Jurisdictional conflict over challenges to property restitution compensation titles under Law 165/2013, assigning competence to civil courts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2019, pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. Şi E.:

- anularea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire nr. 4764/FF/2008 emisă de CCSD în favoarea pârâţilor A. (pentru cota de 71 %), C. (pentru cota de 17%) şi B. (pentru cota de 12 %) în cuantum total de 375.050.942 RON;

- anularea Titlului de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului C., a Titlului de conversie nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului B., a Titlului de conversie nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului A.;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi obligarea pârâţilor A., C. şi B. la restituirea sumei în cuantum total de 375.050.942 RON, în cotele procentuale menţionate, către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 400 din data de 22 mai 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a admis excepţia necompetenţei material-funcţionale a secţiei a III-a Civilă a Tribunalului Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere obiectul capetelor de cerere formulate, respectiv actele administrative şi individuale atacate, data emiterii acestora, conţinutul, ce cuprinde/indică instanţa competentă să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei acestor acte administrative, chiar şi prin raportare la cauza cererii de chemare în judecată, respectiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul penal nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, intenţia/interesul legitim invocat de reclamantă, respectiv apărarea interesului general al societăţii prin repararea prejudiciului adus statului român ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni. A reţinut, de asemenea, faptul că a fost invocată doar cu titlul de argument juridic o răspundere civilă delictuală a pârâţilor ce ar fi fost anterior constatată şi reţinută în hotărârile judecătoreşti, cauză a prezentei cereri în anulare a actului administrativ şi reparare a pagubei. .

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 870 din data de 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că sunt aplicabile în cauză prevederile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale şi funcţionale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte constată că reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat:

- anularea Deciziei reprezentând titlu de despăgubire nr. 4764/FF/2008 emisă de CCSD în favoarea pârâţilor A. (pentru cota de 71 %), C. (pentru cota de 17%) şi B. (pentru cota de 12 %) în cuantum total de 375.050.942 RON;

- anularea Titlului de conversie nr. 942/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului C., a Titlului de conversie nr. 943/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului B., a Titlului de conversie nr. 944/29.09.2008 emis în favoarea pârâtului A.;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi obligarea pârâţilor A., C. şi B. la restituirea sumei în cuantum total de 375.050.942 RON, în cotele procentuale menţionate, către Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prezentul litigiu a fost promovat de reclamantă la data de 5 noiembrie 2019, după intrarea în vigoare a Legii 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.

Această lege reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire şi acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilităţii de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, concomitent cu abrogarea prevederilor din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 ce reglementau vechea procedură.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi de data înregistrării acesteia pe rolul instanţei, Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

"1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(1^1) Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii."

Aşadar, în prezent, prin voinţa expresă a legiuitorului, toate litigiile izvorâte din aplicarea prevederilor Legii nr. 165/2013, indiferent de actul atacat în speţă, sunt atribuite în competenţa de soluţionare a secţiilor civile ale tribunalelor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pârâţii A., B., C., D., E. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi pârâţii: A., B., C., D., E. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.