Suspension of fiscal enforcement: cumulative satisfaction of justified case and imminent harm under Law No. 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de suspendare a executării

Prin cererea înregistrată pe rolul curţii de Apel Craiova la data de 11 august 2017, sub nr. x/2017,reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGRFP Craiova-Administraţia Pentru Contribuabili Mijlocii Activitatea de Inspecţie Fiscală a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de Decizia de impunere nr. x/28.07.2017 şi Decizia de impunere nr. x/28.07.2017 privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor bazelor de impozitare stabilite suplimentar de inspecţia fiscala, precum şi Raportul de Inspecţie Fiscala nr. x/28.07.2017 emise de către pârâtă.

În argumentele expuse în susţinerea cererii de suspendare, reclamanta a susţinut că speţa vizează livrări intracomunitare prin care societatea reclamanta a respectat condiţiile impuse de lege respectiv art. 143 alin. (2), lit. a) din Legea 571/2003 (livrări intracomunitare scutite de taxa pe valoare adăugata). Societatea a livrat marfa la beneficiari din state membre UE îndeplinind toate condiţiile impuse de legea 571/2003.

Suspendarea executării actului administrativ fiscal mai sus menţionat este justificată prin consecinţele foarte grave şi ireparabile care s-ar cauza reclamantei prin executarea silită a sumelor menţionate în Decizia de impunere x/28.07.2017 si Decizia de impunere nr. x/28.07.2017.

A susţinut ca punerea în executare a actelor administrative reprezentate de Decizia de impunere x/28.07.2017 si Decizia de impunere nr. x/28.07.2017 ar aduce grave prejudicii reclamantei, practic blocând total activitatea şi prin aceasta atrăgând imposibilitatea onorării obligaţiilor contractuale pe care le are către S.C. B. - obligaţii de 6.048.306,92 RON, către S.C. C. - obligaţii de 398527,98 RON, împrumuturi si surse atrase - 22.834.000 RON, plata arendei pentru suprafaţa de 3.800 ha (ceea ce reprezintă peste 4.000 contracte de arenda ca sursa de venit ale cetăţenilor din zona oraşului Corabia) aproximativ 2.052.000 RON.

A mai arătat că oricare ar fi forma de executare aleasă, fie poprire bancară. fie executare silită mobiliară sau imobiliară, prejudiciile ar fi imense şi ireversibile.

In situaţia în care societatea are ca singură activitate economică cultivarea cu cereale a celor aprox. 3800 ha teren agricol, obţinerea de venituri este sezonieră, condiţionată exclusiv de recoltarea şi valorificarea producţiei agricole, producţia din anul 2017 a fost deja valorificată, iar veniturile obţinute distribuite pe de o parte pentru înfiinţarea de noi culturi, iar pe de altă parte pentru achitarea datoriilor scadente, privarea societăţii noastre de o sumă enormă de lichidităţi, duce în mod categoric fie la stoparea investiţiilor necesare înfiinţării şi întreţinerii culturilor din anul 2018, fie la neplata creditelor şi datoriilor către furnizori. Şi într-un caz şi în celălalt, efectul este acelaşi: insolvenţa societăţii, deoarece prin neînfiinţarea şi neîntreţinerea culturilor agricole ne va fi imposibil să achităm creditele bancare şi furnizorii.

În drept, a invocat cererea pe dispoziţiile art. 14 şi următoarele din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 268 Codul de procedură fiscală.

2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 561 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea privind pe reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta DGRFP CRAIOVA-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii-Activitatea de Inspecţie Fiscală şi, pe cale de consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziilor de impunere nr. xj-101/28.07.2017 şi nr. F-Dj-102/28.07.2017 până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Totodată, a respins acţiunea faţă de pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala şi a respins petitul vizând suspendarea executării RIF nr. xj-67/28.07.2017.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 561 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 din C. proc. civ. a promovat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.

Recurenta şi-a întemeiat calea de atac pe motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material.

Prin argumentele prezentate în susţinerea motivului de nelegalitate, recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat şi iminenţei producerii pagubei.

În aceste sens, a susţinut că aspectele invocate de reclamantă nu denotă cu evidenţă aparenţă de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede în limitele şi în condiţiile anume reglementate.

Caracterul executoriu al actului administrativ ca şi argumente prezentare de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare nu reprezintă motive temeinice de natură a crea a îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului contestat.

Referitor la cea de a doua condiţie, prevenirea unei pagube iminente, a susţinut că instanţa de fond nu a motivat îndeplinirea condiţiei. Mai mult, arată recurenta, nefiind nici dovedită, această condiţie nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă afirmaţiile şi acţiunea reclamantei. Simpla afirmaţie că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminentă nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerinţă ar fi îndeplinită.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimata a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a căror suspendare a solicitat-o, susţinând că fiscul a aplicat greşit legea. Referitor la paguba iminentă, intimata a insistat asupra probatoriului amplu administrat care a justificat întrutotul soluţia adoptată de curtea de apel.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

2.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă S.C. Zahărul Corabia S.A. a învestit instanţa de judecată cu o cerere de suspendare a executării actelor administrativ fiscale indicate anterior în această decizie, pentru suma de 47.509.939 RON, stabilită în mod nelegal de către reprezentând impozit, taxă, contribuţie stabilite suplimentar în cuantum de 16.651.429 RON, până la pronunţarea instanţei de fond, invocând art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 republicată.

Instanţa de apel a constatat că actele a căror suspendare se solicită sunt emise de Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi nu de către ANAF, pentru ca aceasta să aibă calitatea de pârâtă în acest dosar.

Astfel că, din perspectiva dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, între reclamanta şi pârâta ANAF nu s-au creat raporturi juridice, nefiind emitenta actelor enumerate anterior.

Prin urmare, instanţa a respins acţiunea fata de aceasta pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Verificând îndeplinirea celor două condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care trimit dispoziţiile art. 14 din acelaşi act normativ, "cazul bine justificat" şi "paguba iminentă", Curtea de apel a ajuns la concluzia că cererea de suspendare este întemeiată.

Această concluzie este corectă, ea fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Argumentând soluţia preconizată şi răspunzând punctual, în acelaşi timp, criticilor recurentei, Înalta Curte reţine următoarele:

Referitor la "cazul bine justificat"

Potrivit recurentei, soluţia criticată ar anticipa rezolvarea fondului cauzei, prejudecându-l. Acest punct de vedere nu poate fi primit în contextul în care în cuprinsul considerentelor sentinţei s-a reţinut de mai multe ori că instanţa este limitată la a examina "aparenţa de nelegalitate" ori "aparenţa unei greşeli privind interpretarea prevederilor legale şi contractuale", etc.

Fără a tranşa problemele litigioase ale raportului juridic fiscal în care sunt angrenate părţile, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că "îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" presupune cu necesitate "pipăirea" fondului.

Este exact ceea ce judecătorul de la Curtea de apel a făcut, din multitudinea de critici formulate de reclamantă, decelând motive de aparentă nelegalitate a actelor administrativ fiscale, decurgând din îndoiala rezonabilă asupra dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii pentru anul 2011 dedusă din incidenţa prescripţiei, depăşirea duratei inspecţiei fiscale, lipsa de coerenţă a conduitei organului fiscal cu consecinţa nesocotirii principiilor certitudinii impunerii şi a securităţii raporturilor juridice, aparenţa puternică a aplicării prioritare a dreptului unional fac ca prima dintre condiţiile suspendării prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 să fie îndeplinită.

Înalta Curte remarcă faptul că recurenta nu a combătut în niciun mod argumentele redate de instanţă din această decizie, recursul său cuprinzând consideraţii cu caracter general privind prezumţia de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Or, acceptând punctul său de vedere se ajunge la situaţia absurdă că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu ar mai putea conduce niciodată la admiterea unei cereri de suspendare a executării actelor administrativ fiscale, ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit.

Conchizând în această privinţă, Înalta Curte reţine că, într-adevăr, există dubii serioase în privinţa modului în care fiscul a stabilit aceste obligaţii fiscale.

Toate aceste aspecte urmează a se clarifica în cadrul acţiunii în anulare, elementele reţinute fiind însă suficiente pentru a concluziona că este îndeplinită condiţia "cazului bine justificat".

Referitor la "paguba iminentă"

La acest punct, Înalta Curte reţine că aspectele învederate de recurentă în privinţa lipsei elementelor probatorii sunt complet lipsite de fundament.

La prima instanţă s-a administrat proba cu înscrisuri din care a rezultat îndeplinirea condiţiei privind iminenţa pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuţie (47.509.939 RON la care se adaugă suma de 16. 651.429 RON,) şi iminenţa executării debitului ori posibilitatea neachităriii şi intrării în insolvenţă cu consecinţe negative asupra activităţii societăţii care are ca obiect de activitate economică cultivarea de cereale a celor 3.800 ha teren agricol.

În contextul economic actual, blocarea conturilor societăţii prin executarea debitului stabilit, accentuează riscul blocării activităţii intimatei, cu toate consecinţele în plan economic şi social.

Toate aceste împrejurări justifică îndeplinirea condiţiei "pagubei iminente", ele fiind apreciate corespunzător de prima instanţă.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 (1) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă ca nefondat, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea suspendării executării actelor administrativ fiscale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecţie Fiscală împotriva sentinţei nr. 561 din 20 octombrie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2019.