Failure to adopt implementing regulation for private use of public domain; appeal dismissed for exceeding statutory deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând obligarea Guvernului României la adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prin hotărâre, în maximum 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea amenzii; obligarea Ministerului Tineretului şi Sportului şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la elaborarea şi promovarea proiectului de hotărâre de guvern cu privire la aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, în maximum 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea amenzii.

Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii.

Ministerul Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor judecătoreşti.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

La data de 07.05.2018, a fost depusă de către B. cerere de intervenţie în interes propriu, prin care s-a solicitat, în esenţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4284 din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei generale; s-a respins cererea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Tineretului şi Sportuluii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4284 din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Soluţia instanţei de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul - pârât, pe fondul recursului, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu la acest termen de judecată.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 4284 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 6.11.2018, conform Dovezii de înmânare ataşată la dosar fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment.

În cauză, cererea de recurs a fost trimisă prin email, la adresa instanţei la data de 23.11.2018, aşadar, cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte constată astfel, faţă de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 4284 din 23 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2020.