Sale authorization nullity claim ends with appeal over annulment ruling held inadmissible.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Rosiorii de Vede, la data de 23.06.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul municipiului Roşiorii de Vede - B. şi Biroul Judeţean al Arhivelor Naţionale Teleorman, solicitând ca prin sentinţa ce va fi pronunţată să se constate nulitatea absolută a autorizaţiei de înstrăinare nr. x/22.03.1986 întocmită şi eliberată de Consiliul Popular al oraşului Roşiorii de Vede, în drept, invocând, în drept dispoziţiile art. 16, 46 şi 51 din Constituţia României.

Prin sentinţa civilă nr. 1407 din 28 septembrie 2016, Judecătoria Roşiorii de Vede a declinat competenta de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanţe.

Prin sentinţa nr. 685 din 15 decembrie 2016, Tribunalul Teleorman a admis excepţia tardivităţii acţiunii, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat contestaţie în anulare adresată Curţii de Apel Bucureşti.

Prin decizia civilă nr. 2693/14.06.2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva sentinţei civile nr. 685/15.12.2016 pronunţată de Tribunalul Teleorman, în favoarea Tribunalului Teleorman, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31 iulie 2017.

Prin sentinţa civilă nr. 610/16.10.2017, Tribunalul Teleorman a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă, constatându-se că sentinţa civilă nr. 685/15 decembrie 2016 nu a fost atacată cu recurs, din actele dosarului rezultând legala citare a reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 5120/2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat contestaţia în anulare formulată de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 610 din 16.10.2017 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Filiala Arhivelor Statului Judeţul Teleorman şi B. Primar al Municipiului Roşiorii de Vede, ca netimbrată.

Împotriva acestei decizii, la data de 03.12.2018, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..

2. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de tardivitate şi s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 5120 din data de 05.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Filiala Arhivelor Statului Judeţul Teleorman, şi B. - Primar al Municipiului Roşiori de Vede, ca tardivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a declarat recurs.

În motivarea cererii, în esenţă, recurentul-contestator a învederat că hotărârea a fost pronunţată în contextul lipsei unor documente care fuseseră depuse la dosarul cauzei.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Astfel, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În acest context, aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 şi 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs precum şi cele neatacate cu recurs, şi hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, care exclud decizia nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de la calea de atac a recursului, având în vedere că este dată în soluţionarea unei contestataţii în anulare, prin care a fost respinsă ca tardivă contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei prin care a fost anulată ca netimbrată contestaţia în anulare împotriva deciziei prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva sentinţei nr. 685/2016 a Tribunalului Teleorman, pronunţată în soluţionarea fondului cauzei, sentinţă care a devenit definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prin neexercitarea căii de atac a recursului, astfel cum rezultă din circumstanţele cauzei reţinute la pct. I.1 din prezenta hotărâre.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluţiona litigiul aplicând dispoziţiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalităţii, care constituie o cerinţă obiectivă într-un stat de drept şi o garanţie a desfăşurării în condiţii optime a mecanismului de înfăptuire a justiţiei.

Prin urmare, în acord cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2133 din 22 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.