Salary appeal dismissed as moot after new decision paid maximum recalculated salaries.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea iniţial înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 14 aprilie 2017, sub nr. x/2017 şi, ulterior, declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (sentinţa civilă nr. 5854 de la 11.09.2017), reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, contestaţie împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 4/03.02.2017 şi Anexa la aceasta, solicitând anularea în parte a acesteia în ce priveşte valoarea de referinţă sectorială de 405, precum şi data de la care se aplică valoarea de referinţă sectorială majorată în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanţi - personal auxiliar din cadrul Tribunalului Gorj -, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 445,5 RON, corespunzător fiecărei funcţii, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, începând cu data de 16.01.20145, emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanţi, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015 conform Legii nr. 71/2015 plus 10% începând cu 1 decembrie 2015, conform art. 4 din Legea nr. 293/2015, obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicare Legii 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016 şi venitul efectiv plătit.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 298 din 30 ianuarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Gorj şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; a anulat în parte Decizia nr. 4/03.02.2017 emisă de Curtea de Apel Craiova şi a obligat pârâta Curtea de Apel Craiova la modificarea deciziei, în sensul acordării indemnizaţiilor de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015; a obligat pârâtul Tribunalul Gorj la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit referinţei sectoriale mai sus-menţionată şi venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen, pârâta CURTEA DE APEL CRAIOVA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la dosar, la data de 8 august 2018, recurenta- pârâtă a invocat, pe cale de excepţie, rămânerea fără obiect a acţiunii ca urmare a emiterii Deciziei nr. 34 din 04 iulie 2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova, solicitând admiterea acestei excepţii şi, admiţând recursul, respingerea acţiunii reclamanţilor, ca rămasă fără obiect. A depus o copie a Deciziei.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimaţii-reclamanţi A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi W. au formulat întâmpinare, înregistrată la data de 27.07.2018, prin care, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică, arătând că susţinerile recurentei Curtea de Apel Craiova sunt nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 11 decembrie 2020, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect emiterea unui ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi evenimentele survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv, actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 04 iulie 2018, recurenta-pârâtă Curtea de Apel Craiova a emis Decizia de salarizare nr. 34, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite intimaţilor- reclamanţi, la nivelul maxim permis de prevederile legale, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON-pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv, 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017. Totodată, se susţine că reclamanţilor le-au fost achitate diferenţele salariale rezultate din aplicarea acestei decizii.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, având în vedere că recurenta-pârâtă, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul recunoaşterii pretenţiilor intimaţilor- reclamanţi.

Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Suceava, ca fiind lipsit de interes.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, excepţie invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE APEL CRAIOVA împotriva sentinţei civile nr. 298 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2020.