VAT liability of natural persons and territorial competence of tax authorities following annulment of association registration

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 26.11.2015 sub nr. x/2015 reclamanta A. a solicitat, (în nume propriu şi în calitate de asociat al entităţii juridice fără personalitate juridică A. şi B.) în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr. 154/26.05.2015 de soluţionare a contestaţiei, a Deciziei de Impunere nr. x/26.11.2013 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală emise de pârâte.

Prin sentinţa civilă nr. 50/2018 pronunţată în data de 15 martie 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov;

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a entităţii B. şi A., invocată de reclamantul B. în dosarul conexat nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia şi în consecinţă:

Respinge acţiunea în contencios administrativ formulată de A. în calitate de asociat al entităţii fără personalitate juridică A. şi B.;

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în nume propriu în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov;

Admite acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor,Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi A., în dosarul conexat nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia şi în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr. 154/26.05.2015 de soluţionare a contestaţiei,a Deciziei de Impunere nr. x/26.11.2013 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală emise de pârâtele din dosarul nr. x/2015.

Obligă pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov din dosarul conexat la plata către reclamantul B. a sumei de 6569 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru şi onorariu definitiv expert."

Împotriva sentinţei nr. 50/2018 din data de 15 martie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal au formulat cereri de recurs pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, încadrând în drept criticile lor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. De asemenea, împotriva aceleiaşi hotărâri, împreună cu întâmpinarea, a depus Cerere de recurs incident reclamantul B., încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare recurenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, solicitând admiterea acestuia.

Împotriva recursului promovat de recurenta -pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare intimata A., invocând puterea de lucru judecat raportat la soluţia pronunţată în dosarul CA Braşov nr. x/2013

Susţine în esenţă intimata-reclamantă că, prin recursul promovat, intimata-pârâtă AJFP BRAŞOV, reluând motivele întâmpinării formulate, aceasta încearcă o reluare a judecăţii competenţei teritoriale a AJFP Braşov în emiterea deciziei de înregistrare din oficiu ca plătitor de TVA, în condiţiile în care între aceleaşi părţi a mai existat o judecată.

Aceeaşi intimată, A., a depus întâmpinare şi la recursul incident, invocând lipsa de interes a recurentului B. în promovarea căii de atac.

La rândul său, recurentul -reclamant B. a formulat întâmpinare împotriva celor două recursuri principale, solicitând respingerea acestora, ca nefondate şi menţinerea, ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond.

Răspunsurile la întâmpinări

Niciuna dintre părţi nu a depus Răspunsuri la întâmpinările formulate în această etapă procesuală.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 08 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Recursurile principale declarate de recurentele-pârâte sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de fond.

Aspectele de nelegalitate invocate sunt comune ambelor recursuri şi vizează nelegala admitere a acţiunilor conexe astfel cum au fost formulate şi precizate de către recurenţii persoane fizice.

Se arată că în mod nelegal au fost admise acţiunile conexe şi anulate actele fiscale contestate în dosarul nr. x/2015 respectiv Decizia nr. 154/26.05.2015 de soluţionare a contestaţiei, a deciziei de impunere nr. x XI.2013 şi a raportului de inspecţiei fiscală pe motivul lipsei de competenţă materială şi teritorială a recurentei-pârâte Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Braşov de a emite Decizia nr. 46270/22 octombrie 2012 pentru înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal a reclamanţilor persoane fizice A. şi B..

Se arată că sentinţa atacată este nelegală în raport de situaţia reclamantelor persoane fizice de situaţia permisă reţinută ca motiv al anulării actelor în prezenta cauză respectiv anularea Deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012 emisă de ANAF Braşov privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA a asocierii A. şi B. şi în raport de dispoziţiile art. 69 alin. 1 lit. a) şi alin. (3) din Codul de procedură fiscală în sensul respectării obligaţiei de înregistrare fiscală în ceea ce o priveşte pe reclamanta A. aceasta având domiciliul din 3.09.2008 în Municipiul Braşov str. x jud. Braşov.

"Obligaţia de înregistrare fiscală

(1) Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de Identificare fiscală va fi:

a} pentru persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor, precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscală persoanele prevăzute ia alin. (1) lit, a), c) şi e) au obligaţia să depună declaraţie de înregistrare fiscală."

- art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În esenţă în ambele recursuri se arată că nu există legătură în raport de obiect şi perioada vizată între acordul de delegare de competenţă nr. 13809/16 octombrie 2010, care viza inspecţia fiscală pentru cei doi reclamanţi, trataţi ca asociere din punct de vedere TVA şi care viza perioada 2005-2009 şi actele fiscale anulate în prezenta cauză anulate pe motivul lipsei competenţei materiale şi teritoriale a recurentei-pârâte Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov. iar necompetenţa autorităţii fiscale de a emite Decizia nr. x octombrie 2012 şi respectiv motivul de nulitate al deciziei de impunere şi al RIF din 26. XI.2013 şi al Deciziei nr. 154/26.05.2015 nu poate fi raportat la soluţia privind Acordul privind delegarea de competenţă din 6.12.2010, acord care privea asocierea celor doi reclamanţi, fără personalitate juridică.

Iar actele din prezenta cauză au fost emise faţă de reclamanţi - persoană fizică, în calitate de coproprietar soţ şi soţie, în calitate de titulari ai contractelor generatoare ale bazei impozabile.

Aceasta în condiţiile în care reclamanta A. a figurat înregistrată şi individual în scopuri de TVA, iar după anularea din oficiu din 1. XI.2013 a asocierii în baza Deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012, reclamanta A. nu a solicitat reînregistrarea în scopuri de TVA.

Prin urmare obligaţiile stabilite în sarcina contribuabilei de organele de inspecţie fiscala au fost preluate pe CNP -ul contribuabilei, CNP ce este menţionat atât in Raportul de inspecţie fiscala nr. x/26.11.2013 cat si in Decizie de impunere nr. x/26.11.2013

Urmare a sentinţei civile nr. 1941/2014, pronunţata de Tribunalul Braşov, rămasa definitiva si irevocabila, potrivit sentinţei nr. 204/12.02.2015 a Curţii de Apel Braşov, prin care s-a anulat Decizia nr. 46270/22.10.2012 de inregistrare din oficiu în scopuri de TVA a Asocierii A. si B., Serviciul Registru Contribuabili si Declaraţii Fiscale - Persoane Fizice, a solicitat D.G.R.F.P. Braşov, anularea înregistrării în scopuri de TVA a asocierii menţionate si radierea codului atribuit cu data la care sentinţa a devenit definitiva si irevocabila, respectiv 12.02.2015;

Având în vedere prevederile Circularelor ANAF nr. 874606/2013 si 836820/995771/2010 potrivit căreia, în situaţia anularii "înregistrării în scopuri de TVA, persoanelor fizice care nu desfăşoară activităţi economice în mod independent si care nu exercita profesii libere li se anulează codul de inregistrare atribuit pentru înregistrarea in scopuri de TVA, urmând sa utilizeze în relaţia cu organele fiscale, codul numeric personal, cu rol de cod de identificare fiscala, la data de 17.07.2015 au fost emise Deciziile de Impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma corecţiilor evidentei fiscale cu nr. de înregistrare 3009600 - 3009608 prin care au fost scăzute obligaţiile de plata stabilite conform deciziei de impunere nr. x/26.11.2013 emisa de inspecţia fiscala precum si obligaţiile fiscale accesorii calculate începând cu data de 26.11.2013 si au fost înregistrate pe codul numeric personal aparţinând dnei A..

În subsidiar în recursurile principale se invocă aspecte legate de fondul actelor de control contestate arătându-se legalitatea acestora plecând de la premisa existenţei calităţii de persoană impozabilă a reclamanţilor din acţiunile conexe.

Se arată că prin actele de control organele de inspecţie fiscală au constatat că în perioada 1.01.2006-31.12.2009 persoanele fizice A. şi B. au realizat un număr de 168 tranzacţii imobiliare cu apartamente construite în mansarda unor blocuri în Municipiul Sibiu, invocând sume de bani în avans începând cu anul 2006 şi obţinând venituri totale în sumă de 18.535.361 RON.

Totodată, organele de inspecţie fiscală au constatat că, aceste bunuri imobile nu au fast utilizate în scop personal şi nici nu au fost operaţiuni economice ocazionale, activitatea desfăşurată fiind realizată în scopul obţinerii de venituri şi având caracter de continuitate, fapt pentru care contribuabilii mai sus mentionat aveau obligaţia să se înregistreze ia organul fiscal ca persoane impozabile în scopuri de TVA. la data depăşirii plafonului de scutire, respectiv la data de 30.09.2006. conform art. 152 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, valahii ia data efectuării operaţiunii, si în consecinţă să devină plătitori de TVA începând cu data de 01.11.2006.

Se apreciază că situaţia reclamanţilor - persoane fizice se încadrează în dispoziţiile art. 127 alin. 1 din Codul fiscal în forma în vigoare în perioada 1.01.2006-31.12.2006 şi ulterior începând cu data de 1.01.2007 respectiv

Art. 27 alin. 1 "Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2) oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi".

Totodată, din punct de vedere al TVA, noţiunea de persoană impozabilă, potrivit art. 125*1 pct. (1) din Codul fiscal, în forma aplicabilă începând cu data de 01.01.2007, are următoarea semnificaţie:

"18. persoană impozabilă are înţelesul art. 127 alin. (1) şi reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituţia publica, persoana juridică, precum şi orice entitate capabilă să desfăşoare o activitate economică;".

Din coroborarea prevederilor legale mai sus menţionate, se reţine că o persoană fizică reprezintă persoana impozabilă în sensul Titlului VI privind TVA în condiţiile în care "desfăşoară, de o manieră independenta şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi."

Conform art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare "activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate."

Se solicită de recurentele-pârâte admiterea recursurilor, casarea sentinţei atacate şi în principal casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi în subsidiar reţinerea spre rejudecare pe fond în sensul respingerii acţiunilor conexe şi menţinerii ca legale a actelor fiscale contestate de cei doi reclamanţi.

La dosar intimatul B. a formulat întâmpinare faţă de recursurile formulate de autorităţile pârâte şi a formulat recurs incident în raport de dispoziţiile art. 491- rap. la art. 472-474 C. proc. civ.

Recursul incident este formulat ca un subsidiar al admiterii recursurilor principale şi vizează solicitarea de rejudecare pe fond de către instanţa de recurs a acţiunilor conexe.

Faţă de recursurile principale, recurentul intimat cu recurs incident B. solicită în principal respingerea recursurilor ca nefondate şi în subsidiar solicită casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriului.

Faţă de recursurile principale intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate depunând copie ale sentinţelor judecătoreşti reţinute de prima instanţă.

Faţă de recursul incident intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care invocă excepţia lipsei de interes în formularea acestuia şi în subsidiar respingerea în raport de dispoziţiile hotărârii recurate pe care o apreciază legală şi temeinică.

În şedinţa publică din 8.12.2020 recurentul B. a declarat că înţelege să renunţe la judecata recursului incident.

Curtea urmează ca în baza art. 406 alin. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 463 alin. 1 C. proc. civ. să ia act de renunţarea recurentului -reclamant B. la judecata recursului incident declarat împotriva sentinţei de fond nr. 30/2018.

Analizând recursurile principale declarate de recurentele-pârâte Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca fondate în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

Curtea apreciază în raport de soluţia recurată care nu a soluţionat pe fond acţiunile conexe, că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care a anulat actele contestate interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile art. 31 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală privind domiciliul fiscal al asocierii celor doi reclamanţi şi făcând greşit aplicarea sentinţei civile nr. 1941/CA/9.07.2014 a Tribunalului Braşov care nu are incidenţă faţă de reclamanţii - persoane fizice în raport de obiectul acţiunilor conexe.

În esenţă prima instanţă a constatat nelegalitatea actelor contestate emise de recurentele-pârâte şi contestate de reclamanţi - persoane fizice în cauzele conexe atât în nume propriu cât şi în numele fostei asocieri fără personalitate juridică.

Nelegalitatea reţinută a fost aceea că Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Braşov nu avea competenţa teritorială legală sau delegată de a emite Decizia nr. 46270/22 octombrie 2012 pentru înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA a asocierii dintre cei doi soţi reclamanţi în cererile conexe această competenţă aparţinând Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Sibiu, deoarece activitatea principală a asocierii pe tranzacţiile imobiliare în litigiu s-au desfăşurat pentru imobilele situate în Sibiu jud. Sibiu.

Instanţa de fond a reţinut ca incidentă în raport de obiect sentinţa civilă nr. 1941/CA/9.07.2014 a Tribunalul Braşov, definitivă prin care s-a dispus anularea Decizia 46270/22 octombrie 2012 prin care recurenta-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Braşov a dispus înregistrarea din oficiu prin scopuri de TVA a reclamantului B. şi al fostului său soţ reclamant trataţi ca asociere din punct de vedere TVA.

Prima instanţă în raport de considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1941/CA/9.07.2014 şi constatând că aceasta are incidenţă în raport de obiectul acţiunilor conexe a apreciat în sensul că încălcarea regulilor de competenţă privind emiterea Deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012 constată definitiv atrage şi nulitatea actelor contestate în cererile conexe care formează obiectul clasărilor conexate nr. 641/64/2015 al Curţii de Apel Braşov la care a fost conexat dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia.

În consecinţă plecând de la premisa existenţei unei interdependenţe, prima instanţă a dispus pe motiv de nulitate lipsă de competenţă anularea Deciziei nr. 154/26.05.2015 de soluţionare a contestaţiei, a deciziei de impunere nr. x XI.2013 şi a raportului de inspecţiei fiscală emise de recurentele-pârâte în dosarul nr. x/2015.

Curtea constată că interpretarea primei instanţe pe premisa reţinută şi anularea actelor contestate în dosarul nr. x/2015 este nelegală şi dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, în raport de situaţia şi obiectul reclamanţilor din acţiunile conexe.

Contrar primei instanţe Curtea apreciază că în prezenta cauză faţă de obiectul definit nu sunt incidente ca efect pozitiv de lucru judecat dispoziţiile sentinţei civile nr. 1941/CA/9.07.2014 definitivă a Tribunalului Braşov.

În cauză obiectul fiind diferit anularea definitivă a deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012 emisă de AFP Braşov privind înregistrarea din oficiu a reclamanţilor persoane fizice în scopuri de TVA pe motiv de lipsă de competenţă teritorială nu are legătură cu prezenta cauză în raport de obiectul acţiunilor conexe din dosar nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov şi nr. 799/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia şi nu poate determina anularea actelor contestate în cererile conexe pe motivul lipsei competenţei materiale şi teritoriale a Administraţiei Finanţelor Publice Braşov de a le emite.

Curtea constată că în prezenta cauză pe cererile conexe la data efectuării inspecţiei fiscale vizând tranzacţiile imobiliare efectuate în perioada 2006-2009 de către reclamanţi, recurenta-pârâtă Administraţia Finanţelor Publice Braşov avea competenţa de a emite decizia de impunere nr. x XI.2013 şi raportul de inspecţie fiscală deoarece reclamanta A. avea din data de 3.09.2008 după divorţ, dar la data efectuării inspecţiei fiscale domiciliul în Municipiul Braşov str. x A, SC.A jud. Braşov - fapt de necontestat şi care atrage competenţa autorităţii fiscale din jud. Braşov.

Aceasta deoarece reclamanta A. nu şi-a respectat obligaţia de înregistrare în scopuri de TVA la data depăşirii plafonului de scutire de TVA faţă de AFP Sibiu, deşi a fost desemnată de soţul ei la data procurii nr. 537/16.05.2017 inclusiv şi pentru înregistrarea în scopuri de TVA ca accesorii.

Reclamanta A. nu şi-a îndeplinit obligaţia la data când domiciliul său era în Municipiul Sibiu conform art. 69 alin. 1 şi (3) Codul de procedură fiscală şi ulterior şi-a schimbat domiciliul la 3.09.2008 în Braşov, contestând pe fond în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov actele de impunere emise de autorităţile fiscale din Municipiul Braşov pe care le-a contestat atât pe motivul lipsei competenţei cât şi pe fond.

Curtea apreciază că în raport de situaţia de fapt la data emiterii actelor contestate autorităţile fiscale din Braşov aveau competenţa materială şi legală de a emite decizia de impunere nr. x XI.2013 pentru persoanele fizice, foşti soţi deoarece reclamanta A. avea domiciliul în jud. Braşov Municipiul Braşov, nefiind necesar ca ambele persoane fizice să aibă domiciliul în Municipiul Braşov.

Iar impunerea la plata TVA a asocierii celor doi soţi în scop de TVA nu mai era posibilă. Urmare a sentinţei civile nr. 1941/2014 prin care s-a anulat Decizia nr. 46270/22 octombrie 2012, s-a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA a asocierii celor doi foşti soţi, aceştia urmând a răspunde ca persoane fizice titulare ale contractelor care au generat baza de impunere.

Dar anularea înregistrării asocierii nu reprezintă un motiv de nulitate absolută prevăzută de art. 46 Codul de procedură fiscală de natură a determina imposibilitatea legală de a emite decizia de impunere contestată pentru reclamanţi persoane fizice - foşti soţi în sarcina cărora s-au constatat obligaţii de plată reprezentând TVA pentru perioada 1.01.2006 - 31.12.2009 pe motiv că au desfăşurat o activitate economică în sensul art. 127 alin. 1 Codul fiscal.

Deoarece instanţa de fond nu a verificat pe fond legalitatea actelor de impunere contestată pe care le-a anulat nelegal pe motivul lipsei competenţei legale a le emite, Curtea ca o consecinţă a admiterii recursurilor va dispune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării şi verificării legalităţii actelor de impunere contestată ce formează obiectul cererilor conexe odată cu stabilirea Codrului procesual instanţa urmează a aprecia asupra tuturor apărărilor formulate de reclamanţi respectiv calitatea lor de persoane impozabile, natura activităţii desfăşurate caracterul şi cuantumul obligaţiilor fiscale constatate, urmând a aprecia în subsidiar asupra utilităţii probei cu expertiza de specialitate.

Urmează ca în raport de obiect, pe ambele cererii conexate să se facă aplicarea jurisprudenţei comunitare incidente respectiv cauzele Tulică şi Plavoşin şi respectiv Salomie şi Oltean.

Aceasta deoarece reclamanţii contestată atât calitatea lor de persoane impozabile şi activitatea pretins economică desfăşurată, dar şi cuantumul obligaţiilor fiscale reţinute cu titlu de TVA, dobânzi şi penalităţi de întârziere invocând nerecunoaşterea dreptului de deducere şi încălcarea principiului proporţionalităţii şi al neutralităţii fiscale.

În consecinţă, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va admite recursurile principale şi va casa sentinţa atacată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Braşov la care a fost conexat dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea recurentului -reclamant B. la judecata recursului incident declarat împotriva sentinţei nr. 50/2018 din 15 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursurile principale formulate de pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 50/2018 din 15 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2020.