Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds within Article 488 CPC despite invocation of force majeure regarding legal representation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 27.01.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul OIPOSDRU-MEN: suspendarea titlului de creanţă transmis de către Organismul Intermediar POSDRU - MENCS cu nr. x/2016, pentru suma de 64958,93 RON, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, până la data soluţionării acţiunii; anularea titlului de creanţă nr. x/2016 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2016; anularea deciziei OI POSDRU nr. 2250/2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de perimare şi s-a constatat perimată acţiunea privind pe reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate, reluarea dezbaterilor şi admiterea acţiunii reclamantei.

Recurenta-reclamantă invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi arată că prin încheierea de şedinţă din data de 16.05.2017, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, iar la termenul din data de 16.05.2017, instituţia nu a putut fi reprezentată de un consilier juridic, deoarece unicul consilier juridic angajat era în concediu.

Mai arată că pe tot parcursul derulării dezbaterilor, reclamanta a răspuns cu proptitudine, îndeplinindu-şi rolul pasiv de participare la proces şi dând curs solicitărilor instanţei, respectiv a consemnat cauţiunea la care a fost obligată şi a depus răspuns la întâmpinare.

Susţine că a fost în imposibilitatea, neimputabilă, de a exercita şi faptic rolul activ motivat de faptul ca autoritatea tutelară, respectiv Ministerul Educaţiei Naţionale. pe fondul blocării angajării de personal, a aprobat detaşarea unui consilier juridic, ceea ce a determinat pe toată perioada suspendării, imposibilitatea prezentării în instanţă a unui consilier juridic.

4. Apărările formulate

Intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului, pe motiv că acesta nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ., recursul fiind astfel nemotivat.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de către reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu permit încadrarea acestora în vreunul dintre aceste motive, reprezentând doar înşiruirea unor aspecte procedurale, de fapt, din faţa primei instanţe şi nemulţumirea recurentei-reclamante în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate a hotărârii recurate, indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atâta timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., recursul de faţă urmează a fi anulat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare şi va anula recursul declarat de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamanta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 717 din 20 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 decembrie 2020.