Forestry administration wins jurisdictional fight; Mehedinți Tribunal retained over Bucharest in public finance challenge

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 28 mai 2020, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA şi pe intimaţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi în numele Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice-Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3962 din 14 septembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, contenciosul administrativ este definit ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează în mod expres că:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Din actele şi lucrările rezultă că prin cererea formulată, reclamanta R.N.P Romsilva -Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier R.A., a chemat în judecată pe Ministerul Finanţelor Publice -Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor şi Ministerul Finanţelor Publice -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în calitate de pârâţi, solicitând:

- suspendarea Deciziei nr. 89/P/22.11.2018 şi a Deciziei nr. 89 bis/P/24.04.2019 ambele emise de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestora;

- în principal anularea Deciziei nr. 89/P/22.1/.2018 şi Deciziei nr. 89 bis/P/24.04.2019 ambele emise de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice cât si în accesoriu conform art. 123 alin. (1) noul C. proc. civ. - anularea Raportul de inspecţie economico-financiară nr. CRR-AIF nr. 1790/26.07.2018 a Dispoziţiei obligatorii nr. CRR-AIF nr. 1791/26.07.2018 şi a Dispoziţiei obligatorii nr. 283/13.02.2019 toate emise de - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

- obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 229/2009: (1) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva, se reorganizează potrivit prevederilor prezentei hotărâri. (2) Romsilva este persoană juridică, cu sediul central în municipiul Bucureşti, str. x A, şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. (3) Romsilva este regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură.

Art. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva din 04.03.2009 prevede că (1) Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, denumită în continuare Romsilva, are ca scop principal gestionarea durabilă şi unitară, în conformitate cu prevederile legale, a fondului forestier proprietate publică a statului. (2) Activitatea principală desfăşurată de către Romsilva este "Silvicultură şi alte activităţi forestiere", clasa CAEN 0210.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004 Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004 autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

În raportul de drept administrativ dedus judecăţii reclamanta nu are calitatea de autoritate publică asimilată în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 554/2004, ci are calitatea de persoană vătămată, actele contestate nu au fost emise de reclamantă în regim de putere publică şi nici nu au legătură cu activitatea principală pentru care a fost recunoscut statutul de utilitate publică.

Reclamanta acţionează în calitate de persoană juridică care contestă acte emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi care privesc gestionarea patrimoniului reclamantei în relaţiile dintre reclamantă şi operatori economici/salariaţi.

Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă fiind instanţa de la sediul reclamantei.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier RA şi pe pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mehedinţi în numele Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.