Retrocession of religious properties; procedural tardiness of appeal and invalid service of judicial acts

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Ca urmare a declinărilor succesive de competenţă dispuse de către Tribunalul Bucureşti şi apoi de către Tribunalul Bihor a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. x/2017, acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în cadrul căreia reclamanta a solicitat instanţei următoarele:

1) Anularea actului administrativ unilateral, respectiv Decizia nr. 6714/28.02.2017 art. 1 potrivit căruia:

"Se respinge parţial cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 depuse de către Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul "Sfantul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, in ceea ce priveşte imobilele situate in municipiul Oradea, judeţul Bihor înscrise in cartea funciara nr. x a localităţii Oradea, nr. top. x,850/1, 7011, 7012, întrucât imobilele solicitate au trecut in proprietate statului roman cu titlu de rectificare in anul 1936, aşadar anterior perioadei de referinţa prevăzute de dispoziţiile O.U.G. nr. 94/2000, republicata, cu modificările si completările ulterioare, respectiv anterior perioadei 6 martie 1945-22 decembrie 1989"., si revenirea la situaţia anterioară. Si vă mai cer sa constataţi calitatea de proprietar a Subscrisei Prepozitura asupra imobilului înscris iniţial in cartea funciara nr. x a localităţii Oradea, nr. top. x,850/1, 7011, 7012 ca şi întabularea dreptului de proprietate pentru Subscrisa Prepozitura.

2) Obligarea pârâtului Statul Roman la plata pentru zădărnicirea dreptului de proprietate al Subscrisului Ordin asupra terenurilor aferente, combinată cu lipsa totală de despăgubire de aproximativ 81 ani, care au făcut să sufere Subscrisul Ordin o sarcină disproporţionată şi excesivă timp de mai mult de 3 ani din data de 10.10.2013 prin care a rămas definitivă şi irevocabilă Decizia nr. 4415 pronunţată de către înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia I-a Civila ca "rectificarea inscripţiunea la care parata face referire a rămas nesoluţionată". Măsura care este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, combinat cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede ca:

"Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite."

3) Acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate în prezenta cauza.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 157/CA din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 3,4,5,6,8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta a solicitat casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de anulare a Deciziei nr. 6714/28.02.2017.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă respingerea recursului reclamantei. A susţinut că motivele de recurs sunt formulate formal, criticile nu se circumscriu motivelor invocate.

II. Excepţia tardivităţii recursului şi cererea de repunere în termen

La termenul de judecată din data de 29.10.2020, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de tardivitate a recursului şi a amânat judecata cauzei la 10 decembrie 2020, pentru când s-au citat părţile cu solicitarea formulării unui punct de vedere referitor la excepţia de tardivitate a recursului.

Prin concluziile scrise transmise la dosarul cauzei la data de 10 decembrie 2020, recurenta-reclamantă a învederat că sentinţa apelată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 11 octombrie 2018, a fost expediată prin Posta Română şi nu a fost comunicată în mod legal în data de 15 noiembrie 2018, având în vedere că exemplarul expediat de Curtea de Apel Oradea a fost depus în cutia poştală, fiind încălcate dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 noiembrie 2018, act în care se precizează că trimiterea a fost lăsată în cutia poştală, deşi conform art. 163 alin. (3) C. proc. civ., agentul procedural poate lăsa actul procedural/sentinţa în cutia poştală doar în ipoteza în care destinatarul refuză primirea, iar conform art. 154 alin. (4) C, proc. civ., " în cazul în care comunicarea potrivit dispoziţiilor alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis."

A mai susţinut recurenta că la termenul de judecată din 11.10.2018, deşi procedura de citare a recurentei nu era legal îndeplinită, instanţa de fond a soluţionat cauza, încălcând astfel dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., astfel că instanţa de fond a comis o încălcare a normelor de procedură sancţionate cu nulitatea.

A mai susţinut recurenta că a indicat expres prin cererea de chemare în judecata adresa unde să i se transmită actele judiciare, aceasta fiind cea cunoscută şi indicată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, anume ceea din Bucureşti, str. x sector 2. Astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat Ia dosarul de recurs, recurenta a formulat cerere de recurs la data de 04 decembrie 2018, adică în termen, aşadar în mod neîntemeiat, şicanator membrii Completului colegial 9 noul C. proc. civ. au apreciat/au invocat din oficiu că ar fi tardiv depusă cererea de recurs formulată în prezenta cauză, în condiţia în care recurenta a formulat cererea de recurs, îndată ce a descărcat sentinţa recurată de pe site ul http://vvww.curteadeapeloradea.ro.

Pentru a stabili cu certitudine ziua descărcării sentinţei recurate de pe site ul www.x.ro, recurenta a solicitat să fie efectuate verificări la serverul central aflat la Ministerul Justiţiei, deoarece în acea perioada au existat impedimente de ordin tehnic în accesarea portalului http://www.x.ro, deoarece aceste înscrisuri vor fi dovadă probatorie, dovadă scrisă care necesită, conform dispoziţiilor art. 310 alin. (3) C. proc. civ., o completare cu alte mijloace de probă, inclusiv martori şi prezumţii în cazul în care se va respinge solicitarea sa să fie efectuate verificări la serverul central aflat la Ministerul Justiţiei, pentru a stabili cu certitudine ziua descărcării sentinţei recurate de pe site ul www.x.ro.

A mai susţinut recurenta că prezentul recurs pentru instanţă nu este altceva decât un "proces de spectacol/politic" îndreptat spre răzbunare în loc de justiţie. Riscul admiterii prezentului recurs a fost eliminat de către membri completului colegial 9 noul C. proc. civ. prin invocarea din oficiu a excepţiei tardivităţii în declararea recursului.

A mai susţinut recurenta că este suspect cum trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au observat că exemplarul sentinţei expediate de Curtea de Apel Oradea a fost depus la o cutie poştală, ceea ce face să fie încălcate dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 noiembrie 2018, act în care se precizează că citaţia a fost lăsată la cutia poştală, deşi conform art. 163 alin. (3) C. proc. civ. agentul procedural poate depune citaţia la cutia poştală doar în ipoteza în care destinatarul refuză primirea. Aşadar, câtă vreme erorile în conţinutul şi forma citaţiei sunt considerate în literatura juridică în mod constant ca un viciu esenţial al procedurii de comunicare, care privează în mod automat dreptul recurentei să formuleze în termen de 15 zile recursul, adică să-l depună la termenul Ia 03 decembrie 2018, şi nu la termenul de 04 decembrie 2018, cum a socotit recurenta ca trebuie sa procedeze îndată ce a descărcat de pe siteul www.x.ro sentinţa redactată. De asemenea, consultând în data de 26 noiembrie 2020, dosarul cauzei la sediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurenta a constatat că în faţa instanţei de fond procedura de citare cu ceasta recurentă nu a fost legal îndeplinită, instanţa, a soluţionat fondul cauzei, încălcând astfel dispoziţiile art. 153 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., astfel instanţa de fond a comis o încălcare a normelor de procedură sancţionată cu nulitatea.

Astfel, sentinţa recurată a fost expediată prin Posta Română, în data de 14 noiembrie 2018, la sediul recurentei, în Oradea, str. x. nr. 14-16. în opinia acesteia rezultă că comunicarea a fost concepută ca un proiect clasic de persecuţie, natura şi scopul comunicării din data de 14.11.2018 la sediul recurentei, în Oradea, str. x a fost acela să fie viciată, procedura de comunicare, câtă vreme în conţinutul cererii de chemare în judecata recurenta a indicat adresa sa pentru actele judiciare astfel; « Subscrisa Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratcns cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, reprezentată de A., abate, Prepozit-Prelat, numit la 26.03.1999, cu sediu! in Oradea, Str. x. nr. 14-16, Jud. Bihor, cu statut de Persoană Juridică conform adresei Secretariatului de Stat pentru Culte Nr. C/623 din 08.09.1997, cu adresa aleasa pentru actele judiciare în Bucureşti, str. x sector 2, in termen legal...»

În termeni normativi juridic, modalitatea în care s-a procedat atrage după sine nulitatea comunicării din data de 14.11.2018 la sediul acesteia, în Oradea str. x, potrivit art. 153 alin. (2) - nulitatea absolută a actelor efectuate fără respectarea procedurii de citare.

Faţă de cele de mai sus, a solicitat recurenta ca în cazul în care instanţa apreciază că procedura nu era nulă, recurenta să fie repusă în termen.

Recurenta a mai susţinut că în cererea iniţială, a indicat adresa aleasă pentru actele judiciare în Bucureşti, str. x.

În concluzie, în cazul in care se va trece peste toate viciile procedurale, a solicitat repunerea sa în termen pentru exercitarea dreptului de a formula prezenta cerere de recurs deoarece sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acesteia si pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea recursului, care a fost depus în mod corespunzător în termen.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 6 şi 27 din Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 27 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, coroborat cu Legea nr. 455/2006, coroborat cu art. 2 din T.U.E, ari 4 alin. (3) din TIJE, art. 6 din TUE, articolul 49 TFUE, articolul 56 TFUE, articolul 57 TFUE şi articolul 62 TFUE coroborat cu articolul 41 si articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

III. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Examinând excepţia tardivităţii recursului, apărările formulate de recurentă cu privire la această excepţie, cererea de repunere în termen formulată de recurentă, Înalta Curte contată că recursul este tardiv formulat, iar cererea de repunere în termen este neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administartiv, aplicabile în prezenta cauză, "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Apărările recurentei privind comunicarea hotărârii recurate sunt nefondate.

Este neîntemeiată, faţă de dovezile de la dosarul cauzei, susţinerea recurentei în sensul că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată doar la sediul din Oradea, judeţul Bihor, nu şi la sediul procesual ales din Bucureşti, str. x.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că sentinţa recurată a fost legal comunicată reclamantei la data de 15.11.2018, la sediul procesual ales în Bucureşti, str. x .

Având în vedere că, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte, iar potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează, deşi ultima zi de formulare a cererii de recurs este sâmbătă, 1 decembrie, zi liberă naţională, termenul s-a prelungit, ultima zi de formulare a cererii de recurs fiind luni, 3 decembrie 2018.

Recursul a fost formulat la data de 4 decembrie 2018, conform stampilei oficiului poştal aplicate pe plicul de corespondenţă, astfel că este tardiv, termenul legal de formulare a recursului împlinindu-se luni, la data de 3 decembrie 2018.

În subsidiar, este de observat că recursul este tardiv şi faţă de data comunicării hotărârii la sediul din Oradea, judeţul Bihor, 14.11.2018, ultima zi a termenului fiind vineri 30 noiembrie 2018, zi liberă nationala, prelungit potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., ultima zi de formulare a cererii de recurs fiind tot luni, 3 decembrie 2018.

În ceea ce priveşte modalitatea de realizare a comunicării sentinţei recurate, susţinerile recurentei sunt nefondate, din examinarea celor două dovezi de comunicare rezultă că a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 154 şi 163 C. proc. civ., iar susţinerile privind citarea la termenul de judecată din 11.10.2018 nu privesc comunicarea hotărârii recurate şi termenul de formulare a recursului.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, care priveşte exercitarea unui drept procesual.

Potrivit art. 186, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, iar în acest scop va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.

Susţinerile formulate de recurentă prin cererea depusă la dosar nu atrag incidenţa dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., nefiind invocate potrivit acestora şi dovedite motive temeinic justificate pentru neformularea cererii de recurs în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă, va admite excepţia de tardivitate a recursului şi va respinge recursul ca tardiv.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., motive pentru care va respinge cererea de repunere în termen şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ. va admite excepţia de tardivitate şi va respinge ca tardiv formulat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta-reclamantă

Admite excepţia de tardivitate a recursului.

Respinge recursul formulat de reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir împotriva sentinţei civile nr. 157/CA din 11 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2020.