Jurisdictional conflict over administrative challenge by public authority: exclusive territorial competence at defendant’s location under Article 10(3) Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea Notei de Neconformitate nr. x/20.11.2019 comunicată reclamantului la data de 10.12.2019 număr de înregistrare x şi implicit şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă de 2.469.088,66 RON.

- anularea Deciziei nr. 70/11.02.2020 comunicată cu subsemnaţii la data de 17.02.2020 număr de înregistrare x şi implicit şi a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă de 2.469.088,66 RON.

- obligarea pârâtului la plata/rambursarea către reclamant a tuturor reţinerilor financiare deja efectuate raportat la corecţia financiară aplicată - Cuantumul reţinerilor însumează 1.928.944,15 RON (contribuţie FEDR) respectiv 295.014,98 RON (contribuţie buget de stat) - anexe.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3672 din data de 18.08.2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut, în esenţă, că în speţa de faţă reclamanta nu acţionează în calitate de autoritate publică, ci de persoană vătămată, aşa cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar actul a fost emis de pârâtă în calitatea sa de autoritate publică, fiind aplicabilă teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, s-a reţinut competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în sarcina instanţei de la sediul reclamantului.

2.2 Prin sentinţa nr. 716/CAF din data de 16 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusivă a Tribunalului Bihor, în soluţionarea prezentei acţiuni, invocată de pârât, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bihor şi Tribunalul Bucureşti, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi s-a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării asupra conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a apreciat că instanţa de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii la Tribunalul Bucureşti, reţinând că Municipiul Oradea este o instituţie publică din categoria celor la care face referire dispoziţiile legale invocate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei (MLPDA), a solicitat anularea Notei de neconformitate nr. x/20.11.2019 cu privire la obiectivul de investiţii "Creşterea mobilităţii urbane pietonale şi ciclistice pe malul stâng al Crişului Repede în Municipiul Oradea" (şi, implicit, a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă de 2.469.088,66 RON) şi anularea Deciziei nr. 70/11.02.2020 (şi, implicit, a obligaţiei de plată a corecţiei financiare în sumă de 2.469.088,66 RON), privind contestaţia formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Oradea, cu obligarea pârâtului la rambursarea către reclamant a tuturor reţinerilor financiare efectuate raportat la corecţia financiară aplicată, în cuantum de 1.928.944,15 RON (contribuţie FEDR), respectiv în cuantum de 295.014,98 RON (contribuţie buget de stat) - anexe.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcţie de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public şi a calităţii în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că în raport de obiectul demersului judiciar ce face obiectul prezentului litigiu, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Aşadar, având în vedere că reclamantul Municipiul Oradea este o persoană juridică de drept public, care se regăseşte în concret în definiţia noţiunii de instituţie publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competenţa teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul, teza a II-a a acestui alineat referindu-se expres la situaţia în care acţiunea este introdusă de o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Aşa fiind, suntem în prezenta unei necompetenţe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziţii speciale, pe care părţile nu o pot înlătura, instanţa putând să o invoce din oficiu în condiţiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică a reclamantului Municipiul Oradea şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, care este în municipiul Bucureşti, faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Oradea şi pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2020.