Apel Bacău, a sesizat Tribunalul Vaslui cu o cerere de chemare în judecată din sfera contenciosului administrativ, în temeiul art. 127 din C. proc. civ.

După cum rezultă din dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut instanţa, astfel cum au fost interpretate şi prin Decizia R.I.L. nr. 7/2016 a ÎCCJ, instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Cum reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial, Tribunalul Bacău, ci la Curtea de Apel Bacău, instanţa a găsit întemeiată excepţia invocată, pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obligaţia de a face, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimata A.J.F.P. Bacău, în favoarea Tribunalului Bacău.

2.2). La data de 16 iulie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa civilă nr. 449/2020 din 02 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, în favoarea Tribunalului Vaslui; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Vaslui; a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către aceasta; în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei de mediu, este, prin natura sa, o acţiune în contencios administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. În baza acestor prevederi legale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bacău, ca instanţă în circumscripţia căreia domiciliază reclamantul A..

Reclamantul A., s-a reţinut, are totodată şi calitatea de judecător în cadrul Curţii de Apel Bacău, instanţă superioară Tribunalului Bacău.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., a reţinut instanţa, în forma în vigoare la data sesizării instanţei (31.12.2019), dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Rezultă din interpretarea dispoziţiilor legale sus- menţionate că sesizarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate se face în două ipoteze, şi anume: dacă judecătorul îşi desfăşoară activitatea fie în cadrul instanţei competente să soluţioneze cauza în primă instanţă, fie în cadrul instanţei superioare acesteia.

Instanţa a reţinut că reclamantul A. are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa unei instanţe inferioare Curţii de Apel Bacău, unde acesta îşi desfăşoară activitatea.

Deşi este real că reclamantul nu îşi desfăşoară activitatea în cadrul instanţei competente să soluţioneze în primă instanţă cererea, respectiv în cadrul Tribunalului Bacău, a considerat că relevant este faptul că acesta îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Bacău, care este instanţă superioară acestuia.

Prin urmare, a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., în sensul că, fiind reclamant într-o cauză de competenţa unei instanţe inferioare celei la care îşi desfăşoară activitatea, domnul judecător a sesizat în mod corect una dintre instanţele de grad egal aflată în circumscripţia unei curţi de apel alăturate, respectiv Tribunalul Vaslui.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Vaslui a fost generat de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., text potrivit căruia: "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.".

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte competenţa reglementată prin dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acestea au o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul, care are calitate de reclamant al unei pricini şi, pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul/procurorul/grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanţei.

Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, rezultă că norma analizată instituie şi o competenţă teritorială facultativă, ceea ce corespunde denumirii marginale a textului. Această alegere a uneia dintre instanţele competente dintre cele prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie exercitată de reclamantul judecător/procuror/grefier, la data sesizării instanţei.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte apreciază că se impune a se preciza că în valenţa sa de normă de necompetenţă absolută, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. are ca raţiune exigenţele unei proceduri echitabile, şi anume, ca la judecarea unei pricini în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanţiile de imparţialitate ce trebuie să însoţească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparenţă de soluţionare părtinitoare a cauzei.

În acest sens, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, a reţinut că "(...) pentru ipoteza în care un judecător este parte într-un proces, C. proc. civ. reglementează situaţia particulară a acestor cauze şi pune la dispoziţia acestuia o normă procedurală alternativă, dând posibilitatea reclamantului judecător de a alege între instanţe deopotrivă competente. Astfel, norma cuprinsă în art. 127 alin. (1) C. proc. civ., (...), este un mijloc procedural care urmăreşte înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii. De asemenea, dispoziţia legală menţionată la alin. (2) reglementează şi situaţia pârâtului judecător. Astfel, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Înalta Curte apreciază că în interpretarea restrictivă a art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este relevant paragraful 24 din considerentele deciziei Curţii Constituţionale sus enunţate, în cuprinsul căruia se reţine că "... prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. circumscriu obligaţia reclamantului judecător de a introduce cererea la o instanţă de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate ...".

Prin urmare, pentru o cerere în care un judecător/procuror/grefier are calitatea de reclamant, cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, este obligatorie sesizarea unei alte instanţe judecătoreşti de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate în a cărui circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, având alegerea între oricare dintre instanţele de acelaşi grad prevăzute anterior.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în cauza în care s-a ivit conflictul negativ de competenţă, reclamantul avea calitatea de judecător la Curtea de Apel Bacău la data înregistrării acţiunii.

Ca atare, avea opţiunea conferită de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ce prevăd o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, ceea ce, de altfel, a şi făcut, chiar precizând în cuprinsul cererii de chemare în judecată că "sesizează Tribunalul Vaslui în baza art. 127 C. proc. civ.., raportat la calitatea sa de judecător la Curtea de Apel Bacău.".

Prin urmare, având în vedere şi faptul că art. 127 C. proc. civ. nu distinge faţă de obiectul cererii de chemare în judecată sau de norma care stabileşte competenţa, Înalta Curte, în raport şi cu cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia anterior menţionată, apreciază că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă aparţine Tribunalului Vaslui, instanţa sesizată de către reclamant, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Iaşi şi care este învecinată Curţii de Apel Bacău, în cadrul căreia reclamantul- judecător îşi desfăşoară activitatea.

Soluţia este în acord şi cu Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, menţionată mai sus, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE BACĂU, în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2020.