Post-nationalization real property restitution: Validity of 1948 expropriation title and denial of in-kind return for mixed-use assets
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower courts' rejection of the restitution claim and affirming the respondent's right to only monetary compensation. The dispute concerned the restitution of a real property, specifically a mill and dwelling located in a commune, which the original owner claimed was taken by the state without a valid title in 1948; however, the record established that the property had a mixed destination and was subsequently used as the municipal headquarters. The court held that the 1948 nationalization was executed pursuant to Law No. 119/1948 and a valid government decision, meaning the transfer occurred with a valid title. Consequently, under Article 2(1) of Law No. 10/2001, the property fell into the category of state-owned assets that could not be restituted in kind, particularly given its use as a public administration seat, triggering the limitation to reparative measures via cash equivalent under Article 16(1) of the same law.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 22 din Legea nr. 119/1948, art. 55 din Constituție; Post-nationalization real property restitution: Validity of 1948 expropriation title and denial of in-kind return for mixed-use assets: Curtea de apel prin decizia nr. 504/A/4 decembrie 2002 a respins apelul reclamantei, constatând că în prezent, imobilul este cu destinația de primărie, iar, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi restituit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin notificarea din 22 mai 2001 reclamanta S.V. a cerut Primarului Comunei Ogrezeni restituirea în natură a imobilului în suprafață de 1466 mp teren și construcțiile, care a fost preluat fără titlu valabil de stat în anul 1948.
Primarul prin dispoziția nr. 69/12 martie 2002 a respins cererea principală de restituire în natură și a oferit despăgubirea sub forma drepturilor bănești la valoarea actualizată, cerându-i să urmeze procedura prev. de art. 34 – 35 din Legea nr. 10/2001.
2. Reclamanta a înregistrat în termen legal contestația la 11 aprilie 2002, reluând susținerea din notificare, iar Tribunalul prin sentința civilă nr. 35/CA/30 mai 2002 a respins contestația, reținând că imobilul a avut destinație mixtă – moară și locuință – fiind trecut la stat prin legea nr. 119/1948, intrând în categoria imobilelor prevăzute în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, fiind, deci, preluat cu titlu.
Drept consecință, conform art. 16 alin. (1) prin aceeași lege reclamanta este îndreptățită numai la măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de apel prin decizia nr. 504/A/4 decembrie 2002 a respins apelul reclamantei, constatând că în prezent, imobilul este cu destinația de primărie, iar, conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi restituit.
Contra deciziei reclamanta a declarat recurs invocând temeiul din art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că, „statul nu mai are nici un titlu, iar potrivit art. 3 lit. a și 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoanele fizice au dreptul la retrocedarea în natură, fiind necesară o hotărâre a Guvernului care să stabilească imobilele ce nu vor fi retrocedate în natură [ art. 16 alin. (1)].
Recursul este nefondat.
Imobilul în litigiu a fost preluat prin art. 22 din Legea nr. 119/1948 prin care s-au naționalizat „în patrimoniul comunelor, pe al căror teritoriu se găsesc” asemenea întreprinderi (mori ș.a.).
Prin Decizia nr. 1307/1948 (Monitorul Oficial nr. 229/2 octombrie 1948) a Consiliului de Miniștrii „în temeiul art. 55 din Constituție, art. 1 și 22 din Legea nr. 119/1948 s-a trecut în patrimoniul comunei Ogrezeni „moara fostă proprietatea I.I.S.”.
Așadar, preluarea s-a făcut cu titlu valabil, iar bunul intră în categoria reglementată prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, fiind utilizat ca sediu al Primăriei comunale.
În mod corect, deci, instanțele au făcut aplicarea art. 16 alin. (1) din aceeași lege, validând decizia contestată, astfel că recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea S.I.V. împotriva deciziei nr. 504 A din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.