Unpaid judicial stamp duty annuls delay challenge under Civil Procedure Code

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2020, în dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie la tergiversarea procesului.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată, ca netimbrată, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A..

Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a reţinut că petentul nu a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, datorată pentru soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului şi comunicată petentului la 14.12.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar.

Împotriva încheierii din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a formulat plângere petentul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 ianuarie 2021, sub numărul x/2019/a1.1.

În motivarea plângerii, petentul a prezentat detaliat aspecte de fapt şi de drept privind istoricul unor diverse litigii la care acesta a luat parte.

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia sa îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."

Articolele 522-526 din C. proc. civ., reunite sub Titlul IV, purtând denumirea "Contestaţie privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac pusă la dispoziţia părţilor şi a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, fiind precizate expres situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot formula contestaţia.

Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei la tergiversare a reţinut că se impune anularea acesteia, faţă de faptul că, deşi i-a fost adusă la cunoştinţă petentului obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de RON, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, acesta nu s-a conformat până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea cererii.

Totodată, se constată că prin prezenta plângere nu se invocă niciuna dintre situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ., petentul neaducând niciun fel de critică încheierii din 20 ianuarie 2021 cu referire punctuală la una din aceste situaţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 525 C. proc. civ., va respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de A. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 04 februarie 2021.