Tax assessment revision petition rejected as untimely, upholding favorable tax authority decision
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court rejected the petition for revision as untimely, leaving in force the Court of Appeal's decision of 26 May 2020, which had cassated the first-instance judgment and upheld the tax administration's decisions. The dispute concerned a taxpayer's challenge to fiscal assessment orders imposing supplementary VAT, income tax, health insurance contributions, and associated late penalties for the year 2011, with the revision request grounded on the existence of contradictory final judgments. The High Court held that the petition, based on Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, was filed outside the mandatory one-month statutory deadline established by Article 511(1)(8), which runs from the date the last judgment became final, and thus dismissed the request for revision as barred by the statute of limitations under Article 513(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 186 alin. (1) C. proc. civ; Tax assessment revision petition rejected as untimely, upholding favorable tax authority decision: În cauză, Înalta Curte constată că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunţării acesteia, respectiv la data de 26 mai 2020, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 26 iunie 2020.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6.12.2018 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a contestat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti:
1. Decizia nr. 618/12.07.2018 reprezentând răspunsul la contestaţia formulata împotriva Deciziilor de impunere nr. x/16.01.2018 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 16 ianuarie 2018, pentru suma de 33.671 RON, reprezentând: taxă pe valoarea adăugată stabilită suplimentar de 32.001 RON; impozit pe venit stabilit suplimentar de 1243 RON; contribuţie de asigurări sociale de sănătate de 427 RON:
2. Decizia nr. 788 din 04 octombrie 2018, reprezentând răspunsul la contestaţiile formulate împotriva Deciziei nr. 76660/12.04.2018 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere şi Decizia nr. x/31.03.2018 privind obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, emise de A.J.F.P. Dâmboviţa pentru suma de 27.676 RON, reprezentând: dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată în suma de 26.289 RON; dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente diferentelor de impozit anual de regularizat în suma de 1.032 RON; dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activităţi independente şi persoane care nu realizează venituri, în suma de 355 RON, toate obligaţiile de plată fiind aferente anului 2011; cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1334 din data de 14.11.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti, a anulat actele administrative fiscale atacate, şi anume: Decizia nr. 618/12.07.2018 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Ploieşti, Deciziile de impunere nr. x/16.01.2018 şi raportul de inspecţie fiscală nr. 5434 AIF din 16.01.2018 emise de pârâta A.J.F.P. Dâmboviţa; Decizia nr. 788/04.10.2018 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Ploieşti, decizia referitoare la obligaţiile fiscal accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 76660/12.04.2018 şi decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/31.03.2018, emise de pârâta A.J.F.P. Dâmboviţa şi a obligat pârâtele la plata către reclamant a sumei de 4.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Finanţelor Publice Dâmboviţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate, cu consecinţa respingerii acţiunii şi menţinerii ca legale şi temeinice a actelor administrative contestate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 288 din 26 mai 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 a admis recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Finanţelor Publice Dâmboviţa, împotriva sentinţei nr. 1334 din data de 14.11.2019 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond, în mod nelegal şi cu aplicarea nrcorespunzătoare a prevederilor legale, a înlăturat sumele stabilite de către organele fiscale cu titlu de TVA aferentă veniturilor încasate din vânzarea de autovehicule cu depăşirea plafonului de scutire, impozit pe venit stabilit suplimentar şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate.
4. Cererea de revizuire formulată în cauză
Împotriva deciziei nr. 288 din 26 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea deciziei de recurs.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
5. Apărările formulate
Deşi a fost legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
II. Cu privire la cererea de revizuire
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a cererii de revizuire deduse judecăţii în prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire fiind tardiv formulată, raportat la considerentele ce urmează:
Revizuirea a fost întemeiată pe dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora:
"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."
În cauză, Înalta Curte constată că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunţării acesteia, respectiv la data de 26 mai 2020, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 26 iunie 2020.
Or, în speţă revizuentul A. a înaintat cererea de revizuire prin poştă la data de 20.07.2020, conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă de la dosar, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Având în vedere aceste aspecte, se constată că cererea de revizuire de faţă a fost formulată cu depăşirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuent, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate şi în temeiul dispoziţiilor art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 288 din 26 mai 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.