Tax security measures challenge: nullity of appeal for failure to substantiate cassation grounds under Romanian Civil Procedure Code

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 31.01.2018 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara, anularea Deciziei nr. 16504/20.12.2017 privind instituirea măsurilor asigurătorii, emise de pârâţi, şi a măsurilor dispuse prin acest act, precum şi obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 72 din 13 martie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara, şi, în consecinţă: a anulat Decizia nr. 16504/20.12.2017 de instituire a măsurilor asiguratorii emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara şi Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara şi măsurile dispuse prin aceasta şi a obligat pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Timişoara la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 2.242 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 72 din 13 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă susţine în esenţă că măsurile asiguratorii au fost în mod corect şi legal dispuse de către organul fiscal, existând riscul ca intimata-reclamantă să fie în imposibilitatea de a-şi achita în totalitate obligaţiile fiscale şi nefiind produs niciun prejudiciu societăţii, întrucât este vorba despre o indisponibilizare fără deposedare.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, având în vedere că aspectele invocate de recurentă nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, din perspectiva faptului că recursul cuprinde doar motive de netemeinicie şi nu de nelegalitate.

Pe fond, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, invocată de către intimata-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând o redare a stării de fapt şi nemulţumirea recurentei-pârâte cu privire la soluţia instanţei de fond.

Astfel fiind, prin cererea de recurs nu a fost adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de recurs urmează a admite excepţia nulităţii recursului, cu consecinţa anulării acestuia.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare şi va anula recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 72 din 13 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 72 din 13 martie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.