Disciplinary lawyer expulsion: interpretation of "interested person" standing under Law 51/1995 and the Bar Statute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.06.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România-Comisia Centrală de Disciplină, anularea Deciziei nr. 08/28.04.2017 pronunţate de Comisia Centrală de Disciplină.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1038 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Decizia nr. 08/28.04.2017 a Comisiei Centrale de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi, în consecinţă, a obligat pârâtul să soluţioneze recursul formulat de reclamant împotriva Deciziei disciplinare nr. 01/02.12.2016 pronunţată de Comisia de Disciplină a Baroului Vaslui.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România-Comisia Centrală de Disciplină a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată pentru fond şi recurs.

Recurenta-pârâtă susţine că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a Legii nr. 51/1995, precum şi a Statutului profesiei de avocat, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 88 şi art. 89 din lege şi art. 273 lit. b), art. 283 alin. (1) şi art. 285 alin. (2) din Statut.

În conformitate cu disp. art. 88 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, Comisia Centrală de Disciplină soluţionează, în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei şi nu în complet de 3 membri, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, indicând disp. art. 88 alin. (3) din lege.

Potrivit art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1996, împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs, persoana internată, decanul baroului şi preşedintele Uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei, iar potrivit disp. art. 88 alin. (5) din lege, procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită în statutul profesiei şi se completează cu prevederile C. proc. civ.

Potrivit art. 273 lit. b) din Statutul profesiei de avocat, în forma în vigoare la data sesizării comisiei de disciplină, Comisia Centrală de disciplină judecă în recurs, în complet de 5 membri, contestaţiile declarate de avocatul interesat, decanul baroului şi de preşedintele UNBR, împotriva deciziilor pronunţate de comisiile de disciplină ale barourilor şi a încheierilor prevăzute la art. 90 alin. (1) şi(2) din Legea nr. 51/1995.

Preşedintele comisiei de disciplină, potrivit art. 283 alin. (1) din Statut, va fixa de îndată termen de judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acţiunea şi a celorlalte persoane indicate în acţiune.

Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris şi preşedintelui UNBR, conform disp. art. 285 alin. (2) din Statut, iar decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare ori încetarea acţiunii disciplinare se comunică de asemenea, aceloraşi persoane.

Pentru lămurirea noţiunii de "persoană interesată" din conţinutul disp. art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, a fost adoptată Decizia nr. 773/26.10.2013, ce are caracter interpretativ, stabilindu-se că procedura jurisdicţională disciplinară are ca părţi consiliul baroului/Consiliul UNBR, în calitate de reclamant şi avocatul acuzat de săvârşirea unei fapte susceptibile de a constitui abatere disciplinară, iar faptul că soluţia se comunică şi persoanei care a formulat plângere/sesizare, reprezintă numai un aspect al dreptului la informare.

Aceeaşi decizie a interpretat rolul citării şi a celorlalte persane indicate în acţiune, ca fiind o dispoziţie procedurală ce permite audierea lor în calitate de martori.

Astfel, susţine recurenta-pârâtă, în mod greşit instanţa de fond a susţinut că intimatul-reclamant ar avea calitatea de parte în procesul disciplinar şi că ar trebui să îi fie recunoscut dreptul de a ataca decizia pronunţată de comisia de disciplină a baroului.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu îi aparţine culpa tardivităţii introducerii acţiunii disciplinare, nu a fost chemat să dea explicaţii, nu s-au făcut verificări ale înscrisurilor, iar Comisia Centrală de Disciplină a încurajat atitudinea neserioasă a Comisiei de Disciplină a Baroului Vaslui.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reţine că prin Hotărârea nr. 8/04.10.2016 a Consiliului Baroului Vaslui s-a hotărât exercitarea acţiunii disciplinare împotriva doamnei avocat B., hotărârea fiind comunicată acesteia, petentului A. şi Preşedintelui UNBR.

Comisia de Disciplină a Baroului Vaslui, prin Decizia nr. 1/09.12.2016 a dispus respingerea acţiunii disciplinare exercitate de Consiliul Baroului Vaslui, ca tardiv formulată.

Câte un exemplar din hotărâre a fost comunicat doamnei avocat, Baroului de Avocaţi Vaslui şi Preşedintelui UNBR, iar în cauză a fost citată doamna avocat B., care a lipsit de la dezbateri.

Intimatul-reclamant din dosarul de faţă a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 1/09.12.2016, iar prin Decizia disciplinară nr. 8/28.04.2017, Comisia Centrală de Disciplină a UNBR a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului şi a respins ca inadmisibilă plângerea formulată.

Soluţia a fost comunicată petentului; acesta nu a fost citat în cauză.

Prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, a anulat Decizia nr. 8/2017, a obligat pârâtul să soluţioneze recursul formulat de reclamant împotriva Deciziei nr. 1/02.12.2016, reţinând incidente disp. art. 86-89 din Legea nr. 51/1995, precum şi cele ale art. 277-281, 283, 285 alin. (3), art. 287 din Statutul profesiei de avocat.

Prima instanţă, interpretând şi aplicând aceste dispoziţii legale a ajuns la concluzia că procesul disciplinar, în toate etapele sale, se desfăşoară cu respectarea principiului contradictorialităţii, art. 283 alin. (1) din Statut, prevăzând expres că plângerea disciplinară se soluţionează cu citarea persoanei interesate, menţionată distinct faţă de avocat, astfel că în raport şi de disp. art. 153 C. proc. civ., regula soluţionării acestei proceduri este obligativitatea citării persoanei care a formulat calea de atac.

Înalta Curte va constata întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând că hotărârea atacată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente speţei.

Potrivit disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei.

Organizând profesia de avocat, prin lege s-au stabilit şi regulile după care se soluţionează abaterile disciplinare şi modul cum se exercită acţiunea disciplinară.

Astfel, în cadrul fiecărui barou funcţionează o comisie de disciplină care judecă în primă instanţă şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de avocaţii din acel barou - art. 88 alin. (1) din lege.

În cadrul UNBR este organizată şi funcţionează Comisia centrală de disciplină, care judecă ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârşite de membrii Consiliului UNBR şi de decanii barourilor şi, în contestaţie, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei - art. 88 alin. (2) lit. a) şi b) .

Înalta Curte remarcă faptul că disp. art. 88 alin. (3) din lege, conform cărora recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanţă de fond, este judecat de Consiliul UNBR constituit ca instanţă disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză, nu sunt aplicabile speţei de faţă, contrar celor reţinute de prima instanţă, deoarece dna avocat B. nu este membru în Consiliul UNBR şi nici nu îndeplineşte funcţia de decan al Baroului Vaslui.

Ipoteza avută în vedere la soluţionarea acţiunii reclamantului este cea de la art. 88 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

În această situaţie, procedura de soluţionare a contestaţiei este lăsată în sarcina Statutului profesiei de avocat.

Art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 mai conţine prevederea conform căreia, împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele Uniunii în termen de 15 zile de la comunicare.

Dispoziţiile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 au în vedere ipoteza exercitării recursului împotriva deciziilor Comisiilor de disciplină ale Barourilor, (în speţă Comisia de Disciplină a Baroului Vaslui).

Procedura de urmat în cazul soluţionării plângerilor îndreptate împotriva unui avocat este stabilită prin Statutul profesiei de avocat, art. 277-284.

Potrivit disp. art. 279 alin. (2) din lege, cercetările se efectuează după convocarea, în scris, prin sesizare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, iar alin. (5) permite a se convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul.

Aceste dispoziţii legale sunt aplicabile anchetei disciplinare, de unde se trage concluzia că persoana care a formulat plângerea este "convocată în vederea ascultării" şi nu este citată ca parte a dosarului de anchetă.

Art. 283 din Statut stabileşte procedura de soluţionare a plângerii disciplinare, avându-se în vedere că se citează avocatul şi celelalte persoane indicate în acţiune, adică în acţiunea disciplinară.

Art. 285 alin. (3) din Statut stabileşte că decizia privind aplicarea celorlalte sancţiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acţiunii disciplinare, se comunică în condiţiile alin. (2), respectiv avocatului în cauză, baroului în care avocatul este înscris şi preşedintelui UNBR, aşa cum s-a procedat şi în situaţia Deciziei nr. 1/09.12.2016 a Comisiei de Disciplină a Baroului Vaslui.

Revenind la prevederile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs, persoana interesată, decanul baroului şi preşedintele UNBR.

Coroborând prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că "persoana interesată" este avocatul împotriva căruia s-a formulat plângere şi nu însăşi persoana care a formulat plângere împotriva avocatului.

Contrar celor afirmate de prima instanţă, se observă că disp. art. 283 alin. (1) din Statut nu prevăd expres că plângerea disciplinară se soluţionează cu citarea persoanei interesate, astfel cum a reţinut prima instanţă, ci se soluţionează cu citarea persoanelor indicate în acţiunea disciplinară, dacă acestea sunt indicate în acest sens, alături de avocatul în cauză.

Art. 285 alin. (3) din Statut este în concordanţă cu prevederile art. 283 alin. (1) din Statut, în sensul că decizia se comunică avocatului, baroului, preşedintelui UNBR, aceştia putând să formuleze recurs faţă de prevederile art. 89 alin. (3) din Legea nr. 51/1995.

Împrejurarea că dispoziţiile procedurii judecării acţiunilor disciplinare prevăzute în statut se completează, în mod corespu8nzător cu prevederile C. proc. civ., aşa cum arată art. 287 din Statut, nu determină a se considera că persoana care a formulat plângere devine parte în procedura disciplinară, deşi întreaga procedură din statut stipulează contrariul.

Completarea cu dispoziţiile C. proc. civ. se realizează "în mod corespunzător", adică în ipoteza în care normele de procedură din Statut sunt incomplete/lacunare, însă nu poate fi acceptată interpretarea oferită de prima instanţă, în sensul că acestea permit a se completa şi părţile acţiunii disciplinare, numai în temeiul aplicării principiului contradictorialităţii, dacă normele analizate conţin o altă prevedere legală.

Trebuie amintit că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 permit ca profesia de avocat, o profesie liberă şi independentă, să îşi organizeze propria activitate, în condiţiile legii şi ale statutului profesiei.

Cu privire la incidenţa Deciziei nr. 773/26.10.2013, de interpretare a noţiunii de "persoană interesată", Înalta Curte urmează să constate că aceasta nu poate fi valorificată în prezenta cauză, nefiind obligatorie pentru instanţele de judecată.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va dispune admiterea recursului, casarea sentinţei atacată şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., va fi obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă, în cuantum de 900 RON, compusă din 800 RON onorariu avocat şi 100 RON taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină împotriva sentinţei nr. 1038 din 14 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata sumei de 900 RON către recurenta-pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată pentru recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.