Administrative action to annul transfer of public-domain plot rejected as time-barred; appeal dismissed as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul processual

Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova- prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Gura Vadului - prin Consiliul Local şi Primar şi Guvernul României a solicitat anularea inventarului cu bunurile care aparţin domeniului public al comunei Gura Vadului, care a fost însuşit prin hotărârea Consiliului Local Gura Vadului nr. 15/1999, inventar prin care, în mod fraudulos, a fost trecut terenul în suprafaţă de 831 mp din domeniul public al statului aflat în administrarea DSVSA Prahova în domeniul public al unităţii administrative Gura Vadului, anularea poziţiei nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Gura Vadului, prin care s-a adoptat prin inducerea in eroare a Guvernului, aceasta măsura ilegala şi abuzivă, prin care s-a procedat la trecerea din domeniul public al comunei Gura Vadului a terenului menţionat mai sus

2. Hotărările primei instanţe

Prin sentinţa nr. 761/23.05.2016, Tribunalul Prahova, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere dispoziţiile art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 213 din 11 octombrie 2016, a admis excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova- prin Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Gura Vadului - prin Consiliul Local şi prin Primar şi Guvernul, ca tardiv formulată.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, în cauză, Hotărârea de guvern nu a fost comunicată reclamantei, aceasta fiind terţ faţă de hotărârea de guvern, iar faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de formulare a cererii de anulare în contencios administrativ curge de la data la care a luat la cunoştinţă de actul administrativ. Instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea poziţiei nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Gura Vadului, înregistrată la reclamantă la data de 9.03.2015, a fost comunicată instanţei prin serviciul poştal (data oficiului poştal plicul 12.03.2015, plic aflat la dosar Tribunal) şi înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 18.03.2015. Din înscrisurile depuse la dosar, deşi reclamanta a susţinut în concluziile orale că a luat cunoştinţă de hotărârea de guvern la momentul depunerii întâmpinării de către unitatea administrativ teritorială în dosar nr. x/2014, în care a solicitat anularea hotărârii de consiliul local de aprobare a inventarului domeniului public, curtea constată că susţinerile sunt neîntemeiate.

Conchide instanţa în sensul că reclamanta a luat cunoştinţă de actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o la data de 8.01.2014, iar acţiunea în anularea actului administrativ individual a fost comunicată instanţei la data de 12.03.2015, cu depăşirea termenului legal de un an de la data la care a luat cunoştinţă, contrar dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, …, termenul de 1 an fiind calculat potrivit art. 2553 alin. (1) C. civ.. Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, (5) termenul …. prevăzut la alin. (2) este termen de decădere. Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere stabilit atrage pierderea lui, conform art. 2.545 alin. (2) C. civ.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova a promovat recurs împotriva sentinţei nr. 213 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, rejudecând cauza admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic litigios şi, reluând criticile prezentate în faţa instanţei de fond, recurenta-reclamantă a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, arătând că domeniul public al comunelor este alcătuit din bunurile declarate ca atare, prin hotărâre a consiliului local.

Prin urmare HCL nr. 15/1999, emisă de Consiliul Local ca autoritate deliberativă fiind un act de sine stătător, emis de autoritate a administraţiei publice locale, putând fi contestat în fata instanţei de contencios administrative. Prin această hotărâre a fost stabilită sfera bunului cât şi apartenenţa acestuia, actul ulterior al Guvernului H.G. nr. 1359/2001 nefăcând a altceva decât să "ateste" aceasta apartenenţă. Hotărârea de Guvern nr. 1359/2001 de atestare a domeniului public al unităţii administrative- teritoriale nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ-teritoriale, Guvernul având doar competenţa legală de a atesta.

În continuare, arată că, în anul 2014 recurenta a solicitat instanţei anularea HCL nr. 15/1999, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, actiune care a fost respinsă pentru neparcurgerea procedurii prealabile cu UAT Gura Vadului.

În fine, recurenta a arătat că hotărârea Consiliului Local nr. 15/1999 a fost luată fără să aibă la bază un act administrativ (dispoziţie legală) care să permită includerea în domeniul public al Comunei Gura Vadului a suprafeţei de 831 m.p., reprezentând terenul aferent dispensarului sanitar veterinar Gura Vadului.

1.4. Apărările intimatilor

Prin întâmpinarea formulată, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Gura Vadului, prin Consiliul Local şi prin Primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele importante ale sentinţei.

Intimatul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În dezvoltarea apărărilor a arătat că recurenta intenţionează să contureze instanţei de control convingerea că demersul secundar al său a fost condiţionat de soluţia dispusă în primul litigiu.

Arată că, o astfel de intenţie este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acestei critici.

Pe fondul recursului, intimatul a apreciat că este nefondat, susţinând că întreaga argumentaţie a recurentei vizează aspecte de nelegalitate a HCL nr. 15/1999, faţă de care, din faza de fond a soluţionării cauzei, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La rândul său, recurenta -reclamantă a depus Răspuns la întâmpinare prin care a arătat că îşi menţine argumentele expuse în motivele de recurs.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluţionare a cererii de chemare în judecată sub aspectul admiterii excepţiei tardivităţii invocată de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte reţine că nu este fondat recursul de faţă, pentru considerentele în continuare prezentate.

Referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova- prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea inventarului cu bunurile care aparţin domeniului public al comunei Gura Vadului, însuşit prin hotărârea Consiliului Local Gura Vadului nr. 15/1999, inventar prin care, în mod fraudulos, a fost trecut terenul în suprafaţă de 831 mp din domeniul public al statului aflat în administrarea D.S.V.S.A. Prahova în domeniul public al unităţii administrative Gura Vadului, anularea poziţiei nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001, privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Gura Vadului.

Recurenta-reclamantă se pretinde vătămată în dreptul său de proprietate asupra suprafeţei de teren de 831 m.p., aferentă dispensarului sanitar veterinar aflat în administrarea D.S.V.S.A. Prahova, (dintr-un lot de 5058 m.p.) inclus la poziţia nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001 din care o parte este cuprinsă în actul administrativ individual atacat ca făcând parte din domeniul public al municipiului.

Motivul principal al respingerii cererii de chemare în judecată a fost determinat de toate documentele administrate în cauză care atestă cu claritate că, raportat la momentul introducerii acţiunii în justiţie, reclamanta nu a formulat în termenul legal de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de la data luării la cunoştinţă, cererea de anulare a actului administrativ cu caracter individual, instituirea unor astfel de termene fiind necesară în virtutea respectării principiilor securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice.

Nefiind destinatarul actului, recurenta-reclamantă trebuia să introducă cererea de chemare în judecată din momentul de la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele prevăzute de articolul 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, după exercitarea recursului graţios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, dacă persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale nu este mulţumită de soluţia dată reclamaţiei sale, în cadrul procedurii prealabile, sau dacă reclamaţia nu este rezolvată în termenul legal, aceasta poate sesiza instanţa judecătorească competentă în termen de 6 luni de la comunicarea soluţiei sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).

În toate cazurile, potrivit alin,(2) al aceluiaşi articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) (în speţă 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului (termen de decădere).

Acest moment a fost stabilit de curtea de apel, ca fiind 8 ianuarie 2014 iar acţiunea în anularea actului administrativ individual a fost comunicată/transmisă instanţei la data de 12.03.2015.

Contrar celor susţinute prin cererea de recurs, Înalta Curte reţine că în mod justificat şi printr-o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 11 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu raportare la şi la celelalte dispoziţii legale expres enunţate în cuprinsul sentinţei, judecătorul fondului a apreciat că este tardiv formulată cererea recurentei reclamante.

Este evidenţiat, cu prioritate că, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, argumentele reclamantei din care reiese că, în anul în anul 2013, ca urmare a controlului efectuat la nivelul DSVSA Prahova de către Camera de Conturi Prahova, prin raportul de audit financiar încheiat la data de 13.06.2013 şi decizia Curţii de Conturi nr. 69/11.07.2013, s-a constatat că imobilul a fost trecut în mod abuziv din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrative teritoriale Gura Vadului, trecere care s-a realizat ca urmare a aprobării inventarului bunurilor ce alcătuiesc documentul public al comunei Gura Vadului. Astfel, raportat la consideraţiunile teoretice sus indicate este de arătat că instanţa de fond nu putea admite cererea de acordare a despăgubirilor materiale şi morale şi nici nu se impunea a realiza o analiză detaliată a îndeplinirii cerinţelor legale pentru antrenarea unei atare răspunderi, câtă vreme a statuat în sensul legalităţii Deciziei nr. 58/10.02.2014.

Din adresa recurentei-reclamante nr. 15652/20.12.2013, prin care s-au solicitat copii de pe anumite documente cu privire la întabularea terenului proprietate publică, au fost comunicate reclamantei Anexa 57 din H.G. nr. 1359/2001, fila inventarului domeniului public - poziţia 32, încheierea nr. 57372/2008, planul de amplasament şi delimitare a imobilului şi s-a menţionat că terenul de 831 mp, aferent dispensarului sanitar veterinar ce face parte integrantă din suprafaţa de 5058 mp proprietatea UAT Gura Vadului.

În plus, instanţa de recurs, în urma propriului demers de analiză, în concret, constată lipsa suportului probator existent în cauză cu referire la aspectul că recurenta-reclamanta ar fi luat la cunoştinţă de hotărârea de guvern la momentul depunerii întâmpinării de către unitatea administrativ teritorială în dosar nr. x/2014, în care a solicitat anularea hotărârii de consiliul local de aprobare a inventarului domeniului public, fiind astfel lipsită de relevanţă această susţinere.

Din cuprinsul plângerii prealabile formulată de recurenta-reclamantă la data de 9.03.2015 (fila nr. x ds. fond) este menţionat, printre altele, "prin adresa nr. x din data de 8.01.2014 comunicată de UAT Gura Vadului a fost înscris în inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei, prin modificarea anexei nr. 57, poziţia nr. 32, la H.G. nr. 1359/2001 în anul 2002", astfel că această adresă atestă data certă la care recurenta reclamantă a luat cunoştinţă de hotărârea de guvern a cărei anulare o solicită.

Mai mult decât atât, afirmaţia recurentei referitoare la faptul că, în anul 2014 recurenta a solicitat instanţei anularea HCL nr. 15/1999 (care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014), actiune care a fost respinsă pentru neparcurgerea procedurii prealabile cu UAT Gura Vadului) precum şi faptul că de la data introducerii acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. - x/2014 şi până la data introducerii acţiunii ce face obiectul prezentei cauze a fost suspendat termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reţinută.

De altfel, în situaţia în care reclamanta nu făcut dovada serioasă că s-a aflat în una dintre situaţiile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripţiei, apreciem că aceasta a decăzut din dreptul de a mai contesta actul de Guvern cu caracter individual, supus litigiului, pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 185 C. proc. civ.

În acest context Înalta Curte reafirma împrejurarea, necontestată de altfel, în sensul că probele pe baza cărora instanţa a admis excepţia tadivităţii, astfel că nu se poate susţine că hotărârea sa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, deoarece din materialul probator administrat nu au rezultat motive de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual respectiv Hotărârea nr. 15/1999 adoptată de Consiliul Local al Comunei Gura Vadului fiind act administrativ premergător al H.G. nr. 1359/2001 prin care a fost stabilit domeniul public şi privat al UAT Gura Vadului, acesta din urmă fiind de fapt actul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public şi privat al localităţii.

Acceptând termenul de excepţie de un an, prevăzut pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ, din art. 11 din Legea contenciosului administrativ, termenul legal sus-menţionat, calificat drept termen de decădere, a fost cu mult depăşit, astfel că acţiunea reclamantei este indiscutabil tardivă, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

În concluzie, având în vedere valoarea probelor administrate în cauză, decizia atacată este legală, recurenta -reclamanta luând la cunoştinţă de actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o la data de 8.01.2014, iar acţiunea în anularea actului administrativ individual a fost comunicată instanţei la data de 12.03.2015, cu depăşirea termenului legal de un an de la data la care a luat cunoştinţă, contrar dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, …, termenul de 1 an fiind calculat potrivit art. 2553 alin. (1) C. civ.

Concluzionând Înalta Curte reţine că hotărârea recurată este temeinică şi legală în privinţa respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motivele prezentate.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul promovat de reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova împotriva sentinţei nr. 213 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova prin Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova împotriva sentinţei nr. 213 din 11 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2019.