Inadmissibility of appeal against final supervisory authority decision on biometric data processing registration

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, la data de 25.03.2016, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a solicitat anularea Deciziei Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ("ANSPDCP") nr. x/25.02.2016 şi obligarea acesteia din urmă la înscrierea şi prelucrarea de date biometrice de către petentă în registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 şi Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ şi Fiscal.

În argumentele expuse în susţinerea cererii de chemare în judecată reclamanta A. S.A. arată că fost sancţionată prin procesul-verbal de contravenţie nr. x/20.07.2015, reţinându-se prelucrarea de către aceasta în mod nelegal de date biometrice ale persoanelor fizice (prin amprentarea acestora).

Ulterior, reclamanta A. S.A. a înregistrat la Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) notificarea pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, înregistrată sub nr. x/16.12.2015 în vederea prelucrării de date biometrice de către reclamantă în scop de acces centre de sănătate.

Prin Decizia nr. x/25.02.2016 emisă de Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a fost respinsă în mod greşit cererea reclamantei A. S.A. privind înscrierea notificării nr. x/16.12.2015 cu privire la prelucrarea de date biometrice de către petentă.

S-a reţinut de către pârâtă că prelucrarea notificată nu a fost înscrisă în registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal, întrucât secţiunile formularului de notificare nu au fost completate în mod adecvat.

În acest sens, s-a precizat că selectarea datelor personale prelucrate se va efectua cu respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 677/2001, care prevăd că datele cu caracter personal destinate a face obiectul unei prelucrări trebuie să fie adecvate, pertinente şi neexcesive prin raportare la scopul/scopurile corelate în care sunt colectate şi ulterior precizate.

În cauză, reclamanta a solicitat să-i fie permisă prelucrarea de date biometrice constând în preluarea a trei puncte de pe un deget, prin intermediul aparatelor B., scopul declarat al prelucrării fiind, acces centre de sănătate".

Arată recurenta că sistemul biometric propus presupune extragerea a trei puncte din amprentă la postul de înscriere B., care nu este conectat la niciun computer sau baze de date externă şi stocarea exclusivă a celor trei puncte de amprentă pe un suport de date emis membrilor, cele trei puncte din amprentă fiind stocate ca vectori în sectoare destinate acestui scop în memoria cipului intern al suportului de date, decriptarea fiind imposibilă.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 4150 din 20 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.A.

În argumentele expuse in susţinerea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, lipsa parcurgerii unei proceduri de testare şi expertizare a sistemului care să confirme modul de funcţionare a acestuia, apare justificată recomandarea pârâtei ANS privind folosirea unei soluţii alternative la sistemul de control acces persoane bazat pe amprentarea clienţilor, cum ar fi, spre exemplu, un sistem bazat pe utilizarea unui card de acces, asociat altor date de identificare ale clienţilor A. S.A..

Referitor la suisţinerea reclamantei în sensul că acest sistem biometric ar urma să fie folosit doar cu consimţământul clienţilor, instanţa de fond a apreciat că este nerelevantă, cât timp art. 5 din legea nr. 667/2001 stabileşte că orice prelucrare de date cu caracter personal, cu anumite excepţii, poate fi efectuată numai dacă persoană vizată şi-a dat consimţământul in mod expres şi neechivoc pentru acea prelucrare. Prin urmare, consimţământul persoanei este o condiţie de prelucrare a oricărei date cu caracter personal, astfel încât existenţa acestuia nu exclude respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 4150 din 20 decembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.A.,invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în esenţă, se susţine că, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 22 C. proc. civ. care consacră principiul aflării adevărului în procesul civil, deziderat al oricărei proceduri judiciare într-un stat de drept, critici încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea criticilor privind încălcarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reiterând componentele soluţiei date de instanţa de fond, recurenta-reclamantă a subliniat aspectul că cele trei puncte din amprentă se află în permanenţă la membrul clubului şi că nu există nicio conexiune între software-ul de management al clubului şi datele stocate în exclusivitate în memoria cipului.

A apreciat recurenta că, instanţa de fond în mod eronat a interpretat acest fapt în lipsa unei expertize judiciare.

Faţă de acestea, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate in cauză

Pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale excepţie, respingerea recursului, ca inadmisibil.

În subsidiar, în situaţia în care instanţa va trece peste această excepţie, a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

În apărare intimata-pârâtă a susţinut că protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor datelor este reglementată la nivel european de Directiva nr. 95/46/CE din 24 octombrie 1995 a Parlamentului European şi Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

1.5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 15 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursurilor la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., Faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând cu prioritate conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia regularităţii declarării căii de atac a recursului, excepţia invocată de partea adversă, prin întâmpinare, reţine că aceasta este întemeiată şi urmează a fi respinsă, ca atare.

Aşa cum reiese şi din practicaua prezentei decizii, instanţa a fost investită cu o acţiune formulată de pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal prin care reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal a solicitat anularea Deciziei Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ("ANSPDCP") nr. x/25.02.2016 şi obligarea acesteia din urmă la înscrierea şi prelucrarea de date biometrice de către petentă în registrul de evidenţă a prelucrărilor de date cu caracter personal, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 şi Legii nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ şi Fiscal.

Aşadar, căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

2.1. Dispoziţii legale aplicabile

C. proc. civ.:

"Art. 483 - (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date:

"Art. 26 - (1) Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă."

Or, raportat la dispoziţiile legale citate la pct. 2.1., care prevăd că hotărârea judecătorească pronunţată asupra contestaţiei formulate împotriva deciziei emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 677/2001 este definitivă şi irevocabilă, se constată că hotărârea atacată nu face parte din categoria celor supuse recursului.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Prin urmare,în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2360 din 05 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 2360 din 05 iulie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2019.