Judicial salary classification dispute mooted by subsequent administrative orders satisfying the claim, rendering the action devoid of object

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a formulat contestaţie împotriva ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2565/C/25.06.2018 solicitând: anularea ordinului de mai sus, privitor la menţionarea eronată a unui coeficient de 8,50 corespunzător vechimii în funcţie de 15-20 de ani şi a gradaţiei 4; emiterea unui nou ordin prin care, la calculul indemnizaţiei brute lunare să se aibă în vedere vechimea de judecător cu grad profesional de Curte de Apel, gradaţia 5, cu o vechime în funcţie de peste 20 de ani, corespunzătoare unui coeficient de multiplicare de 9,20; obligarea intimatului la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare rezultate din recalcularea indemnizaţiei potrivit capetelor de cerere anterioare dar şi pentru viitor, sume calculate cu rata inflaţiei şi la care se aplică dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plata şi până la data plăţii efective; obligarea intimatului ca la recalcularea indemnizaţiei să se ţină cont de includerea în cuantumul brut al acesteia a valorii de referinţă sectorială de 405 RON stabilită prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1490/C/24.05.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea 293/2015 începând cu data de 01.12.2015, respectiv VRS 405+4%+10%.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 32 din data de 7 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ce priveşte capătul de cerere referitor la plata diferenţelor băneşti, ca nefondată, s-a respins excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere privind emiterea unui nou ordin de salarizare cu recalcularea indemnizaţiei cuvenite reclamantei A. prin includerea în cuantumul brut a valorii de referinţă sectorială de 405 RON, stabilită prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1490/C/24.05.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea 293/2015, începând cu data de 01.12.2015, respectiv VRS 405+4%+10%, ca nefondată.

Totodată, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a fost anulat Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2565/C/25.06.2018, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin de încadrare salarială, cu recalcularea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cuvenită reclamantei A., prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada de 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON ulterior datei de 01.12.2015, a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să plătească diferenţele salariale rezultate din aplicarea dispoziţiilor menţionate în paragraful anterior, începând cu data de 09.04.2015 până în prezent şi s-au respins celelalte capete de cerere, ca nefondate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 32 din data de 7 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul-pârât a invocat lipsa obiectului acţiunii în ceea ce priveşte emiterea unui nou ordin al ministrului justiţiei cu includerea de 4% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, începând cu 09.04.2015, motivat de emiterea Ordinului MJ nr. 2066/C/2018, prin care s-a statuat, la art. 1, că, în perioada 9.04.2015- 30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON (alin. (1), în perioada 1.12.2015-31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (2), iar începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (alin. (3).

Aşadar, prin OMJ 2066/C/2018 s-a dispus recalcularea valorii de referinţă sectorială cu includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015

La art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 9.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestui ordin, a fost emis OMJ nr. 3072/C/2018, care, la anexa 32, prevede indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, de care beneficiază reclamanta începând cu data de 1 iulie 2018.

Totodată, potrivit OMJ nr. 90/C/2019 din 4 ianuarie 2019, s-au stabilit drepturile salariale ale reclamantei în funcţie de valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, fiind emis ordin individual de salarizare pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018.

Recurentul-pârât a mai solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate sub acest aspect, şi, în rejudecare, respingerea capătului de cerere privind plata diferenţelor salariale ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A arătat că Ministerul Justiţiei nu poate fi obligat să plătească reclamantei eventuale diferenţe de drepturi salariale întrucât are atribuţii privind efectuarea calculului şi acordarea drepturilor salariale doar pentru salariaţii aparatului propriu al ministerului, având doar rolul de a administra bugetul instanţelor şi de a asigura fondurile necesare, a cărora virare se face în conturile instanţelor deschise la trezoreriile locale, urmând ca instanţele să le utilizeze în mod direct, potrivit destinaţiilor legale.

A menţionat că tribunalele şi curţile de apel au personalitate juridică, iar raportul specific al cărui conţinut include obligaţia de plată a indemnizaţiei este stabilit cu instanţa unde funcţionează reclamanta, drepturile salariale fiind datorate, calculate şi plătite direct de către această instituţie, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale către stat, iar faptul că ministrul justiţiei este ordonator principal de credite nu poate duce la concluzia că Ministerul Justiţiei trebuie să plătească eventuale diferenţe salariale deoarece între reclamantă şi Ministerul Justiţiei nu a existat şi nu există nici un raport juridic care să includă plata drepturilor salariale, în sensul celor susţinute fiind şi Decizia nr. 13 din 13.06.2016, pronunţată în recursul în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, precum şi dispoziţiilor art. 6 punctul VII subpunctul 3 din cuprinsul H.G.. 652/2009.

Referitor la capătul de cerere privind anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2565/C/25.06.2018, prin care au fost stabilite drepturile salariale ale reclamantei avându-se în vedere o vechime în funcţie şi în muncă cuprinsă în tranşa 15-20 de ani, în loc de o vechime de peste 20 ani, aşa cum se susţine prin acţiune, recurentul a criticat considerentele instanţei de fond care au stat la baza soluţiei de respingere a acţiunii, solicitând înlăturarea acestora.

Astfel a apreciat că inclusiv perioada 01.10.2014 - 14.12.2015 în care reclamanta a fost suspendata din funcţie până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare în temeiul art. 52 alin. (1) teza II din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, nu poate intra în calculul vechimii în funcţie, respective în magistratură şi a criticat reşinerea primei instanţe în sensul că trebuie înlăturată de la calculul vechimii în magistratură perioada 01.07.1998 - 15.08.1998, în care reclamanta a fost numită procuror stagier, făcând trimitere cu privire la acest aspect la dispoziţiile Legii nr. 50/1996.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu s-a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În contextul circumstanţelor cauzei reţinute la pct. I - 1 şi 2 din prezenta hotărâre, Înalta Curte constată că, la data de 24 mai 2018, pârâtul Ministrul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, prin care s-au statuat următoarele:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie brută de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curţilor de apel şi asistenţii judiciari se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2).(...)

Art. 3 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referinţă sectoriale prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează: a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, b) pentru perioada 9.04.2015 - 30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.(...)"

Totodată, prin Ordinul nr. 90/C/04.01.2019 emis de Ministrul Justiţiei s-a prevăzut că:

"Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28.

(2) În perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28.

(3) În perioada 01.01.2018 - 30.06.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se recalculează, având în vedere cele menţionate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-28.

Art. 2 Plata diferenţelor băneşti rezultate din aplicarea prezentului ordin se relizează numai după alocarea sumelor corespunzătoare în bugetele Ministerului Justiţiei, Curţii de Apel Bucureşti şi tribunalelor din circumscripţia acesteia, în acord cu prevederile legale care reglementează finanţele publice. (...)"

De asemenea, pentru aducerea la îndeplinire a ordinului MJ 2066/C/2018, a fost emis OMJ nr. 3072/C/07.08.2018, care, la anexa 32, prevede indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, de care beneficiază reclamanta începând cu data de 1 iulie 2018, aceasta fiind încadrată la data de 1 iulie 2018, cu o vechime în funcţie de 15-20 de ani, gradaţia 4, coeficient 8,50.

Înalta Curte constată că obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantei de a-i fi recunoscute, calculate şi achitate drepturile salariale vechimea de judecător cu grad profesional de Curte de Apel, gradaţia 5, cu o vechime în funcţie de peste 20 de ani, corespunzătoare unui coeficient de multiplicare de 9,20; obligarea intimatului la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare rezultate din recalcularea indemnizaţiei potrivit capetelor de cerere anterioare dar şi pentru viitor, sume calculate cu rata inflaţiei şi la care se aplică dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plata şi până la data plăţii efective; obligarea intimatului ca la recalcularea indemnizaţiei să se ţină cont de includerea în cuantumul brut al acesteia a valorii de referinţă sectorială de 405 RON stabilită prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1490/C/24.05.2017, a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 începând cu data de 9.04.2015, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea 293/2015 începând cu data de 01.12.2015, respectiv VRS 405+4%+10%, obiectul acţiunii existând atât la data introducerii cererii, cât şi la data pronunţării hotărârii de fond.

Instanţa de control judiciar apreciază că emiterea OMJ nr. 90/C/2019, respectiv OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 nu afectează, prin ea însăşi, legalitatea sentinţei recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunţării acesteia, dar pune problema subzistenţei obiectului acţiunii, având în vedere că la acest moment ordinul anterior de salarizare nr. 2565/C/25.06.2018 nu îşi mai produce efectele fiind înlocuit de OMJ nr. 90/C/2019/OMJ şi nr. 3072/C/07.08.2018, prin care a fost satisfăcută pretenţia reclamantei de a-i fi recunoscute drepturile salariale solicitate prin aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Totodată, Înalta Curte reţine că prin OMJ nr. 90/C/2019 şi OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 drepturile salariale ale reclamantei au fost calculate potrivit unui coeficient de 8,50 corespunzător vechimii în funcţie de 15-20 de ani şi a gradaţiei 4, capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat încadrarea acesteia la gradaţia 5, cu o vechime în funcţie de peste 20 de ani, corespunzătoare unui coeficient de multiplicare de 9,20 fiind respins de către instanţa de fond, care a constatat că recurenta urma să acumuleze 20 ani de vechime în magistratură la data de 15.11.2018, reclamanta neînţelegând să formuleze critici cu privire la această soluţie, pe calea recursului.

Astfel, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâtul Ministrul Justiţiei a Ordinului nr. 90/C/2019 (emis în aplicarea OMJ nr. 2066/C/2018), prin care pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti se stabilesc prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-28 (art. 1 alin. (1), în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON (art. 2), pentru perioada 01.01.2018-30.06.20.2018, urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite, reclamanta aflându-se, în anexele menţionate, la poziţiile nr. 224-229 şi a OMJ nr. 3072/C/07.08.2018, care, la anexa 32, prevede indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, de care beneficiază reclamanta începând cu data de 1 iulie 2018, aceasta fiind încadrată la data de 1 iulie 2018, cu o vechime în funcţie de 15-20 de ani, gradaţia 4, coeficient 8,50 şi a satisfacerii pretenţiilor reclamantei, în sensul că, potrivit noului ordin de salarizare, care a înlocuit ordinul de salarizare anterior, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referinţă mai mare decât cea solicitată prin acţiune şi acordată prin sentinţa recurată, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin emiterea OMJ sus-menţionate au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamantă, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamantă este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Având în vedere această soluţie, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-pârât.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justitiei împotriva sentinţei nr. 32 din data de 7 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.