Securitate collaborator status established by informational notes on foreign radio listening without proof of actual rights infringement

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 213 din 31 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 231 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul A., neîntemeiat în drept, solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală în raport de probele ce rezultă din înscrisurile administrate în cauză, ca mijloc de probă, precum şi de dispoziţiile legale în materie, respectiv O.U.G. nr. 24/2008.

Instanţa de fond a apreciat existenţa calităţii sale de colaborator exclusiv pe baza unor "dezinformări", situaţie care a generat aplicarea nejustificată a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Referindu-se la cele două note informative existente la dosar şi pe care instanţa le consideră acuzatoare, pe baza susţinerilor neîntemeiate ale reclamantului, arată că informaţiile pe care le-a furnizat prin intermediul lor erau cunoscute de către ofiţeri.

Concret, arată că prima notă priveşte o discuţie purtată cu B.O. şi R.T. în prezenţa lui A.L., despre o ştire transmisă la "B.", în care A.L. i-a relatat că mătuşa ei din RFG a transmis o bandă magnetică la postul de radio menţionat, privitor la condiţiile grele în care trăieşte familia acesteia la Victoria. Situaţia respectivă era cunoscută de ofiţeri, aceştia ştiind ce se transmite. Recurentul-pârât susţine că nu a făcut altceva decât să scrie ceea ce ei deja cunoşteau, ofiţerul spunându-i că are nevoie de această notă pentru a motiva avizul de plecare din ţară, fapt care s-a şi întâmplat ulterior. Cea de-a doua notă citată de reclamant, din 23.04.1982, privind discuţia cu C. a fost scrisă în aceleaşi condiţii, la cererea ofiţerului şi urmărind acelaşi scop, acordarea avizului de plecare din ţară. În acest din urmă caz, chiar i-a spus ofiţerului că nu ştie de acea emisiune, dar a scris respectiva notă pentru că era convins că face un bine.

Faptele, aşa cum au fost ele prezentate şi probate, nu privesc conduite nocive ale celor despre care a dat note informative, precizând că, doar două au fost găsite aşa zis nocive.

Consideră că legiuitorul a dorit să incrimineze acele fapte ce puteau produce ori au produs încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ceea ce nu rezultă din dosarul cauzei, întrucât nu a dat informaţii care să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar sau care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci, din contră, a dat date de notorietate publică, transmise de postul de radio "B.", la cererea ofiţerului de securitate.

În ceea ce priveşte angajamentul, atât reclamantul, cât şi instanţa au ignorat împrejurările în care a fost semnat, respectiv sub ameninţarea pierderii locului de muncă, a propriei vieţi şi chiar a familiei sale, fiind, aşadar, o consecinţă a unor presiuni ce nu puteau fi înlăturate.

Prin urmare, întrucât nu a încălcat drepturile nimănui, prima instanţă a apreciat în mod greşit aplicabilitatea în cauză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Prin rezoluţia din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 noiembrie 2019, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

5.2. Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, pentru motivele arătate în încheierea din 13.11.2020.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, respectiv sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune al cărei obiect vizează constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a recurentului-pârât A..

Criticile recurentului-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În analiza efectuată de prima instanţă asupra fondului cauzei aceasta a avut de cercetat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei Securităţi a pârâtului A..

Potrivit prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "b) (este) colaborator al Securităţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului."

Din conţinutul Notei de constatare nr. x/12.11.2015, rezultă că pârâtul, electromecanic la Combinatul Chimic Victoria, a fost recrutat în anul 1980 în vederea supravegherii informative a persoanelor care întreţin relaţii neoficiale cu cetăţenii străini, sub numele conspirativ "D.".

În acest sens, recurentul-pârât a întocmit mai multe note informative, printre care şi Nota informativă din data de 18.01.1981, semnată cu numele conspirativ "D.", identificată olograf în dosarul de reţea nr. x, fila x, (cotă C.N.S.A.S.), respectiv la dosarul instanţei de fond, prin care informa Securitatea în legătură cu discuţiile purtate cu B.O. şi R.T., respectiv:

"În cursul lunii decembrie am avut o discuţie cu numiţii B.O. şi R.T. în prezenţa lui A.L., în care numiţii B.O. şi R.T. au adus la cunoştinţă numitei A.L. că au auzit de ea la radio < B.>. Discutând apoi cu A.L., aceasta mi-a relatat că mătuşa ei din RFG a trimis o bandă magnetică la < B.>, în care un vecin de-al mătuşii sale, care se ocupă cu probleme politice, relata situaţia familiei A. din România, şi anume: că familia trăieşte după salariul fetei mijlocii, A.L., că mama respectivei nu poate să mai lucreze având o boală la mâini şi că datorită acestor lucruri cere ca familia A. să primească paşapoartele pentru plecare definitivă în RFG."

În acelaşi sens, a întocmit şi Nota informativă din 6.05.1982 semnată, de asemenea, cu numele conspirativ "D.", identificată olograf în dosarul fond informativ nr. x, precum şi la dosarul instanţei de fond, în care informa Securitatea despre numitul K.H., respectiv:

"Sursa informează că în data de 23.04.1982 discutând cu numitul K.H., acesta mi-a relatat că a auzit faptul că la postul de radio < B.> la emisiunea < România şi drepturile omului> a fost citită şi comentată o scrisoare trimisă la acest post de către K. din RFG, care este cumnatul numitei A.M., domiciliată în Oraşul Victoria. Se insista prin această scrisoare ca familia A. compusă din mama şi două fiice să fie lăsată să emigreze în RFG."

Prima instanţă a examinat, în cuprinsul hotărârii pronunţate, informaţiile în discuţie furnizate de pârât în perioada colaborării acestuia cu organele fostei Securităţi, reţinând în mod corect că sunt întrunite cumulativ cerinţele normei legale anterior enunţată.

Prima condiţie instituită de acest text de lege, ce se referă la furnizarea de informaţii referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist, se apreciază ca fiind îndeplinită, atât timp cât pârâtul a furnizat informaţii privind nemulţumirea persoanelor nominalizate faţă de situaţia din ţară, în raport cu cea din Occident, precum şi apelarea la ajutorul unui post de radio interzis - radio "B.", activităţi care, la vremea respectivă, erau considerate activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care erau de natură a produce consecinţe negative asupra celor vizaţi.

După cum rezultă din jurisprudenţa instanţei supreme în materie, furnizarea unei informaţii referitoare la o persoană care asculta postul de radio "B.", post identificat de autorităţile comuniste din România ca un duşman al regimului şi cu atât mai mult intenţia de a apela la ajutorul acestuia, reprezenta un act de sfidare a regimului, o asemenea atitudine fiind considerată ca fiind potrivnică regimului totalitar.

Astfel cum este reglementată ipoteza legală, este suficient ca acţiunea de furnizare a informaţiilor către organele de securitate să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fără a fi necesar să se probeze în concret un rezultat care să rezide în îngrădirea efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale unei persoane.

Reţine instanţa de control judiciar că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţile fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă dreptul la viaţă privată.

Nu poate fi primită susţinerea recurentului, în sensul că denunţul nu a fost făcut în scopul de a îngrădi drepturile cuiva, nu şi-a dorit şi nici nu a urmărit acest lucru, ci a acţionat crezând că face un bine. Acestea sunt simple susţineri, fără suport probator şi nerelevante din perspectiva textului de lege anterior invocat.

În context, instanţa de fond a apreciat corect că nu pot fi reţinute apărările pârâtului în sensul că informaţiile furnizate nu au avut efecte negative asupra persoanelor vizate, deoarece, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, este suficient ca informaţiile furnizate să fie apte să producă repercusiuni împotriva celui denunţat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici critica recurentului conform căreia instanţa de fond ar fi tras o concluzie generică şi fără niciun suport probator atât timp cât din descrierea situaţiei de fapt acesta nu a contestat că a redactat notele informative, însă neagă urmărirea producerii unor consecinţe de natura celor reţinute de prima instanţă.

În speţă, faţă de argumentele invocate de recurent, raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de securitate, se observă că nu operează condiţiile arătate în cuprinsul tezei a II-a a art. 2 lit. b) şi care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.

Potrivit acestei teze, pentru ca informaţiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziţia Securităţii să fie cuprinse "în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare" şi ca acestea să nu se refere decât la "cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată şi condamnată". Respectivele condiţii se referă la o situaţie de excepţie - în care definiţia enunţată de prima teză a articolului nu se aplică - şi sunt, în consecinţă, de strictă interpretare şi aplicare.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură, în temeiul art. 496 alin. (1) acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 231 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

Judecător

Judecător

Judecător

F. I. Măiereanu

G. Magistrat-asistent

M. Trotea

Red./Tehnored. m.as. MT

3 ex./29.01.2021

Jud. fond M.E.G./C.A. Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. x/2016

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2019

Preşedinte:

H. - judecător

I. - judecător

J. - judecător

K. - magistrat-asistent

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 231 din 31 ianuarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal efectuat în şedinţă publică, se prezintă recurentul-pârât A., personal şi intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilier juridic L., care depune delegaţie de reprezentare la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, învederând că recursul este declarat şi motivat în termen, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi că motivele de recurs au fost comunicate, iar intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare şi care a fost comunicată.

Înalta Curte procedează la legitimarea recurentului-pârât, ale cărui date de identificare sunt consemnate în caietul grefierului de şedinţă, după care, acordă cuvântul părţilor asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare.

Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, solicită admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivare şi anularea acestuia, întrucât, din modul de redactare a recursului, nu rezultă că susţinerile recurentului-pârât s-ar încadra în vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu cuprinde nicio critică referitoare la sentinţa recurată, ci se încearcă o rejudecare a fondului cauzei.

Recurentul-pârât, personal, solicită respingerea excepţiei nulităţii recursului, considerând că a motivat recursul pe care l-a declarat în cauză.

Deliberând, Înalta Curte respinge excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, apreciind că motivele invocate în cererea de recurs se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor asupra recursului formulat în prezenta cauză.

Recurentul-pârât, personal, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În opinia sa, prima instanţă a apreciat în mod greşit că sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru constatarea în persoana sa a calităţii de colaborator al Securităţii. Consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere cele două calităţi ale sale care rezultau din dosar (de urmărit şi de colaborator), respectiv nu a ţinut cont de faptul că informaţiile pe care le-a furnizat erau, de fapt, dezinformări.

Faptul că a dezinformat securitatea reiese cu evidenţă din nota întocmită la 18.04.1980, în cuprinsul căreia relata faptul că l-a rugat pe M. să se intereseze de adresa postului de radio B. din Germania Federală, însă acesta a refuzat spunând că din RFG nu se poate asculta acest post de radio şi, în plus, nu merita să se intereseze deoarece este ocupat, iar adresa greu de găsit. În realitate, acesta era omul de legătură al celor care reuşeau să fugă din ţară şi pe care îi ajuta.

În ceea ce priveşte angajamentul pe care l-a semnat, arată că prin acesta se făcea referire exclusiv la securitatea ţării. Ulterior, i s-a cerut să divulge anumite acţiuni ale colegilor săi, moment în care a întocmit patru note informative semnate cu pseudonimul D., care i-a fost impus. Menţionează că aceste note reprezintă "dezinformări", iar în momentul în care organele de securitate au constatat acest fapt a fost pus să dea notă informativă despre el însuşi.

Mai arată că oraşul Victoria, în care locuieşte, este un oraş mic, că are doi copii minori, de 11 ani, respectiv 14 ani şi solicită ca, la pronunţarea soluţiei, instanţa să ţină cont şi de acest aspect.

La interpelarea instanţei privind şi calitatea de urmărit, recurentul-pârât precizează că are deschise două dosare paralele, respectiv unul de urmărire informativă şi un altul de colaborator al securităţii.

Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

În opinia sa, în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând existenţa calităţii de colaborator al securităţii a pârâtului.

Esenţial în cauză este faptul că pârâtul recunoaşte în faţa instanţei atât angajamentul cu securitatea, colaborarea efectivă cu aceasta, cât şi faptul că acesta nu neagă atribuirea numelui conspirativ D..

Din perspectiva dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, acţiunea în constatare a avut în vedere două note informative, cea din 18.01.1981 şi cea din 6.05.1982, existând şi angajament olograf datat 18.04.1980.

Consideră că aceste două note informative sunt relevante, deoarece se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar, în speţă, ascultarea postului de radio B. şi mai mult decât atât, se furnizau securităţii informaţii că se corespondează cu acest post de radio.

Menţionează faptul că informaţiile furnizate securităţii de către pârât au produs urmări, care sunt consemnate în notele informative ale ofiţerilor, dar încălcarea drepturilor fundamentale ale omului se produc independent de aceste urmări, producându-se la momentul la care se furnizează informaţia.

Înalta Curte rămâne în pronunţare asupra recursului.

ÎNALTA CURTE

Având nevoie de timp pentru a delibera,

În temeiul dispoziţiilor art. 396 din C. proc. civ.,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 27 noiembrie 2019.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.