Judicial salary arrears and annulment of urgent ordinance: negative competence conflict resolved by strict temporal application of material incompetence exception deadline

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 18.06.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. - prin reprezentant A., prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov şi Ministerul Justiţiei, au solicitat obligarea CURTII DE APEL BRAŞOV - în calitate de angajator şi ordonator secundar de credite la plata sumelor restante reprezentând drepturi salariale care rezultă din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 90/C/04.01.2019, la plata dobânzii legale pentru fiecare sumă lunară, de la data la care aceasta trebuia plătită (de la exigibilitatea fiecărei sume lunare de plată), începând cu data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective, la plata actualizării sumelor lunare care ar fi trebuit achitate, cu indicele de inflaţie, până la data achitării efective a debitului restant); TRIBUNALULUI BRAŞOV - în calitate de angajator şi ordonator terţiar de credite, la plata sumelor restante reprezentând drepturi salariale care rezultă din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 90/C/04.01.2019, la plata dobânzii legale pentru fiecare sumă lunară, de la data la care aceasta trebuia plătită (de la exigibilitatea fiecărei sume lunare de plată), începând cu data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective, la plata actualizării sumelor lunare care ar fi trebuit achitate cu indicele de inflaţie, până la data achitării efective a debitului restant) MINISTERULUI JUSTIŢIEI - în calitate de ordonator principal de credite, să facă demersurile necesare pentru asigurarea fondurilor băneşti în vederea plăţii sumelor sus menţionate, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia lipsei competenţei funcţionale a completului specializat pe litigii de muncă, în cazul în care reclamanţii ar urmări să se dispună anularea O.U.G. nr. 3/2019.

Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 16.07.2019, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pe capătul de cerere privind obligarea Ministerului Justiţiei să facă demersuri privind asigurarea fondurilor necesare plăţii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La primul termen de judecată - 25.09.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a pus în vedere reclamanţilor, prin adresă, să precizeze dacă prin cererea de chemare în judecată se urmăreşte a se anula în tot sau în parte a O.U.G. nr. 3/2019 şi a prorogat discutarea competenţei, conform art. 131 C. proc. civ., după depunerea precizărilor de către reclamanţi.

La al doilea termen de judecată - 13.11.2019, cu procedură legal îndeplinită, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei până soluţionarea sesizării nr. x de către ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La aceeaşi dată - 13.11.2019, ora 11:08, reclamanţii au înaintat pe email o precizarea solicitată de instanţă, prin care au arătat că solicită anularea în tot a Ordonanţei de Urgenţă privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

La aceeaşi dată - 13- 11 2019, ora 12:43, reclamanţii au înaintat pe email o cerere modificatoare prin care au arătat că în loc de anularea O.U.G. nr. 3/10.01.2018, solicită anularea Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 şi adresa Ministerului Justiţiei nr. 1314/38/06.06.2019, pe care le-au anexat.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.01.2020, la al treilea termen de judecată, Tribunalul Dâmboviţa a repus cauza pe rol şi a dispus comunicarea către pârâţi a precizărilor depuse de reclamanţi la data de 13.11.2019.

La 21.02.2020, după trei termene de judecată, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare la cererea precizatoare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului.

La termenul din data de 11.03.2020, Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi, prin sentinţa civilă nr. 337/11.03.2020 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Dosarul a fost înregsistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 19.05.2020.

La termenul din 29.09.2020, Curtea a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 854 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocate din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. - prin reprezentant A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov şi Ministerul Justiţiei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Astfel, potrivit art. 131 C. proc. civ.: (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu; (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ., prevede că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

În aplicarea dispoziţiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., se constată că la primul termen de judecată - 25.09.2019, Tribunalul Dâmboviţa a prorogat discutarea competenţei instanţei şi a pus în vedere reclamanţilor să precizeze obiectul acţiunii, pentru a se putea stabili instanţa competentă.

Or, până la al doilea termen de judecată - 13.11.2019, cu procedura legal îndeplinită, reclamanţii nu au precizat cererea de chemare în judecată. De altfel, în încheierea de la acel termen nu se menţioneză depunerea vreunei cereri de către reclamanţi, instanţa fiind investită, până la acel moment cu petitele iniţiale de cerere ce aveau ca obiect principal obligarea Curţii de Apel Braşov şi a Tribunalului Braşov la plata unor drepturi salariale.

La termenul de judecată din data de 13.11.2019, al doilea acordat în cauză, Tribunalul Dâmboviţa, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea de către I.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a unei sesizări.

După primele două termene de judecată, în aceeaşi zi - 13.11.2019, reclamanţii au depus două cereri modificatoare, una la ora 11:08, prin care au arătat că solicită anularea în tot a O.U.G. nr. 3/2018 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei şi alta la ora 12:43, prin care au arătat că în loc de anularea O.U.G. nr. 3/10.01.2018, solicită anularea Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 şi a adresei Ministerului Justiţiei nr. 1314/38/06.06.2019, pe care le-au anexat.

La al treilea termen de judecată - 29.01.2020, Tribunalul Dîmboviţa a dispus comunicarea cererilor modificatoare, prin care s-a introdus un petit nou prin care se solicită anularea Deciziei nr. 129/DEFA/21.06.2018 şi a adresei Ministerului Justiţiei nr. 1314/38/06.06.2019 şi abia la al patrulea termen de judecată, cu încălcarea art. 131 C. proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 337/11.03.2020 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, având în vedere că excepţia necompetenţei materiale nu a fost invocată în termen, cel mai târziu la cel de-al doilea termen, în 13.11.2019, se apreciază că, ulterior termenului de judecată din 13.11.2019, când a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., Tribunalul Dâmboviţa nu mai putea declina competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că Tribunalul Dâmboviţa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Braşov, Tribunalul Braşov şi Ministerul Justiţiei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.