Guarantee Fund payment before ruling renders compensation claim moot; cassated and dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantele A., B. şi C., au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în data de 15.05.2017 şi acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4840 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, s-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ca inadmisibil, s-a admis cererea formulată de reclamantele A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a fost obligat pârâtul la soluţionarea cererii reclamantelor de despăgubire.

Totodată, a fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 4840 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca rămasă fără obiect şi, în subsidiar, ca nefondată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, în esenţă, a susţinut de recurentul-pârât că hotărârea recurată este nelegală, întrucât din ordinele de plată ataşate cererii de recurs rezultă că s-au achitat integral sumele solicitate cu titlu de despăgubire de către reclamante.

Totodată, a fost criticată reţinerea de către instanţa de fond a nerespectării termenului de 30 de zile pentru soluţionarea de către FGA a cererilor de plată a despăgubirilor formulate de creditorii de asigurare, invocând volumul mare de activitate al acestuia, precum şi procedura de soluţionare a cererilor de plată prevăzută de lege.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare la cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 21 iunie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantele A., B. şi C., au chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea pârâtului la emiterea deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în data de 15.05.2017 şi acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea, în parte, fiind obligat pârâtul FGA să soluţioneze cererea de plată din data de 15.05.2017.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată la data de 23 noiembrie 2018, iar, la data de 6 noiembrie 2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a efectuat plata către reclamante a sumelor solicitate cu titlu de despăgubire, conform ordinelor de plată aflate la dosarul de recurs, aspect confirmat şi de intimatele-reclamante, prin notele de şedinţă depuse la dosar.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluţionarea cererii de plată din data de 15.05.2017 a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a efectuării plăţii de către FGA a sumelor pretinse de reclamante, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, instanţa de recurs apreciază că prin plată a fost realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamante privind soluţionarea cererii de despăgubire este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 4840 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamantii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.