Public authority plaintiff's exclusive territorial competence at defendant's seat in administrative litigation

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrata la data de 24.12.2019 pe rolul Tribunalului Bucuresti- sectia a II a, de contencios administrativ si Fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul MUNICIPIUL TIMIŞOARA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, DEZVOLTĂRII ŞI ADMINISTRAŢIEI a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună - în principal:

a) anularea Notei de neconformitate cu nr. x/27.09.2019 pentru contractul de prestări servicii nr. x/31.10.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică bloc de locuinţe str. x F.C. Ripensia - proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a sectorului rezidenţial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe situate pe străzile: Calea x, Al. F.C.Ripensia 16-22, Ghe. Lazăr 42" - COD SMIS: 121543 privind constatarea neconformităţilor faţă de prevederile legislaţiei privind achiziţiile publice, aplicabilă la data desfăşurării procedurii, şi anume a faptului că autoritatea contractantă a stabilit prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii, respectiv nejustificată, nemotivată şi netemeinică;

b) anularea Deciziei nr. 305 din 28.11.2019 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de UAT Municipiul Timişoara înregistrată la sediul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei sub nr. x/07.11.2019 privind Nota de neconformitate cu nr. x/27.09.2019 pentru contractul de prestări servicii nr. x/31.10.2017 pentru obiectivul "Reabilitare termică bloc de locuinţe str. x F.C. Ripensia - proiectul "îmbunătăţirea eficienţei energetice a sectorului rezidenţial prin reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe situate pe străzile: Calea x, Al. F.C.Ripensia 16-22, Ghe. Lazăr 42" - COD SMIS: 121543;

- în subsidiar, modificarea în parte Notei de neconformitate (reducere procentuală/corecţie financiară de 25%) atacate pe calea prezentei contestaţii, în sensul diminuării reducerii procentuale/corecţiei financiare aplicată până la 5% din valoarea Contractului de servicii nr. x/31.10.2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2909 din data de 13 iulie 2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată şi nu în calitate de autoritate publică, iar actul a fost emis de pârât, în calitatea sa de autoritate publică, ceea ce face ca în cauză să fie aplicabilă teza I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 18.08.2020 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 822/2020 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că, în speţă litigiul este declanşat de o autoritate publică şi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, constatând deopotrivă existenţa conflictului negativ de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că titularul acesteia este Municipiul Timişoara, iar, raportat la obiectul acţiunii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, alin. (2) al acestui articol făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, calitate de pârât având Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei (24.12.2019):

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Timişoara are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze şi anume: prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat şi a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată, textul legal neinstituind nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l doar calitatea reclamantului.

Deşi, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Timişoara, acţionează în calitate de " persoană vătămată" printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică şi nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat, în lipsa unor menţiuni derogatorii în cuprinsul articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 referitoare la calitatea autorităţii publice - de persoană vătămată printr-un act administrativ sau de persoană juridică ce acţionează în regim de putere publică, reţine Înalta Curte că, în orice împrejurare, indiferent de obiectul acţiunii judiciare, în situaţia în care o autoritate publică are calitate de reclamantă, într-o acţiune de contencios administrativ, trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului, legiuitorul instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Înalta Curte nu-şi poate însuşi punctul de vedere exprimat de Tribunalul Bucureşti, în sensul aplicării tezei I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reţinând că reclamantul are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

De asemenea, constată că articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este foarte clar în această privinţă, în sensul că, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat, în condiţiile în care titularul cererii de chemare în judecată - Municpiul Timişoara- este o autoritate publică/persoană juridică de drept public, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Timişoara şi a sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei Publice, aflat în Bucureşti, b-dul x nr. 16,Latura Nord, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 decembrie 2020.