Appeal against ANSOPDCP sanction dismissed as inadmissible due to finality of administrative judgments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând obligarea pârâtei la soluţionarea plângerii în termenul stabilit prin art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 677/2001, cu înlăturarea procedurii de tip cameră preliminară instituită ilegal de pârâtă, prin "Procedura de soluţionare a plângerilor şi sesizărilor"; constatarea faptului că pârâta eludează cu bună ştiinţă obligaţiile ce îi revin conform legislaţiei în vigoare, prin interpretarea greşită a legii în raport cu Dreptul UE; constatarea faptului că pârâta tergiversează nejustificat începerea investigaţiilor cu care a fost investită; constatarea nelegalităţii dispoziţiilor art. 25 alin. (2) şi (3)din Legea nr. 677/2001 incidente, contrare Directivei 95/46/CE, şi jurisprudenţei CJUE, iar prin aplicarea art. 4 noul C. proc. civ., înlăturarea lor directă, prin neaplicare, acestea fiind lovite de nulitate, precum şi neconstituţionalitatea acestora; constatarea nelegalităţii "Procedurii de soluţionare a sesizărilor şi plângerilor", adoptată de pârâtă cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 raportat la Directiva 95/46/CE; aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, pentru ca instanţa să de efectivitate hotărârii judecătoreşti, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea formulată la data de 12.12.2017, petenta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a formulat cerere de lămurire a sentinţei civile nr. 4732 din 05.12.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În motivare, a arătat că în dosarul cauzei nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 4732 din 05.12.2017.

Conform informaţiilor postate pe portalul instanţelor, prin sentinţa civilă nr. 4732 din 05.12.2017 sus menţionată s-a dispus respingerea cererii reclamantei A., ca fiind lipsită de obiect.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 4732 din 5.12.2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile necompetenţei materiale, nulităţii cererii de chemare în judecată, netimbrării, prematurităţii, inadmisibilităţii, lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate; a respins cererea de sesizare a CJUE şi a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă; a admis excepţia lipsei de obiect; a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal, ca rămasă fără obiect; a obligat pârâta la plata sumei de 50 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din data 02 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de lămurire a hotărârii şi înlăturare a dispoziţiilor contradictorii formulate de petenta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucării Datelor au Caracter Personal în contradictoriu cu intimata A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal, fiind criticată sentinţa atacată.

Recurenta a susţinut că încheierea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulate, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.

Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, prin plângerea formulată, reclamanta A. a arătat că operatorul B. a prelucrat datele sale pozitive şi negative în sistemul de evidenţă de tipul birourilor de credite fără înştiinţarea prealabilă conform art. 5 alin. (1) şi alin. (2), art. 8 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 9 alin. (1) din decizia ANSPDCP nr. 105/2007.

Conform adresei nr. x din 26.04.2017, comunicată reclamantei ulterior introducerii acţiunii, urmare a investigaţiei efectuate, operatorul B. a fost sancţionat contravenţional pentru fapta prevăzută de art. 32 raportat la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 coroborat cu art. 8 alin. (1) din Decizia nr. 105/2007.

Astfel, instanţa de fond în mod corect a reţinut că obiectul cererii introductive se încadrează în prevederile art. 26 din Legea nr. 667/2004.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2001, în vigoare la data sesizării instanţei, "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu există nicio raţiune pentru tratamentul juridic diferit al plângerilor respinse de A.N.S.P.D. C. pen. această interpretare este susţinută şi de considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 751/2017, în cuprinsul cărora s-a arătat că "prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestaţie în justiţie în justiţie se poate formula "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, formula redacţională a textului de lege criticat îndeplineşte în mod obiectiv cerinţele de claritate a legii, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiţie orice decizie a autorităţii de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuţii: primeşte şi analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunţând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situaţiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; primeşte şi soluţionează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice şi comunicăsoluţia dată ori, după caz, diligenţele depuse; efectuează investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări."

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, şi nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din acelaşi cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

În cazul dedus judecăţii legea specială aplicabilă (Legea nr. 667/2001) prevede faptul că hotărârea instanţei de fond este definitivă.

Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noţiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinţei recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispoziţiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, şi constatând că hotărârea atacată în cauza de faţă nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Natională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal împotriva încheierii din 02 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.