Eligibility of salary expenditures under EU funding contracts and inapplicability of public-sector salary amnesty law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.10.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale din cadrul obiectului de convergenţă nr. x/09.02.2017; anularea deciziei nr. x/13.10.2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal cu privire la invalidarea cheltuielilor salariale în valoare totală de 108.335,5 RON aferente cererilor de rambursare nr. x şi 6; constatarea cheltuielii în sumă de 82.849,5 RON aferentă CR.6 ca fiind eligibilă; cea în cuantum de 25.486 RON aferentă CR5 ca fiind eligibilă; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3937 din 5 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii şi admiterea acţiunii.

Se susţine că, în cursul judecăţii, a depus la dosarul cauzei, înscrisul Legea nr. 78/28 martie 2018 - privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salariată, motivând aplicabilitatea acestor prevederi legale în prezenta cauză, însă instanţa de fond a omis să se pronunţe în legătură cu acest aspect.

În opinia recurentei, în conformitate cu prevederile art. 1 - art. 3 din Legea nr. 78/28 martie 2018 personalul plătit din fonduri publice este exonerat de la plata sumelor reprezentând venituri de natură salariată încasate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă în vigoare la data plăţii acestor drepturi, sume considerate a fi încasate nelegal şi pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.

În acest context, precizează că a solicitat instanţei de fond să constate că invalidarea cheltuielilor salariate, în contextul modificărilor de tarife orare şi norma de lucru survenite prin acte adiţionale la contractele de muncă ale experţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I. de către echipa de control a OIPOCU:-MEN (din cadrul structurii cu atribuţii de control a unor prejudicii), ca urmare a verificărilor efectuate în cadrul proiectului x şi, pe cale de consecinţa, restituirea sumei totale de 108.335,50 RON aferentă cheltuielilor solicitate, spre rambursate, în cele două cereri de rambursare (CR 5 şi CR 6), este nelegală în condiţiile reglementărilor aduse de Legea nr. 78/28 martie 2018.

Cu toate acestea, nicăieri, în cuprinsul motivării sentinţei atacate nu se menţionează concluziile instanţei în legătură cu aceste motive astfel încât apreciază că recursul este fondat pe aspectul de mai sus.

Într-un alt motiv de recurs s-a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât nu ne aflam în situaţia efectuării unor ore suplimentare la contractul de bază încheiat de aceşti experţi cu angajatorul USAMVB (cu menţiunea că unii dintre ei nici nu au un asemenea contract, cum este cazul experţilor B., I., F. şi C.) ci în situaţia unor contracte de munca distincte, încheiate pe perioada determinată, în cadrul proiectului POSPRU/86/1.2/S/63654, în temeiul prevederilor art. 111 art. 83 şi art. 35 alin. (1) din Codul muncii. Potrivit acestor prevederi, un salariat poate fi angajat pe o durată determinată pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe, contractul de muncă prevăzând un timp de muncă care reprezintă perioada în care salariatul prestează acel tip de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru acel contract de muncă.

Cu alte cuvinte, timpul de muncă şi salariul angajatului se raportează potrivit dispoziţiilor legislaţiei muncii, mai sus menţionate, la întreaga durată a contractului de muncă încheiat pentru desfăşurarea lucrării sau proiectului respectiv, fiind prevăzut un tarif salarial/oră aferent orelor prestate/timpului de muncă prestat conform acelui contract.

În motivarea hotărârii, instanţa a reţinut aceleaşi concluzii ca cele reţinute de pârâta OIPOCU-MEN, fiind invocate prevederile act. 17 alin. (3) lit. d) şi alin. (5), coroborate cu prevederile art. 40 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii concluzionând, printr-o greşita interpretare a legii şi contrar prevederilor contractului de finanţare, faptul că actele adiţionale încheiate ar fi trebuit să conţină menţiuni cu privire la atribuţiile postului, aspect care nu se regăseşte în cuprinsul acestor acte adiţionale, fiind menţionate doar elementele:

"Durata contractului", "Durata muncii" şi/sau " Salarizarea".

În legătură cu acest aspect, recurenta arătă faptul că, în speţă, angajatorul USAMVB a stabilit atribuţii suplimentare celor stabilite iniţial prin fişa de post, conform activităţilor şi obiectivelor proiectului în speţă, atribuţii care au fost inserate în fişele de post modificate, anexate actelor adiţionale la contractele de muncă ale experţilor A., B., C., D., E., F., lonascu luliana, H., I..

Prin aceste acte adiţionale s-au modificat tarifele orare, în limita plafonului maxim prevăzut de art. 4.3.4. din Ghidul de Condiţii Generale 2009, respectiv de 300 RON brut/pe ora/expert tip A, în speţă, experţii încadrându-se în categoria experţilor de tip A.

Precizează că, atât fişele de post iniţiale şi cele modificate, cât şi actele adiţionale la contractele de munca au fost însuşite, prin semnătura, de către aceşti experţi, angajatorul îndeplinindu-şi obligaţia de informare, prevăzută de lege, în acest sens.

Mai mult decât atât, aşa cum reiese din documentul "atribuţii fişe de post POSDRU/86/l.2/S/63654 iniţiale şi modificate" anexat contestaţiei depusă pe cale administrativă, atribuţiile suplimentare introduse prin noua fişă de post experţilor în cauză nu reprezintă atribuţii esenţiale sau clauze esenţiale (conf. art. 17 din Codul Muncii) care să fie transpuse şi să facă obiectul modificării contractului de muncă, astfel încât şi din acest motiv, nu se impunea menţionarea acestor atribuţii în actul adiţional.

Fişele de post modificate au fost anexate actelor adiţionale de modificare a tarifelor orare, fiind însuşite de experţi deopotrivă cu modificarea esenţială prevăzută în aceste acte adiţionale, respectiv salariul şi norma de muncă.

Modificarea tarifului orar şi a normei de munca nu s-a făcut ca urmare a suplimentării atribuţiilor prevăzute în fişa de post ci ca urmare a introducerii activităţii "A 4.7. Facilitarea accesului la programele de licenţă pentru studenţii facultăţilor de medicina veterinara prin acordarea de burse de studiu"prin Actul adiţional nr. x Ol-MECTS 912/C/16.02.2012. Creşterea tarifului orar a fost justificată de USAMVB, în mod obiectiv, raportat la complexitatea si multitudinea activităţilor proiectului derulate pe ultima perioada a acestuia, amploarea sarcinilor alocate experţilor pe ultima perioada de implementare, volumului mare de raportări survenite în urma modificărilor legislative la elaborarea şi depunerea cererilor de rambursare, dar şi în vederea finalizării proiectului.

Concluziile instanţei de judecată în sensul că "atribuţiile nou-introduse sunt din aceeaşi categorie de complexitate cu cele iniţiale astfel că extinderea acestora poate determina, de principiu, o creştere a numărului de ore, iar nu o scădere a acestora concomitent cu majorarea tarifului aferent" nu sunt întemeiate întrucât aceste atribuţii au fost necesare datorită multitudinii activităţilor proiectului, derulate pe ultima perioadă a acestuia corelate cu implementarea noii activităţi introduse (activitatea A. 4.7.), această activitate implicând resursa umana angajată în cadrul proiectului la un efort intelectual suplimentar.

În această situaţie, în aplicarea prevederile ar. 27 din RCE 1605/2002 potrivit cărora resursele trebuie puse la dispoziţie la timp şi întocmai pentru atingerea rezultatelor si obiectivelor stabilite, angajatorul USAMVB avea obligaţia de a asigura experţilor resursa optimă (salarizarea), obiectivul acestuia fiind îndeplinirea normei (atribuţiilor) prevăzute de fişa postului, cu eficienţă maximă.

Se mai precizează că toate activităţile raportate de experţii în implementare au fost aprobate în rapoarte individuale şi în stricta legătură cu îndeplinirea rezultatelor şi indicatorilor proiectului asumaţi prin Contractul de finanţare.

Faţă de acest aspect, susţine că modificările contractelor individuale de muncă au stat la baza asigurării unui management riguros al implementării proiectului, prin care se valorifica la maximum timpul de lucru alocat, experienţa şi valoarea profesională a angajaţilor, mai ales în condiţiile în care, pe ultima perioadă a proiectului, implementarea activităţilor presupune un grad de complexitate ridicat.

4. Apărările intimatei

Pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la excepţia invocată, s-a arătat că recurentul, în formularea recursului, nu a adus critici reale ale hotărârii instanţei de fond, ci practic a reformulat susţinerile la fond, completându-le cu aspecte care nu au fost cuprinse în cererea de chemare în judecată, ceea ce ar trebui să conducă instanţa de cenzură judiciară, la constatarea nulităţii recursului.

În legătură cu criticile formulate, apreciază intimata că Legea nr. 78/2018 este un act de clemenţă ce se aplică personalului plătit din fonduri publice care a încasat sumele reprezentând venituri de natură salarială încasate în temeiul unor acte administrative sau clauze ale contractelor/acordurilor colective de muncă în vigoare la data plăţii acestor drepturi, sume considerate a fi încasate nelegal şi pe care trebuie să le restituie drept consecinţă a constatării de către Curtea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii.

Actul normativ se adresează angajatorului care are de recuperat sume de bani considerate a fi încasate nelegal de către Cartea de Conturi sau alte structuri/instituţii cu atribuţii de control a unor prejudicii"'. În plus, dispoziţiile art. 3 ale actului normativ arată că prin efectul legii încetează atât plata sumelor ce fac obiectul reglementării actului de amnistie cât şi "orice formă de recuperare a acestora". În consecinţă, aplicarea prevederilor Legii nr. 78/2018 are în vedere raportul juridic de muncă stabilit între salariat şi angajatorul său.

În opinia intimatei raportul juridic existent între beneficiarul finanţării şi finanţator este un raport juridic contractual terţ faţă de raportul juridic stabilit între beneficiarul finanţării şi angajaţii săi, astfel în raportul juridic civil contractual argumentat de contractul de finanţare nu-şi au incidenţă prevederile Legii nr. 78/2018.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei privind aplicabilitatea prevederilor Codului Muncii de la punctul II al recursului, se arată că potrivit contractului de finanţare semnat de reclamanta la data de 28.06.2010, la art. 4, părţile au stabilit normele de raportate în procesul de stabilire a eligibilităţii cheltuielilor proiectului, printre care şi referirea expresă la Ghidul Solicitantului existent la data încheierii contractului. Cum contractul este legea părţilor, având astfel întâietate în aplicare, în stabilirea eligibilităţii cheltuielilor proiectului, s-a avut în principal în vedere setul legislativ astfel consimţit de părţile contractante.

Ca urmare a aspectelor menţionate în suspiciunea de neregula cu nr. x, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, OIMEN a dispus verificarea administrativă, în urma căreia s-a constatat că:

a)pe de o parte, deşi în Ghidul Solicitantului Condiţii Generale anterior anului 2013- numărul de ore lucrate de către fiecare expert/persoana din echipa de implementare/management, trebuia să se încadreze in limita de 13 ore/zi, respectiv 65 ore/săptămână, reprezentând ore lucrate în proiecte finanţate din FSE POSPRU, inclusiv norma de bază stabilită, iar prin contractele individuale de muncă încheiate, s-a depăşit acest prag;

b)pe de altă parte, fără a se stabili noi atribuţii experţilor implicaţi în proiect, s-a mărit în mod nejustificat tariful orar şi s-a micşorat timpul de lucru al unor experţilor (conform actelor adiţionale la contractele de muncă ale experţilor).

Cum corect a reţinut instanţa de fond, '"raportat la prevederile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul au fost stabilite pe oră, iar bugetul a fost aprobat pe categorii de cheltuieli, fiind încheiate contracte individuale de muncă în cadrul cărora s-a stabilit o anumită durată a muncii (fracţiune de normă, cu un anumit număr de ore/zi pentru fiecare salariat, număr total de ore/săptămână), cu menţiunea că "nu se vor efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora".

Astfel, în condiţiile inexistenţei posibilităţii plăţii orelor suplimentare, conform contractelor de muncă ale angajaţilor beneficiarului finanţării, nu se justifica o abatere de la totalul de ore stabilit ca activitate în cadrul proiectului.

Or, în cazul reclamantei s-a constatat depăşirea numărului de ore/zi pontate de anumiţi experţi, fără a se fi dovedit situaţia extraordinară ce a condus la efectuarea de ore suplimentare, iar din analiza situaţiei reţinute de autoritatea de control rezultă că acest lucru s-a întâmplat în unele cazuri chiar şi în zile succesive, nefiind respectată regula de a acorda o perioadă de repaus de 24 de ore.

Limita de 13 ore/zi, deşi s-a făcut referire la Instrucţiunea nr. 62-2012, care nu cuprinde o astfel de referinţă (ci doar elemente de referinţă pentru pontaj), a fost stabilită de autoritatea de control în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate şi apare ca fiind rezonabilă prin raportare la specificul proiectului şi al activităţilor desfăşurate.

În cuprinsul Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, la Secţiunea 1.4 Contribuţia solicitantului (pag. 7), s-a prevăzut în mod expres că:

"Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului şi considerate neeligibile la verificarea unei cereri de rambursare vor fi suportate de către beneficiar". Aceleaşi reguli se regăsesc şi în contractul de finanţare semnat şi asumat de reclamanta, în calitate de beneficiar.

Aceasta interpretare este singura compatibilă cu Directiva nr. 200V88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 04.11.2003 privind alte aspecte ale organizării timpului de lucru, care stabileşte la art. 13 (denumire marginală Ritmul de lucru) că statele membre iau măsurile necesare pentru ca angajatorul care preconizează să organizeze munca în conformitate cu un anumit ritm să ţină cont de principiul general al adaptării muncii la lucrător, în special in vederea atenuării muncii monotone şi a muncii într-un ritm predeterminat, în funcţie de tipul de activitate şi de cerinţele de securitate şi sănătate, în special în ceea ce priveşte pauzele pe parcursul timpului de lucru.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Excepţia nulităţii recursului va fi respinsă, întrucât criticile formulate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. Chiar dacă recurenta nu a menţionat aceste dispoziţii legale în memoriul său de recurs, totuşi din considerentele formulate se pot desprinde aspecte de nelegalitate ale sentinţei, ce vor fi cercetate în prezenta cauză.

Pe de altă parte, împrejurarea că au fost preluate apărări formulate şi în faţa instanţei de fond, nu este de natură să conducă la nulitatea căii de atac promovate, în condiţiile în care s-a făcut referire expresă la modul în care, în opinia recurentei, sentinţa încalcă dispoziţii de drept material şi procedural.

Asupra recursului reclamantei:

Un prim aspect de nelegalitate invocat se referă la faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra efectelor pe care le-a produs în cauză incidenţa Lg. nr. 78/2018 - privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salariată.

Din perspectiva cazului de casare prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că aceste susţineri nu au fost formulate în faţa primei instanţe ca un aspect de nelegalitate distinct asupra căruia instanţa să se pronunţe cu respectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 14.09.2018 a fost depus la dosar, ca înscris, textul Lg. 78/2018 fără însă ca recurenta reclamantă să formuleze apărări specifice care să necesite o dezvoltare a considerentelor primei instanţe.

În privinţa motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, faţă de conţinutul şi reglementarea Lg. 78/2018 - privind exonerarea personalului plătit din fonduri publice de la plata unor sume reprezentând venituri de natură salariată, acest act normativ nu are incidenţă în prezenta cauză.

În primul rând, dispoziţiile legale privesc raportul dintre angajator şi angajat, astfel că nu pot fi invocate în raportul între finanţator şi beneficiarul de fonduri europene. Pe de altă parte, legea prevede o modalitate de exonerare specifică (amnistie) în legătură cu anumite sume de bani de natură salarială apreciate ca achitate nelegal, aşadar poate avea, eventual, incidenţă în faza de executare silită (în situaţia în care condiţiile premisă sunt îndeplinite), însă nu poate împiedica constatarea unor sume finanţate ca neeligibile şi nici nu poate constitui un motiv de nulitate a actului administrativ.

Recurenta a mai susţinut că prima instanţă a interpretat greşit textele legale incidente, întrucât experţii nu au efectuat ore suplimentare la contractul de bază, aşa cum s-a reţinut, ci au încheiat contracte de muncă cu durată determinată conform art. 111 art. 83 şi art. 35 alin. (1) din Codul muncii.

Potrivit art. 83 din Codul muncii:

"Contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în următoarele cazuri: […] h) în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfăşurarea unor lucrări, proiecte sau programe".

Totodată, art. 35 din Codul muncii stabileşte că:

"orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea".

În conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Codul muncii, "timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare".

Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, aplicabil proiectului de faţă, prevede că plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul au fost stabilite pe oră, iar bugetul a fost aprobat pe categorii de cheltuieli, fiind încheiate contracte individuale de muncă în cadrul cărora s-a stabilit o anumită durată a muncii (fracţiune de normă, cu un anumit număr de ore/zi pentru fiecare salariat, număr total de ore/săptămână), cu menţiunea că "nu se vor efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora".

Plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2009 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel că, atunci când se verifică eligibilitatea cheltuielilor, trebuie analizată condiţia prevăzută de către beneficiarul finanţării, aceea ca repartizarea programului de lucru să se fi făcut "în conformitate cu programul activităţilor planificate în cadrul proiectului, respectiv 15 zile/lună (ore zi/inegal)".

Aceste prevederi legal au fost corect interpretate de prima instanţă, având în vedere că opţiunea recurentei reclamante a fost aceea de a-şi desfăşura activitatea cu angajaţi part-time. În cadrul desfăşurării activităţii experţilor angajaţi în această modalitate intimata pârâtă a constatat depăşirea limitei maxime de 13h/zi, potrivit Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 62, dar şi creşterea tarifului orar faţă de tariful orar iniţial, prevăzut în contractele de muncă ale anumitor experţi din cadrul proiectului, în condiţiile scăderii normei de muncă, această modificare făcând obiectul unor acte adiţionale.

Aşadar, împrejurarea că experţii au fost angajaţi cu contract de muncă cu durată determinată, nu justifică apărările recurentei, întrucât şi în această modalitate trebuiau respectate prevederile art. 112 din codul muncii, care se referă la normarea timpului de lucru, dar şi ale Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 62, care stabileşte elemente de referinţă pentru pontaj.

Mai mult, referirea la actele adiţionale încheiate pentru anumiţi experţi nu este de natură să schimbe concluzia neeligibilităţii cheltuielilor, întrucât prin acestea s-au aplicat creşterile de tarif orar, însă nu s-a efectuat nicio modificare a fişelor de post, în privinţa atribuţiilor.

Or, prima instanţă a apreciat corect că, din analiza contractelor individuale de muncă, actelor adiţionale aferente, fişelor de post, fişelor individuale de pontaj, precum şi rapoartelor de activitate lunare, s-a constatat că aceste creşteri de tarife orare nu reflectă principiile unui management riguros, în condiţiile în care norma de muncă scade, iar atribuţiile din fişa postului rămân neschimbate, fiind validă doar fişa de post iniţială.

Recurenta susţine că modificările de atribuţii nu erau esenţiale, astfel că nu necesitau o modificare a contractului de muncă şi nici o menţionare distinctă în actul adiţional încheiat, însă sunt cuprinse în fişele de post modificate ataşate contestaţiei administrative.

Din verificarea acestora însă, s-a reţinut corect că atribuţiile nou-introduse sunt din aceeaşi categorie de complexitate cu cele iniţiale, astfel că extinderea acestora poate determina, de principiu, o creştere a numărului de ore, iar nu o scădere a acestora concomitent cu majorarea tarifului aferent, deoarece se prezumă că activităţile din aceeaşi categorie puteau fi desfăşurate într-un acelaşi interval de timp pentru atingerea rezultatelor şi obiectivelor stabilite.

Aşadar, nici acest aspect nu poate justifica creşterea tarifului orar, cu atât mai mult cu cât chiar recurenta a susţinut că modificările de atribuţii nu erau esenţiale, astfel încât să justifice menţionarea în actele adiţionale, nemotivându-se în ce modalitate erau importante pentru modificarea tarifului orar.

Nu în ultimul rând, just a observat prima instanţă că în actele adiţionale la contractele de muncă, prin care s-au aplicat creşterile de tarif orar, nu se face nicio referire la modificările aduse fişelor de post, astfel că referirea la aceste înscrisuri nu este de natură să schimbe perspectiva asupra neregulii constatate.

În continuare, recurenta a revenit şi a susţinut că modificarea tarifului orar şi a normei de munca nu s-a făcut ca urmare a suplimentării atribuţiilor prevăzute în fişa de post ci ca urmare a introducerii activităţii "A 4.7. Facilitarea accesului la programele de licenţă pentru studenţii facultăţilor de medicina veterinara prin acordarea de burse de studiu"prin Actul adiţional nr. x Ol-MECTS 912/C/16.02.2012.

În legătură cu aceste aprecieri, nu se poate ignora faptul că potrivit art. 4.3.4. din Ghidul de Condiţii Generale 2009, referitor la Plafoanele maxime de referinţa ale cheltuielilor cu personalul pentru proiectele strategice, plafonul maxim pe ora cu un expert tip A poate fi de maxim 300 RON brut. Nu în ultimul rând, recurentei i-au fost aprobate estimările orientative cu privire la fundamentarea bugetului propus pentru proiectul finanţat, pe parcursul executării contractului se verifică respectarea principiilor unui management riguros, astfel încât modificările intervenite, chiar dacă nu necesită notificări prealabile, trebuiau să respecte clauzele contractului de finanţare şi legislaţia în domeniu.

Ca atare, creşterea tarifului orar nu a fost justificată de recurenta reclamantă, în mod obiectiv, raportat la complexitatea si multitudinea activităţilor proiectului derulate pe ultima perioada a acestuia, amploarea sarcinilor alocate experţilor pe ultima perioada de implementare, volumului mare de raportări survenite în urma modificărilor legislative la elaborarea şi depunerea cererilor de rambursare, dar şi în vederea finalizării proiectului, aşa cum a susţinut aceasta.

Precizările referitoare la faptul că toate activităţile raportate de experţii in implementare au fost aprobate in rapoarte individuale şi în strictă legătură cu îndeplinirea rezultatelor si indicatorilor proiectului asumaţi prin Contractul de finanţare, nu sunt de natură să dovedească un exemplu de management riguros, prin care se valorifica la maximum timpul de lucru alocat, cu atât mai mult cu cât cele două cauze ale declarării parţiale ca neeligibile a cheltuielilor sunt reprezentate de modul defectuos în care recurenta a organizat activitatea în cadrul proiectului.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3937 din 5 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.