Competence of single-judge panel for challenging emergency secondment orders under Law No. 136/2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 noiembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat:

(i) anularea în tot a Ordinului Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţa nr. x din 03.11.2020, prin care s-a dispus prelungirea detaşării reclamantului cu 15 zile;

(ii) suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a executării Ordinului Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţă nr. x din 03.11.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 171 din 16 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia inadmisibilităţii;

(ii) a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executării actului administrativ;

(iii) a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne;

(iv) a anulat Ordinul Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţa nr. x din 03.11.2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 171 din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de suspendare a Ordinului Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenta nr. x/3.11.2020 şi respingerea cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea acestui act, ca rămasă fără obiect.

Recurentul-pârât a criticat soluţia instanţei de fond pronunţată cu privire la cererea de suspendare a executării ordinului atacat, susţinând că, potrivit art. 5 alin. (3), coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, în litigiile privind acte administrative emise pentru înlăturarea epidemiilor, nu sunt aplicabile dispoziţiile legale referitoare la posibilitatea suspendării actului contestat, astfel încât este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte cererea în anulare, recurentul-pârât a susţinut că cererea de chemare în judecată este lipsită de obiect, întrucât Ordinul Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţa nr. x din 03.11.2020 a fost anulat prin Ordinul Şefului Departamentului de Stat pentru Situaţii de Urgenţa nr. x din 06.11.2020, care a intrat în vigoare la 09.11.2020.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului declarat împotriva soluţiei pronunţate cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ (astfel cum a fost recalificată de instanţa de control judiciar), iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, cu prioritate în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârât, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, iar potrivit art. 176 pct. 4 din acelaşi act normativ, nulitatea actului de procedură este necondiţionată de existenţa unei vătămări, în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la compunerea instanţei.

Prin actul administrativ contestat în cauză s-a dispus prelungirea detaşării reclamantului, cadru medical, într-o altă unitate spitalicească, autoritatea pârâtă întemeind această măsură pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 136/2020, astfel încât, în stabilirea competenţei instanţei de judecată, precum şi a numărului de judecători care compun completul învestit cu soluţionarea pricinii, vor fi avute în vedere prevederile alin. (5) al acestui articol, potrivit cărora: "Ordinul de detaşare emis conform alin. (1) poate fi atacat în termenul legal la instanţa de contencios administrativ competentă.".

Deşi art. 15 - 17 din Legea nr. 136/2020 cuprind norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, cu privire la instanţa competentă şi compunerea completului de judecată, Înalta Curte constată că situaţia dedusă judecăţii nu poate fi subsumată acestor proceduri speciale. Ordinul contestat de reclamantul A. nu se încadrează în ipoteza acestor texte de lege, întrucât, deşi emis de Şefului Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, actul administrativ nu priveşte măsura instituirii carantinei zonale, dată în competenţa specială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel de la sediul autorităţii pârâte şi judecată în complet compus din trei judecători. Totodată, ordinul atacat nu priveşte nici măsura izolării ori carantinării personale, dată în competenţa judecătoriei.

Prin urmare, actul administrativ individual dedus judecăţii este atacat în condiţiile prevăzute de textul de lege care reglementează procedura de emitere şi contestare, respectiv art. 19 din Legea nr. 136/2020, iar menţiunile din cuprinsul alin. (5) al acestui articol cu privire la "instanţa de contencios administrativ competentă" nu pot fi interpretate decât prin raportare la norma de drept comun, respectiv la dispoziţiile legii contenciosului administrativ.

În susţinerea acestei concluzii este şi împrejurarea că, atunci când a intenţionat să instituie o procedură specială pentru contestarea actelor administrative emise în temeiul Legii nr. 136/2020, legiuitorul a precizat expres posibilitatea contestării "în condiţiile prezentei legi" (a se vedea în acest sens art. 11 alin. (3) şi art. 15 alin. (3) din lege).

Pe cale de consecinţă, reţinând aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 554/2004, Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 54 din Legea nr. 304/2004, coroborate cu cele ale art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

"cauzele date potrivit legii, în competenţa primei instanţe (...) se judecă în complet format dintr-un judecător".

În cauză, instanţa de fond a judecat cauza în complet de trei judecători, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 136/2020, deşi obiectul cauzei impunea judecarea în complet de unic judecător, motiv de nelegalitate care conduce, potrivit art. 176 pct. 4 C. proc. civ., la desfiinţarea integrală a actului de procedură, adică la casarea în tot a sentinţei recurate şi la restituirea cauzei pentru a fi judecată în complet legal compus dintr-un singur judecător.

Având în vedere casarea integrală a sentinţei şi motivul care a determinat-o, Înalta Curte apreciază a nu mai fi necesară examinarea excepţiei lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimatul-reclamant şi nici a motivului de casare întemeiat de recurentul-pârât pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceste aspecte urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la judecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot sentinţa recurată şi va trimite cauza spre soluţionare Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în complet de judecător unic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 171 din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în tot sentinţa recurată şi trimite cauza spre soluţionare, în complet de judecător unic, la Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.