Validity of wage deferral legislation against accrued civil liability for salary underpayment

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017*, ca urmare a declinării competenţei soluţionării cauzei de către Tribunalul Bacău, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: revocarea deciziilor nr. 6,7/01.02.2017 şi 28, 29/16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău si emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (valoare care să fie menţionată distinct, ca element de componenţă al salariului), începând cu data de 09.04.2015. la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, nu 01.08.2016; plata diferenţei dintre venitul efectiv plătit si cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă; efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petenţilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 15 din data de 8 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la plata către reclamanţi a diferenţelor rezultate în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la data de 30.09.2016, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Totodată, s-a respins în rest cererea formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca rămasă fără obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 15 din data de 8 ianuarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a enunţării reţinerilor din considerentele sentinţei recurate, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că în mod corect a admis instanţa de fond excepţia lipsei de obiect a capetelor de cerere privind emiterea ordinelor de salarizare.

Însă a arătat că înţelege să invoce excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii şi în privinţa obligării pârâtului la plata către reclamanţi a diferenţelor rezultate în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la data de 30.09.2016, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

În susţinerea acestei excepţii a arătat că este relevantă O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei publicată în Monitorul Oficial nr. 106/12.02.2019, prin care a fost eşalonată plata drepturilor de natură salarială datorată pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 iunie 2018, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, pentru perioada 2019 - 2023, conform calendarului prevăzut în acest act normativ, de asemenea, făcând trimitere la apărările formulate în cadrul dosarului de fond.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatii-reclamanti au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând revocarea deciziilor nr. 6,7/01.02.2017 şi 28, 29/16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău si emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (valoare care să fie menţionată distinct, ca element de componenţă al salariului), începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, nu 01.08.2016; plata diferenţei dintre venitul efectiv plătit si cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă; efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al petenţilor.

Prin sentinţa recurată a fost admisă în parte acţiunea, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a fost obligat la plata către reclamanţi a diferenţelor rezultate în urma recalculării indemnizaţiei de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu 9.04.2015 până la data de 30.09.2016, actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective, formulând critici fundamentate pe O.U.G. nr. 39/2019, prin care s-a dispus eşalonarea plăţii acestor drepturi de natură salarială, pe care Înalta Curte la apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, reţine instanţa de control judiciar că prin decizia nr. 36/30.05.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, începând cu 1.05.2018.

Prin decizia nr. 37/31.05.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul conex, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, începând cu 1.05.2018.

Prin decizia nr. 54/22.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, prin raportare la: o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 8.04.2015-30.11.2015; o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 1.12.2015-30.09.2016; o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 1.10.2016-31.12.2017.

Prin decizia nr. 55/22.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 2.01-30.04.2018.

Prin decizia nr. 56/22.06.2018, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au fost stabilite drepturile salariale pentru personalul conex prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 2.01-30.04.2018.

În consecinţă, astfel cum în mod judicios a concluzionat prima instanţă, capetele de cerere având ca obiect anularea deciziilor nr. 6 şi 7 din 01.02.2017, 28 şi 29 din 16.02.2017 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi emiterea unor noi decizii de salarizare, în care indemnizaţia de încadrare să fie stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON (valoare care să fie menţionată distinct, ca element de componenţă al salariului), începând cu data de 09.04.2015. la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 295/2015, au rămas fără obiect.

Corectă este şi reţinerea judecătorului fondului în sensul că obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul efectiv plătit şi cel cuvenit urmare recalculării prin includerea valorii de referinţă sectorială de 405 RON, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală aferentă, ce a făcut obiectul capătului accesoriu de cerere, are ca finalitate acordarea efectivă a drepturilor acordate prin deciziile sus-menţionate, astfel că este nefondată excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de recuretul-pârât.

Înalta Curte, constatând că, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, reclamanţii au fost lipsiţi de plata sumelor reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale cuvenite şi cele stabilite de către pârât, văzând că ordinele în discuţie au recunoscut caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare, emise începând cu data de 09.04.2015, din perspectiva cuantumului valorii de referinţă sectorială, observă că, prin omisiunea pârâtului de a emite dispoziţii de salarizare cu indemnizaţia de încadrare raportată la valorile de referinţă sectoriale cuvenit, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, în înţelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condiţiile angajării răspunderii pârâtei fiind îndeplinite.

În aceste condiţii, reclamantii au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferenţa dintre venitul pe care l-ar fi obţinut şi venitul efectiv plătit începând cu data de 09.04.2015, recurentul-pârât nefăcând dovada îndeplinirii obligaţiei de plată astfel cum a fost stabilită prin sentinţa recurată. Din aceeaşi perspectivă, se reţine că nu există justificare legală pentru eşalonarea sumelor datorate.

Astfel, în mod corect a fost obligat pârâtul la plata diferenţelor de drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii effective, neputând fi reţinută lipsa fr obiect a acestui capăt de cerere.

În privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Prin urmare, în mod judicios, prima instanţă a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor diferenţe calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii efective.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recureni, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva sentinţei nr. 15 din data de 8 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.