Territorial jurisdiction for public authority plaintiffs in administrative litigation of EU-funded project financial corrections

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi A., anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare privind proiectul cod HURO/0802/129_AF cu titlul "B.", precum şi anularea Deciziei nr. 5 din 03.05.2019 privind soluţionarea contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, exonerarea Unităţii Administrativ-Teritoriale - Municipiul Oradea de la plata corecţiei financiare stabilite prin acestea, de 100% din valoarea contractului de achiziţie publică, respectiv suma de 2.180.460,64 euro cu TVA.

A mai solicitat obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON, reprezentând contravaloarea corecţiei financiare aplicate şi achitate şi obligarea A. la restituirea sumei de 1.484.045,28 euro, reprezentând contravaloarea corecţiei financiare aplicate şi achitate, iar, în subsidiar, obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON şi a sumei de l.484.045,28 euro.

Prin sentinţa civilă nr. 109/13.01.2020 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 538 din data de 03 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi A., în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerente a reţinut incidenţa normei de competenţă de la art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 şi definiţia noţiunii de autoritate publică, astfel cum este reglementată la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, apreciind că Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea nu a formulat acţiunea în calitate de autoritate publică prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci în calitate de beneficiar al contractului de finanţare cod HURO/0802/129/15.11.2011 încheiat cu autoritatea de management din Ungaria în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România 2007-2013, cât şi al contractului de cofinanţare nr. x/01.08.2012 încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Altfel, a considerat că în speţă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea se comportă ca o persoană juridică de drept privat, iar nu ca un organ al statului, şi, raportat la această calitate, se impune aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I în privinţa identificării instanţei competente din punct de vedere teritorial.

În aceste condiţii, în raport cu sediul reclamantei, care acţionează în calitate de beneficiar al unor contracte de finanţare, aflat în raza teritorială a judeţul Bihor, a apreciat că în cauză competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Oradea - secţie de contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 98 din data de 12.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Oradea, invocată de către pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta U.A.T. Municipiul Oradea, prin primar, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Innovacios es A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa normei de competenţă de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării instanţei, precum şi a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, apreciind că prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care defineşte persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice, nu sunt aplicabile în cauză întrucât UAT Municipiul Oradea este o persoană juridică de drept public înfiinţată prin lege.

Astfel, a apreciat că în condiţiile în care unitatea administrativ teritorială este o persoană juridică de drept public constituită prin lege, ea nu poate fi în niciun caz şi o persoană juridică de drept privat asimilată autorităţii publice, în funcţie de calitatea în care acţionează, doar persoanele juridice de drept privat putând fi asimilate autorităţilor publice în anumite condiţii.

Prin urmare, a apreciat că în cauză competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea normei de drept privind competenţa teritorială în materia contenciosului administrativ.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Oradea a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi A., anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare privind proiectul cod HURO/0802/129_AF cu titlul "B.", precum şi anularea Deciziei nr. 5 din 03.05.2019 privind soluţionarea contestaţiei; exonerarea reclamantei de plata corecţiei financiare stabilite prin acestea, în cuantum de 2.180.460,64 euro cu TVA; obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON, reprezentând contravaloarea corecţiei financiare aplicate şi achitate; obligarea A. la restituirea sumei de 1.484.045,28 euro, reprezentând contravaloarea corecţiei financiare aplicate şi achitate. În subsidiar, a solicitat obligarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) la restituirea sumei de 1.079.454,37 RON şi a sumei de l.484.045,28 euro.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 05.09.2019:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 05.09.2019.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul unuia dintre pârâţi fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială-Municipiul Oradea şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.