Negative territorial jurisdiction conflict resolved: fiscal sanction challenge assigned to registered-office court in Buhuși.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi, la data de 08 martie 2019, sub nr. x/2019, petenta S.C. A. S.R.L. -D Buhuşi a formulat, în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din data de 04.03.2019, solicitând admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal în speţă, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1). Prin sentinţa civilă nr. 575/2019 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Buhuşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buhuşi, invocată din oficiu; a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava, având ca obiect plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat la data de 04.03.2019, în favoarea Judecătoriei Suceava, şi a dispus înaintarea, de îndată, a cauzei către Judecătoria Suceava, spre competentă soluţionare.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, conţinutul dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, apreciind că, în speţă, Judecătoria Buhuşi nu este competentă a soluţiona cererea, având in vedere că locul constării contravenţiei a fost la sediul DRAF 1 Suceava, care se găseşte în circumscripţia Judecătoriei Suceava.

2.2). La data de 3 octombrie 2019, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava, iar prin sentinţa civilă nr. 2570 din 07 august 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Suceava, excepţie invocată din oficiu de către instanţă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "plângere contravenţională", formulată de petenta S.C. A. SRL-D, în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Judecătoriei Buhuşi; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă teritorială între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Buhuşi şi a dispus trimiterea dosarului spre soluţionare, pe calea regulatorului de competenţă, a prezentului conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Suceava şi Judecătoria Buhuşi, către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor au caracter de normă imperativă de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga prin voinţa lor, competenţa teritorială fiind exclusivă în materie contravenţională, după cum rezultă din interpretarea art. 32 din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 126 şi art. 130 din C. proc. civ.

În prezenta cauză, instanţa a constatat faptul că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 04.03.2019, petenta S.C. A. SRL-D a fost sancţionată contravenţional cu suma de 20.000 RON, constatându-se că aceasta nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal, obligaţie prevăzută de art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 28/1999, faptă prevăzută şi sancţionată potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. c) din Legea nr. 28/1999. De asemenea, s-a reţinut că petenta a depăşit plafoanele zilnice reprezentând operaţiunile de încasări în numerar, efectuate atât de la persoane fizice cât şi de la persoane juridice, în două perioade diferite, fapte prevăzute şi sancţionate potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 70/2015.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 28/1999, s-a reţinut, Operatorii economici care încasează, integral sau parţial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum şi a prestărilor de servicii efectuate direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.

(2) Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1), denumiţi în continuare utilizatori, cu excepţia celor care utilizează aparate de marcat electronice fiscale care potrivit prevederilor art. 3 alin. (21) nu înglobează constructiv dispozitivul de imprimare, au obligaţia să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale şi să le înmâneze clienţilor. La solicitarea clienţilor, utilizatorii vor elibera acestora şi factură.

De asemenea, potrivit art. 10 lit. c) din Legea nr. 28/1999 constituie contravenţie neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate (…)

Faţă de dispoziţiile legale mai sus- menţionate, precum şi în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, instanţa a apreciat că determinant pentru stabilirea locului săvârşirii faptelor contravenţionale reţinute în sarcina petentei este sediul acesteia, întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar trebui să se săvârşească conduita activă prevăzută de lege.

Astfel, instanţa a considerat că neîndeplinirea obligaţiei de neemitere a bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, aşa cum este definită la art. 1 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 28/1999, nu se putea săvârşi decât la sediul petentei din localitatea Buhuşi, locul unde aceasta avea obligaţia de a emite bonuri fiscale pentru serviciile prestate, iar nu la locul constatării faptei contravenţionale aşa cum a reţinut instanţa iniţial învestită.

Potrivit certificatului emis de către O.N.R.C., instanţa a reţinut că societatea petentă are sediul social în localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale a Judecătoriei Buhuşi, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la prevederile H.G. nr. 337 din 09.06.1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, Judecătoria Suceava nefiind competentă să judece prezenta cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Buhuşi, pentru următoarele considerente:

În speţă, instanţa de judecată a fost învestită cu o plângere contravenţională formulată de petenta S.C. A. S.R.L. -D Buhuşi împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. x din data de 04.03.2019, prin care s-a reţinut că aceasta nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal şi, de asemenea, că a depăşit plafoanele zilnice reprezentând operaţiunile de încasări în numerar, efectuate atât de la persoane fizice, cât şi de la persoane juridice.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia", iar, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, "controlul aplicării şi exercitării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute la alin. (1)".

Raportat la conţinutul contravenţiei reţinute, se observă că faptele contravenţionale de comiterea cărora este acuzată petenta constau în inacţiuni considerate a fi săvârşite, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se îndeplinească conduita activă la care legea obligă, respectiv, dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi limitarea operaţiunilor de încasări în numerar la plafonul maxim permis de prevederile legale.

Din verificarea actelor depuse la dosar, rezultă că întreaga activitate de verificare a vizat sediul S.C. A. S.R.L. -D Buhuşi din localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, prin urmare, sediul acesteia reprezintă locul la care trebuia executată obligaţia petentei de a se dota şi a folosi aparat de marcat electronic fiscal, respectiv, de a nu depăşi plafonul maxim la operaţiunile de încasări în numerar, şi, implicit, locul unde a fost constatată fapta contravenţională.

Fapta reţinută, obligaţia legală neexecutată, este direct legată de administrarea societăţii petente, care are sediul în localitatea Buhuşi, judeţul Bacău, iar instanţa învestită cu soluţionarea regulatorului de competenţă nu poate da eficienţă unei simple reţineri că locul constatării contravenţiei a fost la sediul D.R.A.F. 1 Suceava, care se găseşte în circumscripţia Judecătoriei Suceava, cum greşit a procedat prima instanţă.

Astfel, ţinând cont de obiectul cauzei, plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, petenta fiind sancţionată contravenţional pentru faptul că nu s-a dotat cu aparat de marcat electronic fiscal şi că a depăşit plafoanele zilnice reprezentând operaţiunile de încasări în numerar, efectuate atât de la persoane fizice cât şi de la persoane juridice, în două perioade diferite, de sediul petentei, care aşa cum rezultă din actele de la dosar, este în localitatea Buhuşi, jud. Bacău, precum şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, aşa cum au fost reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că instanţa competentă teritorial să soluţioneze litigiul de faţă este instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul contravenienta, respectiv, Judecătoria Buhuşi, instanţă care, de altfel, a fost şi învestită iniţial de către petentă cu plângerea contravenţională.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Buhuşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L.- D, Buhuşi, în contradictoriu cu intimatele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECŢIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 1 SUCEAVA şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în favoarea Judecătoriei Buhuşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2020.