Conflict of jurisdiction over civil vehicle re-registration claim involving public authority: civil obligation to act versus administrative contentious jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, la data de 21 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei, în principal, să dispună obligarea pârâtului la transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, respectiv, la efectuarea tuturor demersurilor de înmatriculare a autoturismului indicat, pe numele său; în subsidiar, să dispună autorizarea reclamantului de a efectua toate formalităţile necesare în vederea radierii autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x din evidenţa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, având în vedere că la momentul actual figurează ca şi proprietar al acestuia şi, pe cale de consecinţă, obligarea instituţiei menţionate anterior la transcrierea autoturismului; cu cheltuieli de judecată, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 3167 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Piatra Neamţ, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate şi completate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în favoarea Tribunalului Neamţ.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că prezenta acţiune este una complexă, având două capete principale de cerere, formulate în contradictoriu cu pârâti diferiţi, având temeiuri de drept material diferite, în acest context, apreciind că devin incidente în cauză dispoziţiile art. 99 C. proc. civ., alin. (1) şi (2), precum şi cele ale art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere ipotezele diferite urmărite de dispoziţiile legale mai sus-enunţate, raportat la motivele expuse în susţinerea acţiunii, instanţa a apreciat că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, fără nicio îndoială capetele principale de cerere se află într-o strânsă legătură şi, astfel, a apreciat instanţa, că, în această ipoteză se instituie un caz de prorogare legală de competenţă, în temeiul conexităţii dintre pretenţiile formulate pe cale principală, prin intermediul aceleiaşi cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost completată de reclamant.

La Tribunalul Neamţ, cauza a fost înregistrată la data de 03 octombrie 2019, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care, prin sentinţa civilă nr. 103/C din 20.02.2020, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj Napoca.

A reţinut, în esenţă, că reclamantul, cu domiciliul în Cluj Napoca a depus precizări solicitate de către instanţă, în sensul că solicită obligarea SPCRPCIV Cluj la operarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x şi pe cale de consecinţă transcrierea autoturismului pe numele lui B., faţă de care solicită obligarea acestuia la transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului sau autorizarea reclamantului la efectuarea formalităţilor necesare radierii autoturismului.

Potrivit prevederilor Legii nr. 212 din 25 iulie 2018, pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, s-a mai reţinut că articolul 10, alin. (1), (11) şi (3) din L.C.A. s-au modificat, astfel că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.".

2.2).La data de 20 mai 2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar prin sentinţa civilă nr. 1333/2020 din 22 iulie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, invocată de instanţă din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ; a constatat ivirea conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Cluj şi Judecătoria Piatra-Neamţ şi în consecinţă, a sesizat instanţa ierarhic superioară Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict negativ de competenţă şi stabilirea instanţei competente să soluţioneze prezenta cauză; în temeiul art. 134 C. proc. civ.., instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligaţia de a face.

În concret, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată şi a lămuririlor depuse de reclamant pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantul a învestit instanţa de judecată cu următoarele petite: petitul principal: obligarea pârâtului B. la transcrierea dreptului de proprietate pe numele său, asupra autoturismului marca x, nr. de înmatriculare x, vândut de reclamant, în subsidiar să fie autorizat reclamantul să efectueze formalitătile necesare pentru radierea autoturismului din evidenţa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj; petitul accesoriu: obligarea pârâtului Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj la operarea transferului de proprietate asupra autoturismului marca x, nr. de înmatriculare x şi pe cale de consecinţă transcrierea autoturismului pe numele pârâtului de rang 1, respectiv B..

Raportat la obiectul cererii - capătul principal (obligaţia de a face), instanţa a constatat că devin incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei, iar raportat la prevederile art. 107 C. proc. civ., coroborat cu domiciliul pârâtului B. (sat Ştefan cel Mare, jud. Neamţ), competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Piatra-Neamţ.

Tribunalul a apreciat că nu ne aflăm în prezenţa a două capete principale de cerere, aspect lămurit de reclamant în cuprinsul notelor depuse pe rolul Tribunalului Neamţ, ceea ce nu atrage incidenţa art. 99 alin. (2) C. proc. civ., reţinute de Judecătoria Piatra-Neamţ. Reclamantul a arătat că pârâtul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj a fost împrocesuat cu privire la petitul accesoriu având ca obiect operarea transferului de proprietate, ca o consecinţă a admiterii primului capăt de cerere având ca obiect obligare cumpărător la transcriere auto. În aceste condiţii, soluţionarea petitului accesoriu cade în competenţa instanţei învestită cu cererea principală (art. 123 C. proc. civ.)

Tribunalul a mai apreciat că prezentul litigiu are natură pur civilă, aspect confirmat şi de temeiul în drept al acţiunii, reclamantul invocând doar prevederi din cuprinsul C. civ. şi O.U.G. nr. 195/2002, astfel că nu devin incidente nici prevederile Legii nr. 544/2004 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, reţinute de Tribunalul Neamţ.

Totodată, s-a reţinut, nu prezintă relevanţă sediul instituţiei pârâte de rândul 2, întrucât acest pârât este unul secundar (aspect confirmat de reprezentantul reclamantului la termenul de judecată din data de 22.07.2020), astfel că competenţa se determină în funcţie de pârâtul principal (art. 112 alin. (1) C. proc. civ.), în speţă, B..

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, pentru următoarele considerente:

Stabilirea instanţei competente să soluţioneze fondul cererii de chemare în judecată trebuie să se raporteze la obiectul acesteia, respectiv, la capătul de cerere principal care determină natura acţiunii.

Înalta Curte constată că Judecătoria Piatra Neamţ a fost învestită la data de 21 ianuarie 2019, cu o acţiune prin care reclamantul A. a solicitat, în principal, obligarea pârâtului B. la transcrierea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, respectiv, la efectuarea tuturor demersurilor de înmatriculare a autoturismului indicat, pe numele său, iar, în subsidiar, să se dispună autorizarea reclamantului de a efectua toate formalităţile necesare în vederea radierii autoturismului din evidenţa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj şi, pe cale de consecinţă, obligarea acestei instituţii la transcrierea autoturismului.

Prin cererea depusă la dosar în faţa Tribunalului Neamţ, la data de 16 ianuarie 2020, reclamantul a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu şi cu pârâtul Instituţia Prefectului Judeţului Cluj - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj, în ceea ce îl priveşte pe acest pârât de rang 2 solicitând să se dispună obligarea acestuia la operarea transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului şi, pe cale de consecinţă, transcrierea autoturismului pe numele pârâtului de rang 1, B..

Din motivarea acţiunii şi din scopul urmărit prin promovarea acesteia, rezultă, fără îndoială, că atât petitul principal al cererii de chemare în judecată, cât şi capătul de cerere accesoriu formulat în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj îl reprezintă obligaţia de a face.

Într-o atare ipoteză, sunt incidente dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., obiectul şi finalitatea demersului judiciar fiind stabilirea unei obligaţii de a face în sarcina pârâţilor, având în vedere şi calificarea dată de însuşi reclamant:

"cauza este simplă, având ca obiect obligaţia de a face, de competenţa Judecătoriei" .

Cum, în cauză, obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie obligaţia de a face, Înalta Curte apreciază că Judecătoriei îi revine competenţa materială de soluţionare a litigiului, nefiind vorba de două capete de cerere, spre a fi incidente prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine, deopotrivă, în circumstanţele cauzei, că reclamantul nu a învestit instanţa cu judecata unei cereri în constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Cluj de a-şi exprima acordul pentru radierea autoturismului de pe numele reclamantului şi transcrierea acestuia pe numele pârâtului B., ci reclamantul a pretins obligarea, pe cale judiciară, a pârâţilor la efectuarea demersurilor şi formalităţilor necesare în acest sens.

În consecinţă, litigiului de faţă nu îi sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmând a fi stabilită prin raportare la normele de drept comun, reclamantul urmărind prin prezentul demers procesual să fie obligat pârâtul B. la înmatricularea autoturismului pe numele său, respectiv, radierea autoturismului de pe numele reclamantului.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept ori un interes legitim".

Din interpretarea textului legal citat se constată că, pentru a fi în prezenţa contenciosului administrativ, este necesar a fi întrunite în mod cumulativ două condiţii: în primul rând, una dintre părţi să fie o autoritate publică şi, în al doilea rând, litigiul, conflictul, să fie rezultatul unui act administrativ tipic sau al unuia asimilat (nesoluţionarea în termenul legal ori refuzul nejustificat de a rezolva o cerere).

Noţiunea de "act administrativ" este definită în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, text care face referire la "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ".

Sesizarea instanţei de contencios administrativ are, aşadar, ca premisă vătămarea reclamantului, care se produce, fie prin actul administrativ al autorităţii publice, fie prin nesoluţionarea de către aceasta, în termenul legal, a unei cereri.

În acest sens, art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevede la alin. (1) că: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Prin urmare, de esenţa contenciosului administrativ este, fie existenţa unui act administrativ, a cărui anulare ori suspendare să se pretindă, fie nesoluţionarea, de către o autoritate publică, în termenul legal, a unei cereri ori refuzul nejustificat de a o rezolva, prin care subiectul care poate sesiza instanţa de contencios administrativ se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim.

Litigiul pendinte, însă, nu are ca obiect una dintre categoriile enumerate la art. 8 din Legea nr. 554/2004, spre a atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, cererea reclamantului fiind de natură civilă, reprezentând obligaţia de a face, litigiul având natură civilă în raport cu obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamant este de competenţa materială a judecătoriei- în speţă, a Judecătoriei Piatra Neamţ.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR CLUJ, în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2020.