Inadmissibility of challenging pandemic school-closure orders under special epidemic-measures procedure instead of general administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamanţii - părinţi ai elevilor din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de pe raza Municipiului Cluj-Napoca, respectiv Comuna Floreşti în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj - Instituţia Prefectului Judeţului Cluj, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă - Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 79 din 04.11.2020 privind reevaluarea măsurilor pentru asigurarea rezilienţei comunităţii şi de diminuare a impactului tipului de risc, dispuse prin HCJSU nr. 55 din 20.10.2020, în scopul limitării şi prevenirii răspândirii virusului SARS-COV-2 pe raza unităţilor administrativ teritoriale Cluj-Napoca, Floreşti, Tritenii de Jos, Judeţul Cluj - în ceea ce priveşte unităţile de învăţământ de pe raza Municipiului Cluj Napoca; - anularea în totalitate a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 2 - CNSU; - anularea in totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul derd3 -MEC; si, pe cale de consecinţă reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ de pe raza Municipiului Cluj Napoca, în condiţiile prevăzute de actul normativ special - Ordinul 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 170/2020 din 16 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de instanţa din oficiu şi în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţii din cauză, în contradictoriu cu pârâţii Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj - Instituţia Prefectului Judeţului Cluj, Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă - Guvernul României, şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 170/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs reclamanţii, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5,6,8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea prezentului recurs, casarea in parte a hotărârii recurate, in urma respingerii excepţiei inadmisiblităţii acţiunii astfel formulate si a celorlalte excepţii invocate, şi să se dispună: - anularea în totalitate a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisă de pârâtul de rd 2- CNSU; - anularea in totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor si elevilor în unităţile de învăţământ şi confirmarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd3-MEC,; şi, pe cale de consecinţă, reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ, în condiţiile prevăzute de actul normativ special - Ordinul 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-COV-2.

O primă critică a recurenţilor a constat în aceea că instanţa de fond a înlăturat nelegal incidenţa Legii nr. 136/2020, în sensul că a apreciat, cu privire la o atare chestiune juridică in analiza excepţiei inadmisibilităţii acţiunii civile, că inadmisibilitatea a fost invocata de către pârâtul-intimat de rd 3 - MEC, însă doar cu privire la petitul al 3 -lea, care vizează Ordinul emis de către acest pârât.

Instanţa de fond a invocat din oficiu la termen această excepţie pe care a unit-o cu fondul, pronunţându-se astfel in sensul admiterii excepţiei prin hotărârea astfel atacată.

Au susţinut recurenţii că o atare reţinere nu este doar nelegală dar, în egală măsură, are un vădit caracter contradictoriu, cu încălcarea gravă a prevederilor procedurale a căror nerespectare atrag sancţiunea nulităţii.

Astfel, instanţa a omis că invocă cu prioritate, nelegala compunere a completului de 3 judecători.

Au mai arătat recurenţii că au învederat că, in acord cu prevederile art. 15 alin. (6), respectiv alin. (10) din Legea nr. 136/2020, completul este legal constituit, aspect tranşat in consecinţă, in mod corect, instanţa rămânând constituită astfel, motivat de temeiul astfel invocat si de principiul disponibilităţii.

Ulterior, instanţa, procedând la verificarea competentei sale, a retinut o atare competentă in temeiul Legii nr 136/2020, constatând că se solicită anularea celor trei acte administrative .

Deşi cu privire la aspectele procedurale care vizează competenta instanţei, s-a retinut incidenţa Legii nr 136/2020, in mod absolut contradictoriu, instanţa a înlăturat incidenţa acestei legi cu privire Ia soluţionarea acţiunii.

Au mai învederat că si anterior stabilirii termenului, instanţa de fond a acţionat sub aspect procedural prin prisma acestui act normativ, conform art. 15 alin. (8)-(12) din Legea nr. 136/2020, aplicând prevederile procedurale speciale, dispunând citarea părţilor conform procedurii din procesele urgente, cu acordarea unor termene scurte.

Aceeaşi conduită procedurală a avut-o instanţa de fond si cu privire Ia motivarea hotărârii in termenul procedural special de 48 de ore - alin. (17) a art. 15, stabilind, in egală măsură, prin cuprinsul hotărârii, termenul de recurs special - alin. (18) al art. 15.

Este absolut nelegală reţinerea instanţei de fond conform căreia doar carantinarea si izolarea pot fi atacate conform Legii nr. 136/2020.

Astfel, s-a omis analiza ansamblului actului normativ, si anume prevederile cuprinse in art. 1 şi art. 2.

Obiectul prezentei legi consacrat prin prevederile art. 1 si 2 se regăseşte, de altfel, in cadrul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 136/2020 care cuprinde sfera tuturor actelor care cuprind măsuri necesare în situaţii de risc epidemiologic potrivit cărora: Toate actele administrative cu caracter normativ privind instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor din prezenta lege pot fi atacate de către orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim la instanţa competentă,

Prin urmare, toate măsurile astfel edictate, chiar si cele aduse conform modificărilor Legii cadru privind starea de alertă, respectiv Legea nr. 55/2020 se adoptă prin acte administrative care urmează a fi supuse controlului judecătoresc conform procedurii reglementate de Legea nr. 136/2020.

Contradictorialitatea motivării rezulta si din faptul că, deşi atunci când a respins excepţiile calităţii procesual civile pasive, completul de fond a reţinut că acţiunea trebuie interpretată în ansamblul său, ca un tot unitar . Or, Hotărârea CJSU nr. 79/2020, care face obiectul primului petit al acţiunii în anulare are drept fundament de adoptare tocmai Legea nr. 136/2020.

Instanţa de fond insă, mult mai grav, nu doar ca a omis acest ansamblu juridic prestabilit, dar apreciază că un atare fundament legal menţionat in cuprinsul actului administrativ nu determină aplicarea lui . În acest sens, in mod absolut nelegal s-au interpretat prevederile art. 77 din Legea nr. 24/2000. Acest text normativ nu are nici o relevanţă faţă de chestiunea juridică invocată. Este cert că menţionarea Legii 136/2020 in corpul Hotărârii nr. 79 a CJSU nu a fost doar formală, ci a constituit fundamentul in baza căruia a fost luat acest act normativ, determinând fireşte contestarea acestuia in condiţiile acestui act normativ in baza căruia a fost adoptat.

Au învederat recurenţii că în dosarul nr. x/2020, prin sentinţa civilă nr. 161/11.11.2020, Curtea de Apel Cluj a statuat asupra incidenţei Legii nr. 136/2020 intr-o acţiune in anulare îndreptată împotriva aceluiaşi act administrativ, respectiv Hotărârea nr 79/04.11.2020.

A doua critică a recurenţilor a constat în aceea că Instanţa de fond a înlăturat in mod absolut nelegal incidenţa Legii nr. 554/2004.

Au susţinut recurenţii că acţiunea in anulare a fost introdusă in acord cu prevederile art. 15 alin. (4)-(21) din Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţie de risc epidemiologie, respectiv cu prevederile Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ (cu excepţia art. 7, respectiv art. 14 si 15 din acest act normativ).

Instanţa de fond a apreciat că fundamentarea acţiunii reclamanţilor introductive pe prevederile Legii nr. 554/2004 nu poate fi primită, întrucât "s-ar eluda unele obligaţii procedurale instituite prin legea organică, cum ar fi procedura prealabilă, termenul de exercitare a recursului"

Printr-un raţionament de neînţeles instanţa de fond a apreciat ca soluţionarea cauzei având în vedere prevederile Legii nr. 554/2004 ar crea în mod nepermis o lege tertia.

Instanţa de fond a dat dovada certă de necunoaşterea Legii nr. 136/2020 care ea însăşi trimite la prevederile Legii nr. 554/2004.

Astfel au învederat recurenţii că Legea nr. 136/2020 reprezintă o lege care cuprinde dispoziţii procedurale cu caracter special, aplicabile actelor emise in perioada stării de alertă. Dar aceste acte râmân in esenţă acte administrative, iar prevederile legii speciale se completează astfel cu prevederile dreptului comun in materia contenciosului administrativ. Nu este astfel vorba despre a crea o lege tertia, ci de a completa aceste dispoziţii speciale cu cele ale dreptului comun, in sensul menţionat.

Astfel, prin art. 15 alin. (21) al Legii nr. 136/2020 se prevede că actele administrative cu caracter normativ prevăzute la alin. (4) fac parte din categoria actelor prevăzute la art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, iar acţiunile formulate împotriva acestora în temeiul prezentei legi nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 sau 15, după caz, din legea menţionată.

De asemenea, potrivit art. 15 alin. (7) se exclude procedura prealabilă: la soluţionarea acţiunilor introduse împotriva actelor administrative din prezenta lege nu sunt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/1004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la obligativitatea procedurii plângerii prealabile.

Au susţinut recurenţii că acesta este motivul pentru care acţiunea lor a fost întemeiata pe prevederile Legii nr. 554/2004, cu excepţia textelor normative expres înlăturate de actul normative special (Legea nr. 136/2020), si anume art. 14,15 si 7.

De aceea cu privire la excepţia prematurităţii invocate de către Guvern, avându-se in vedere excepţia lipsei plângerii prealabile, este necesar a fi respinsa.

Întrucât excepţia inadmisibilităţii a fost unită cu fondul cauzei, insă aceasta nu a mai fost analizată prin prisma admiterii acesteia, recurenţii au înţeles astfel să reia aspectele de fond expuse şi care determină astfel admiterea acţiunii lor.

Astfel au înţeles să nu mai expună motivele de nelegalitate si netemeinicie cu privire la Hotărârea 79/2020, actul atacat nu se mai află în fiinţă şi nu mai produce astfel nici un efect juridic.

La nivel naţional, in data de 06.11.2020 a fost adoptata O.U.G. nr. 192/2020 - lipsa hotărârii CNSU si a analizei epidemiologice la nivel de tara, publicată in MO al României în data de 07.11.2020.

Prin acest text normativ se introduce următoarea modificare a Legii nr. 55/2020 (prin ordonanţa de urgenta):

La articolul 38, după alin. (1^2) se introduce un nou alineat, alin. (1^3),cai următorul cuprins:(1A3) în perioada noiembrie 2020-31 decembrie 2020, prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin ordin al ministrului educaţiei si cercetării, în baza hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi analizei situaţiei epidemiologice la nivel naţional, se pot dispune suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor si elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line.

Măsurile pentru perioada noiembrie - 31 decembrie au in vedere adoptarea masurilor la nivel naţional.

O atare modificare legislativă este nelegală de altfel prin prisma modificării Legii nr. 55/2020 prin O.U.G.., cu încălcarea art. 147 din Constituţia Romanici, raportat la caracterul obligatoriu al Deciziei CCR nr. 157/13.05.2020 si care consacra interdicţia legiuitorului delegat de a afecta prin ordonanţe de urgenţă drepturi şi libertăţi fundamentale.

Cu toate acestea, o atare ordonanţa pregăteşte astfel adoptarea următoarelor acte normative care să adopte măsura restricţionarii dreptului la educaţie la nivel naţional.

Prin urmare, în data de 08.11.2020, in baza acestei modificări, s-a adoptat Hotărârea nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 2 -CNSU; precum si Ordinul nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 3 -MEC;

Hotărârile astfel adoptate sunt eminamente nelegale, prin prisma următoarelor argumente:

Lipsa motivării actelor administrativ astfel atacate, respectiv a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul de rd 2 - CNSU şi; a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul derd3 -MEC.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 53 din 08.11.2020, recurenţii au arătat că deşi textul normativ modificat cu o zi înainte impunea analiza situaţiei epidemiologice la nivel naţional, actul normativ adoptat de primul ministru nu conţine o atare analiza, ci doar enunţarea unor stereotipuri prezentate in toate declaraţiile de presă până la acest moment.

În ceea ce priveşte Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020, recurenţii au arătat că actul administrativ subsecvent Hotărârii CNSU, deşi act administrativ distinct, emis de o autoritate publică distincta si care trebuie să îndeplinească propriile rigori, este lipsit de orice motivare, neavând nici măcar o motivare formală.

Au susţinut recurenţii că au fost încălcate prevederile legale in adoptarea actelor administrative, astfel cu privire la Ordinul comun nr. 5487/1494/2020 al Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii, recurenţii au arătat că acest ordin reprezintă actul normativ special in temeiul căruia se dispun masurile necesare pe durata stării de alertă, aceasta conform prevederilor Legii nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Prin urmare, acest Ordin comun adoptat stă la baza funcţionării unităţilor de învăţământ pe durata stării de alertă, fiind necesar a fi respectate condiţiile astfel prevăzute cu caracter special.

Au mai susţinut recurenţii că disp. art. 38 din Legea nr. 55/2020 (care constituie unul din temeiurile legale ale adoptării actelor administrative astfel atacate) sunt lăsate practic fără nici un efect, cu atât mai mult cu cât, astfel cum prevede legiuitorul în aceste condiţii speciale, suspendarea cursurilor nu este obligatorie, ci facultative, iar o atare decizie a unităţilor de învăţământ prin care se suspenda actul educaţional trebuie sa fie extrem de riguroasă.

Au mai arătat recurenţii că prin adoptarea actelor atacate a fost anihilat învăţământul ca si prioritate naţională, fiind anihilată misiunea învăţământului românesc, dar în egală măsură au fost încălcate drepturile fundamentale ale copilului şcolar în luarea acestei măsuri.

Deşi Decizia CCR nr 157A3.05.2020 consacra interdicţia legiuitorului delegat de a afecta prin ordonanţe de urgenta drepturi şt libertăţi fundamentale, ne regăsim in situaţia mult mai grava, in care acestea dreptul fundamental la educaţie si sănătate mental sunt restricţionate prin acte normative cu caracter inferior ordonanţelor de urgenţa.

Au mai arătat recurenţii că actul încalcă principiul nediscriminării instituit prin art. 2 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale: Statul asigura cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare, susţinând că nicio ţară europeană, indiferent de criteriul ratei de infectare, nu a dispus închiderea unităţilor preşcolare de învăţământ, recunoscând în baza dreptului constituţional la educaţie, imposibilitate, ineficienta şi vădita discriminare cu privire la posibilitatea de învăţare în sistem ordine a preşcolarilor si şcolarilor.

De asemenea, recurenţii au arătat că a fost încălcat principiul proporţionalităţii, susţinând că potrivit art. 9 teza a II-a din O.U.G. nr. 57/2019 "Reglementările sau masurile autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice sunt iniţiate, adoptate, emise, după caz, numai în urma evaluării nevoilor de interes public sau a problemelor, după caz, a riscurilor şi a impactului soluţiilor propuse".

Astfel, norma legală impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligaţia să îl reprezinte şi drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administraţiei.

Cu alte cuvinte, s-a dispus luarea celei mai drastice măsuri posibile fără ca aceasta să fie fundamentată prin raportare la existenţa transmiterii comunitare şi numărul de focare existente în unităţile, de învăţământ din localitate, dar şi a altor criterii de risc, astfel cum impune Ordinul comun.

La nivelul unităţilor de învăţământ din Cluj Napoca nu a fost depistat niciun focar de infecţie. Focarul de infecţie este definit ca apariţia a minim 3 cazuri de infectare în rândul elevilor sau profesorilor, în mod concomitent.

La data emiterii hotărârii iniţiale numai 5 unităţi de învăţământ de pe raza municipiului Cluj-Napoca activau în scenariul de funcţionare 3.

Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, măsura adoptată prin hotărârea atacată este complet lipsită de proporţionalitate prin raportare Ia scopul urmărit.

In lipsa oricărei anchete, situaţii epidemiologice, este cert că instanţa nu poate să constate care este o atare proportie intre dreptul la educaţie pentru intreaga ţara si o anume situaţie medicala, decât cea relevata din presa (si nicidecum in actele administrative sau in anexele care ar fi trebuit sa existe.

Au mai susţinut recurenţii motivele de nelegalitate distincte fiecărui act administrativ atacat, respectiv Hotărârea nr. 58/08.11.2020 a CNSU.

Motivul de nulitate distinct il constituie încălcarea prevederilor Legii nr. 55/2020, modificate prin O.U.G. nr. 192/2020 - si anume art. 38 alin. (1^3), cu următorul cuprins:(l^3) în perioada noiembrie 2020-31 decembrie 2020, prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării, în baza hotărârii Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă şi analizei situaţiei epidemiologice la nivel naţional, se pot dispune suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line,

Prin urmare, au susţinut recurenţii că lipsa situaţiei epidemiologice lipseşte actul normativ de orice efect juridic, acesta fiind supus anularii.

Au mai susţinut recurenţi că şi Ordinul nr. 5972/08.11.2020 a MEC este lovit de nulitate prin prisma aceleiaşi omisiuni anterior menţionate.

Actul administrativ este nelegal independent de evoluţia actului normativ principal care este, prin voinţa legiuitorului Hotărârea CNSU. Dar, este cert ca anularea acestui act duce implicit si la anularea, lipsirea de efecte juridice a actului normativ subsecvent, acest Ordin, fiind dat in executarea acestei hotărâri a CNSU - structura din cadrul Guvernului României.

Aceasta conform normelor de tehnica legislativă cuprinse în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2O00, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

Reluarea cursurilor constituie atât o consecinţa directa a anularii actelor adiriinistrative, dar si o reparare a pagubei care a fost cauzata reclamanţilor, in sensul art. 1 alin. (1) din legea contenciosului administrative, interesul acestora fiind deopotrivă privat, cat si public, conform aceluiasi text normativ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca inadmisibil şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Un prim aspect sesizat de către intimat a fost acela ca prin cererea de recurs, recurenţii-reclamanţii modifică obiectul cererii de chemare în judecată prin extindere. Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ de pe raza municipiului Cluj Napoca, în condiţiile prevăzute de Ordinul MEC/MS nr. 5487/1494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-COV-2, iar prin cererea de recurs se solicită reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ/în condiţiile prevăzute de actul normativ special Ordinul nr. 5487/1494/2020.

Prin sintagma " reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ" se realizează o extindere a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul că aceasta se raportează la toate unităţile de învăţământ existente la nivelul ţării şi nu numai la cele existente pe raza municipiului Cluj-Napoca.

Astfel, art. 478 alin. (3) noul C. proc. civ. prevede ca în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza şi obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. La rândul său, art. 494 noul C. proc. civ. arată că, dispoziţiile de procedura privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor care sunt cuprinse în prezenta secţiune.

Cu privire la temeiul de drept în baza căruia a fost formulat prezentul recurs, respectiv prevederile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 136/2020, respectiv art. 20 coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ambele temeiuri invocate fiind coroborate cu art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., intimatul a susţinut că principalul temei de drept prin care s-a promovat acţiunea, menţinut şi invocat de recurenţii -reclamanţi şi în recurs este reglementat de prevederile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 136/2020, temei care reglementează aspecte de natură contencios procedurală, precum şi în completare pe temeiul Legii nr. 554/2004, cu excluderea art. 7 (care instituie procedura prealabilă), respectiv art. 14 şi 15 din acest act normativ, care reglementează suspendarea judiciară a actelor administrativ fiscale.

Ordinul nr. 5972/08.11.2020 a fost emis pentru punere în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemunca.

Ordinul a cărui anulare se solicită nu a fost emis în baza prevederilor Legii nr. 136/2020 şi nici nu reglementează masuri legate de carantină sau izolare. Acest lucru ar fi chiar imposibil pe de-o parte pentru că nu intră în atribuţiile M.E.C. să reglementeze măsuri legate de carantină şi izolare, iar pe de altă parte pentru suspendarea activităţii didactice organizate faţă în faţă între elevi şi cadrele didactice nu este o măsură de carantinare şi nici de izolare a elevilor.

Instanţa de fond, în mod corect a analizat actul normativ invocat ca temei juridic de reclamanţi, sub aspectul normelor de drept material aplicabil spetei, reţinând că Legea nr. 136/2020 prevede numai anumite acţiuni în anulare, având o reglementare mai restrânsă în raport cu Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Rezultă astfel că acţiunea în contencios în anulare poate fi pornita pe temeiul Legii nr. 136/2020 numai în cazul protejării unor drepturi subiective sau interese legitime vătămate prin una din măsurile prevăzute prin actul normativ special.

Legea nr. 136/2020, fiind un act normativ cu caracter special, este de interpretare strictă, nefiind permisa extinderea la situaţii care nu au fost avute în vedere de legiuitor.

Aşadar, dacă acţiunea în anulare îndreptată împotriva unor acte administrative nu este prevăzută de Legea nr. 136/2020 partea nu are deschisă decât calea dreptului comun, reglementată de Legea nr. 554/2004, în condiţiile prevăzute de acest act normativ, inclusiv cu respectarea procedurii prealabile, a termenului de exercitare a căilor de atac, (recurs în termen de 15 zile în loc de 2 zile cum prevede Legea nr. 136/2020), etc.

Instanţa de fond în mod corect a reţinut ca Legea nr. 136/2020 reglementează doar unele măsuri necesare în domeniul sănătăţii publice (art. 1 şi 2), respectiv: carantina persoanelor, carantina zonală, izolarea persoanelor (măsuri prevăzute la art. 3, respectiv 7 şi 8), respectiv detaşarea personalului medical în cazul existenţei unui deficit de personal (art. 19).

În speţă, actele atacate în prezenta cauză, respectiv Hotărârea nr. 53/2020 şi OMEC nr. 5972/2020, nu intră în domeniul material de aplicare a Legii nr. 136/2020, nefiind emise de şeful DSU şi nici nu privesc instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor prevăzute de acest act normativ.

În concluzie, Legea nr. 136/2020 prevede doar anumite acţiuni în anulare (căi de atac specifice împotriva unor acte administrative expres şi strict individualizate de către legiuitor), supuse unei proceduri speciale, astfel încât utilizarea acestui act normativ ca vehicul procesual pentru acţiuni în anulare date doar de dreptul comun atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Pe cale de excepţie, potrivit prevederilor art. 489 C. proc. civ. intimatul a arătat că lipsa din cerere a motivelor de casare se sancţionează cu nulitatea recursului, sancţiune care intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, recurenţii-reclamanţi nu au precizat în cuprinsul recursului formulat, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, care au fost regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii sau ale art. 488 alin(l) pct. 6 motive din care să rezulte că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii or numai motive străine de natura cauzei".

În concluzie, în raport de cele precizate, a solicitat să se constatate nulitatea recursului sub acest aspect.

Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului formulat de reclamanţi, întrucât este nemotivat, motivele invocate pe această cale, prin care se aduc critici soluţiei instantei de fond, nu se încadrează în ipotezele enumerate de art. 488 C. proc. civ.

Intimatul a susţinut că recurenţii-reclamanţi s-au rezumat la a prelua o parte din argumentele regăsite în cererea de chemare în judecată, neîndicând în cuprinsul cererii de recurs care sunt motivele de nelegalitate pentru care înţeleg să conteste hotărârea instanţei de fond, în speţă fiind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, intimatul a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului având în vedere că recurenţii-reclamanţi au solicitat a se dispune "admiterea prezentului recurs, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în urma respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii astfel introduse şi a celorlalte excepţii invocate, să se dispună: - Anularea în totalitate a Hotărârii nr. 5 din 08.11.2020 (...) emisă de pârâtul derd2~ CNSU; - Anularea în totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 (...) emis de pârâtul de rd 3 - MEC", în condiţiile în care prin hotărârea instanţei de fond nu s-a judecat fondul.

Prin sentinţa civilă nr. 170/16.11.2020, contestată pe această cale de recurenţii-reclamanţi, instanţa de fond a soluţionat procesul fără a se intra în judecata fondului, pe baza unei excepţii care a fost admisă.

În acest context, dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul (...) cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă", astfel încât, a arătat intimatul că se impune respingerea recursului ca inadmisibil.

În situaţia în care se va aprecia că cererea de recurs este admisibilă, intimatul a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, susţinând că raportat la acţiunea formulată, reclamanţii, interpelaţi de instanţa de fond, în sensul de a preciza care este temeiul legal al formulării respectivelor pretenţii, recurenţii-reclamanţi au insistat în a indica dispoziţiile Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, acest act normativ cu caracter special reglementează doar anumite măsuri necesare în domeniul sănătăţii publice, respectiv cele referitoare la: carantina persoanelor, carantina zonală, izolarea persoanelor (menţionate la art. 3, art. 7 şi art. 8 din lege), respectiv detaşarea personalului medical în cazul existenţei unui deficit de personal (menţionată la art. 19 din lege).

Actele administrative contestate de recurentii-reclamanţi nu dispun vreuna din măsurile anterior menţionate, temeiul legal al măsurii suspendării activităţilor didactice fiind constituit, (astfel cum a reţinut şi instanţa de fond în considerentele hotărârii sale), de prevederile art. 38 şi art. 381 din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ care, potrivit art. 72 alin. (1), se completează cu reglementările de drept comun aplicabile.

Contrar opiniei exprimate de recurentii-reclamanţi, dreptul comun aplicabil litigiilor având ca obiect cererile îndreptate împotriva actelor administrative emise în temeiul acestei legi nu poate fi constituit decât de prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nu de cele cu caracter special al Legii nr. 136/2020.

Intimata Instituţia Prefectului Judeţului Cluj a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

A invocat, faţă de petitele 2 şi 3 din acţiune, lipsa calităţii procesuale pasive a Instituţiei Prefectului jud. Cluj şi CJSU Cluj, motivat de faptul că Hotărârea nr. 53/2020 este emisă de pârâtul de rând 2 - Comitetul Naţional pt. Situaţii de Urgenţă, iar Ordinul nr. 5972/08.11.2020 este emis de pârâtul de rând 3 - Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Prin urmare actele normative atacate nefiind acte emise de către Instituţia Prefectului jud. Cluj sau de către CJSU Cluj şi având în vedere doctrina juridică conform căreia, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, intimata a solicitat să se admită această excepţie şi să respingă cele două capete de cerere faţă de această intimată.

Faţă de petitul nr. 1 privind anularea parţială a Hotărârii nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj (CJSU Cluj), intimata a invocat excepţia lipsei de interes şi rămânerea fără obiect a cererii, având în vedere că la această dată, Hotărârea nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj nu mai este de actualitate, întrucât Ministerul Educaţiei si Cercetării, a emis Ordinul nr. 5972/08.11.2020 (a cărui anulare se solicită prin petitul nr. 3), ordin care a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 192/2020, în care la art. 1 se dispune ca începând cu data de 09.11.2020 se suspendă pentru o perioadă de 30 de zile activităţile didactice care impun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal a preşcolarilor şi elevilor.

Prin art. 2 al ordinului, se prevede că unităţile de învăţământ prevăzute la art. 1 vor fi desfăşurate în sistem on-line, conform Metodologiei-cadru privind desfăşurarea activităţilor didactice prin intermediul tehnologiei şi al internetului, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5545/2020.

În aceste condiţii Hotărârea nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj a căzut în desuetudine, ea nefiind de actualitate, prin apariţia unui act de nivel superior aplicabil la nivel naţional şi anume Ordinul MEC nr. 5972/08.11.2020.

Aşa fiind, anularea Hotărârii nr. 79/04.11.2020 adoptată de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj nu mai prezintă interes, motivat de existenţa unui act normativ de nivel superior care produce consecinţe juridice la nivel naţional şi nu local cum este această hotărâre, şi pe cale de consecinţă să se admită excepţia invocată.

Cu privire la excepţia inadmisibilitaţii, intimata a arătat că a fost admisă în mod temeinic de instanţa de fond.

Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că hotărârea litigioasă a căzut în desuetudine, ea nefiind de actualitate, prin apariţia unui act de nivel superior aplicabil la nivel naţional şi anume Ordinul MEC nr. 5972/08.11.2020, arătând că soluţia de admitere a acţiunii pendinte, ar fi complet lipsită de consecinţe juridice, motivat de faptul existenţei unui act normativ de nivel superior actului atacat, care are ca obiect tocmai măsura luată în hotărârea litigioasă de rămânere în scenariul 3, şi desfăşurarea activităţii în sistem on-line.

CJSU Cluj nu a adoptat din proprie iniţiativă Hotărârea nr. 79/2020, litigioasă, această hotărâre fiind adoptată în aplicarea unui act normativ de nivel superior, anume Ordinul comun nr. 5.487/7.494/2020 pentru aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul imitaţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii.

A mai arătat intimata că la această data, rata incidenţei cumulative a cazurilor de Covid 19 este mai mare decât rata de la data adoptării Hotărârii nr. 79/2020.

Astfel, anularea Hotărârii nr. 79/2020 a CJSU Cluj, (hotărâre desuetă la această dată) ar contraveni actelor normative expuse, şi ar constitui un precedent periculos pentru promovarea unor noi acţiuni împotriva actelor administrative adoptate împotriva limitării şi înlăturării consecinţelor epidemiei cu Covid 19, punând astfel în pericol sănătatea cetăţenilor atât la nivelul UAT-urilor afectate de această boală, cât şi la nivelul judeţului Cluj.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Sub acest aspect intimatul a arătat că prin cererea de recurs s-a realizat o extindere a obiectului cererii de chemare în judecată în sensul că, sintagma " reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ" se raportează la toate unităţile de învăţământ existente la nivelul ţării şi nu numai la cele existente pe raza municipiului Cluj-Napoca, aşa cum reclamanţii solicitaseră iniţial prin cererea de chemare în judecată.

Într-adevăr, din analiza acţiunii formulate la instanţa de fond, rezultă că recurenţii au solicitat reluarea cursurilor de învăţământ de pe raza Municipiului Cluj Napoca, în timp ce în cadrul cererii de recurs recurenţii au solicitat, reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ.

Însă, prin precizările susţinute în faţa instanţei de recurs în cadrul dezbaterilor, apărătorul recurenţilor a arătat că obiectul acţiunii a fost precizat în condiţiile art. 204 din C. proc. civ., la fondul cauzei, solicitând îndreptarea erorii materiale din cuprinsul petitului final, în sensul reluării cursurilor pe întreg teritoriul ţării în raport de prevederile ordinului comun al Ministrului Sănătăţii şi al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, şi nu doar pe teritoriul Municipiului Cluj, aspect vizat în acţiunea reclamanţilor.

Înalta Curte constată că în notele scrise formulate de către reclamanţi, la instanţa de fond, în răspunsul la întâmpinarea formulată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi în concluziile orale susţinute în faţa instanţei de fond, apărătorul reclamanţilor a susţinut că în petitul 4 din acţiune există o eroare materială în temeiul art. 204 C. proc. civ., având în vedere reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ, (nu doar pe raza teritoriului Municipiului Cluj-Napoca), fiind vorba de deschiderea şcolilor în general ca efect al anulării hotărârii.

De asemenea, se constată că în cadrul ambelor cereri (acţiunea principală şi cererea de recurs) s-a menţionat începerea cursurilor în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 5487/1494/2020 emis de Ministrul Sănătăţii şi de Ministrul Educaţiei şi Cercetării.

Or, dispoziţiile Ordinului nr. 5487/1494/2020 vizează aprobarea măsurilor de organizare a activităţii în cadrul unităţilor/instituţiilor de învăţământ în condiţii de siguranţă epidemiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, nefăcându-se o distincţie a unităţilor de învăţământ aflate în raza unui anume municipiu de pe teritoriul României ci, dimpotrivă are în vedere stabilirea acestor măsuri cu privire la toate unităţile/instituţiile de învăţământ.

Astfel, Înalta Curte constată că nu se poate reţine o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, astfel încât excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, nu este întemeiată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de Guvernul României, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

A susţinut intimatul că recurenţii au solicitat "admiterea prezentului recurs, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în urma respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii astfel introduse şi a celorlalte excepţii invocate, să se dispună: - Anularea în totalitate a Hotărârii nr. 5 din 08.11.2020 (...) emisă de pârâtul de rd2~ CNSU; - Anularea în totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 (...) emis de pârâtul de rd 3 - MEC", în condiţiile în care prin hotărârea instanţei de fond nu s-a judecat fondul, împrejurare care atrage inadmisibilitatea recursului raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că această solicitare a recurenţilor nu este de natură a atrage inadmisibilitatea recursului, chiar şi în împrejurarea în care în cadrul dezbaterilor în faţa instanţei de recurs recurenţii, prin apărător, au venit cu precizarea, în subsidiar, a soluţiei privind admiterea recursului şi trimiterea recursului în vederea rejudecării.

Împrejurarea că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei inamdisibilităţii cererii nepronunţându-se asupra fondului cauzei, indiferent de solicitarea recurenţilor, respectiv casarea hotătârii instanţei de fond cu trimitere spre rejudecare sau reţinerea de către instanţa de control judiciar şi pronunţarea pe fond, nu sunt aspecte care sa atragă inadmisibilitatea recursului.

Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici excepţia nulităţii recursului.

Criticile invocate de recurent, se circumscriu motivelor de casare indicate, prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, nu se poate reţine o lipsă a motivării recursului, instanţa de control judiciar putând analiza criticile invocate în cererea de recurs care vizează casarea sentinţei recurate.

Cu privire la argumentele aduse prin întâmpinare de către intimatul - pârât Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj - Instituţia Prefectului Judeţului Cluj, privind lipsa calităţii procesuale pasive a Instituţiei prefectului jud. Cluj şi CSU Cluj faţă de petitele 2 şi 3 din acţiune, excepţia lipsei de interes şi a rămânerii fără obiect a cererii faţă de petitul nr. 1 din cererea de chemare în judecată, excepţia inadmisibilităţii reţinută de instanţa de fond, Înalta Curte constată că aceste excepţii vizează analizarea fondului cauzei fiind invocate cu privire la acţiunea principală şi nu în ceea ce priveşte prezentul recurs, motiv pentru care nu vor fi analizate.

Analizând motivele de recurs în raport cu hotărârea atacată, precum şi probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de drept, astfel;

Prin acţiunea în contencios administrativ reclamanţii, în calitate de părinţi ai elevilor din cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar de pe raza Municipiului Cluj - Napoca, respectiv Comuna Floreşti, au învestit, pe temeiul art. 15 alin. (4)-(21) din Legea nr. 136/2020 şi respectiv Legea nr. 554/2004 (cu excepţia art. 7, respectiv art. 14 şi 15 din acest act normativ) instanţa de contencios administrativ, complet specializat situaţii de urgenţă, al Curţii de Apel Cluj cu următoarele petite: - anularea în parte a Hotărârii nr. 79 din 4.11.2020 privind reevaluarea măsurilor pentru asigurarea rezilienţei comunităţii şi de diminuare a impactului tipului de risc, dispuse prin HCJSU nr. 55 din 20.10.2020, în scopul limitării şi prevenirii răspândirii virusului SARS-COV-2 pe raza unităţilor administrativ teritoriale Cluj-Napoca, Floreşti, Tritenii de Jos, judeţul Cluj, emisă de pârâtul Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj; - anularea în totalitate a Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020 privind aprobarea suspendării activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line emisa de pârâtul Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă; - anularea in totalitate a Ordinului nr. 5972 din 08.11.2020 privind suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line, emisa de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării; - iar în consecinţă obligarea la reluarea cursurilor unităţilor de învăţământ în condiţiile prevăzute de Ordinul nr. 5487/1494/2020.

În esenţă, prin Hotărârea nr. 79/2020 s-a dispus aplicarea, începând cu 5.11.2020, pentru o perioadă de 14 zile, a măsurilor pentru asigurarea rezilienţei comunităţii şi de diminuare a impactului tipului de risc, în scopul limitării şi prevenirii răspândirii virusului SARS-COV-2, stabilite prin Hotărârea Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj nr. 52/15.10.2020, cu modificările şi completările ulterioare, republicată la data de 30 octombrie 2020, pentru unităţile administrativ-teritoriale a căror rată de incidenţă cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile a depăşit pragul de 3/1000 locuitori. De asemenea, prin acelaşi act administrativ s-a dispus ca începând cu aceeaşi dată cursurile din toate unităţile de învăţământ preuniversitar de pe raza unităţilor administrativ teritoriale Cluj-Napoca, Floreşti, Tritenii de Jos, judeţul Cluj, să continue potrivit scenariului 3, pentru o perioadă de 14 zile.

Printre temeiurile de drept invocate în preambulul actului normativ s-au regăsit atât Legea nr. 55/2020, cât şi Legea nr. 136/2020.

Prin Hotărârea nr. 53 din 08.11.2020 s-a aprobat, începând cu 9.11.2020, pe o perioadă de 30 de zile, suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică a preşcolarilor şi elevilor în unităţile de învăţământ şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line, temeiul de drept material fiind reprezentat de dispoziţiile art. 38 alin. (1) indice 2 şi ale art. 71 din Legea nr. 55/2020.

Prin Ordinul nr. 5972 din 08.11.2020 s-a dispus începând cu data de 9.11.2020, pe o perioada de 30 de zile, suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal a preşcolarilor şi elevilor şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line, conform Metodologiei-cadru aprobată prin Ordinul nr. 5.545/2020, urmând ca activităţile să fie reluate numai cu respectarea tuturor condiţiilor de siguranţă epidemiologică şi igienă sanitară.

Ordinul atacat a fost emis în baza prevederilor O.U.G. nr. 192/5.11.2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020, precum şi pe temeiul Hotărârii nr. 53 din 08.11.2020.

Înalta Curte, constată că este nefondată critica recurenţilor potrivit căreia instanţa de fond ar fi încălcat regulile de procedură care atrag nulitatea hotărârii, care vizează cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea prevăzută de art. 174 C. proc. civ.

Potrivit art. 174 C. proc. civ.:

"(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat."

Din criticile invocate de către recurenţi, nu rezultă care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate de prima instanţă care să poată atrage sancţiunea nulităţii hotărârii. Nu sunt formulate, în concret, critici prin care să se precizeze care sunt acele reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii instanţei de fond.

Înalta Curte constată că nu este fondat nici cazul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. .

Potrivit dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., considerentele hotărârii trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti este motivarea, obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3), cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Înalta Curte reţine că hotărârea este motivată, considerentele sentinţei răspund tuturor susţinerilor reclamanţilor, fapt ce nu atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. Instanţa de fond a cercetat şi analizat în mod efectiv cererea de chemare în judecată, raportat la obiectul acesteia, iar motivarea permite instanţei de control judiciar analiza motivelor de recurs invocate de recurent, considerentele hotărârii nefiind contradictorii.

Nu poate fi primită critica recurenţilor referitoare la maniera contradictorie în care hotărârea a fost motivată, referindu-se la faptul că, desi cu privire la aspectele procedurale care vizează competenţa instanţei s-a reţinut incidenţa Legii nr. 136/2020, instanţa a înlăturat incidenţa acestei legi cu privire la soluţionarea acţiunii.

Instanţa de fond şi-a argumentat în mod clar şi necontradictoriu soluţia, arătând că în ceea ce priveşte competenţa şi compunerea completului trebuie să se ţină seama de modalitatea în care partea şi-a întemeiat cererea, făcând, în acest fel, aplicarea principiului disponibilităţii. Cât timp reclamanţii au înţeles să învestească instanţa cu o contestaţie în condiţiile legii nr. 136/2020 instanţa de fond a apreciat că doar o instanţă constituită în condiţiile respectivului act normativ poată să se pronunţe inclusiv cu privire la admisibilitatea unei astfel de cereri. Aşadar instanţa de fond a considerat că în ceea ce priveşte cadrul procesual acesta depinde de modalitatea în care reclamantul înţelege să îşi formuleze şi să îşi întemeieze pretenţiile în schimb admisibilitatea cererii depinde de prevederile legale incidente astfel încât nu se poate reţine o contradicţie între argumentele în raport cu care a fost respinsă excepţia de necompetenţă şi cele care au condus la respingerea acţiunii ca inadmisibile.

Înalta Curte constată că nu este fondat nici cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare, recurenţii au criticat hotărârea atacată sub aspectul încălcării normelor materiale în soluţionarea cauzei, anume Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic şi Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în sensul că au fost înlăturate nelegal de instanţa de fond în pronunţarea cauzei, dând, în mod greşit eficienţă disp. Legii nr. 55/2020.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că Legea nr. 136/2020 prevede numai anumite acţiuni în anulare, având o reglementare mai restrânsă în raport cu Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Rezultă că acţiunea în contencios în anulare poate fi pornită pe temeiul Legii nr. 136/2020 numai în cazul protejării unor drepturi subiective sau interese legitime vătămate prin una din măsurile prevăzute prin actul normativ special.

De asemenea, Legea nr. 136/2020 reglementează doar unele măsuri necesare în domeniul sănătăţii publice (art. 1 şi 2), respectiv: carantina persoanelor, carantina zonală, izolarea persoanelor (măsuri prevăzute la art. 3, respectiv 7 şi 8), respectiv detaşarea personalului medical în cazul existenţei unui deficit de personal (art. 19).

Temeiul de drept pentru suspendarea activităţilor didactice ce impun prezenţa fizică în perioada stării de alertă este reprezentat de art. 38 şi 38 indice 1 din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

Legea nr. 55/2020 are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale (art. 1 alin. (1) din acest act normativ), cum este şi dreptul la învăţătură consacrat de art. 32 din Constituţia României.

Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum şi, după caz, cele de renunţare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile (art. 1 alin. (2) din Legea nr. 55/2020).

Rezultă că măsurile restrictive de drepturi prevăzute de Legea nr. 136/2020 trebuie distinse de cele instituite de Legea nr. 55/2020.

Aşadar, câtă vreme măsurile restrictive de drepturi au fost dispuse prin acte administrative emise în condiţiile Legii nr. 55/2020 (în acest sens şi art. 71 din lege) devin incidente dispoziţiile art. 72 alin. (1) care prevăd că dispoziţiile prezentei legi se completează cu reglementările de drept comun aplicabile în materie, în măsura în care acestea din urmă nu contravin prevederilor prezentei legi.

Astfel, actele administrative contestate de recurentii-reclamanţi nu dispun vreuna din măsurile prev. de art. 15 alin. (4), (6), (7), (10) din Legea nr. 136/2020, temeiul legal al măsurii suspendării activităţilor didactice fiind constituit, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond în considerentele hotărârii sale, de prevederile art. 38 şi art. 381 din Legea nr. 55/2020 privind unele masuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ care, potrivit art. 72 alin. (1), se completează cu reglementările de drept comun aplicabile.

În mod evident, contrar opiniei exprimate de recurentii-reclamanţi, dreptul comun aplicabil litigiilor având ca obiect cererile îndreptate împotriva actelor administrative emise în temeiul acestei legi nu poate fi constituit decât de prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi nu de cele cu caracter special al Legii nr. 136/2020.

Actele atacate în prezenta cauză, respectiv Hotărârea nr. 53/2020 şi OMEC nr. 5972/2020, nu intră în domeniul material de aplicare a Legii nr. 136/2020, nefiind emise de şeful DSU şi nici nu privesc instituirea, modificarea sau încetarea măsurilor prevăzute de acest act normativ.

Acestea, dimpotrivă, vizează continuarea cursurilor în scenariul 3 pentru o perioadă de 14 zile pe raza unităţilor administrativ teritoriale CIuj-Napoca, Horeşti, Tritenii de Jos, judeţul Cluj, în cazul hotărârii emisa de Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Cluj, respectiv suspendarea activităţilor care impun prezenţa fizică în unităţile de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal a preşcolarilor şi elevilor şi continuarea activităţilor didactice în sistem on-line, în cazul celorlalte două acte administrative atacate în cauză.

În concluzie, Legea nr. 136/2020 prevede doar anumite acţiuni în anulare (căi de atac specifice împotriva unor acte administrative expres şi strict individualizate de către legiuitor), supuse unei proceduri speciale, astfel încât utilizarea acestui act normativ ca vehicul procesual pentru acţiuni în anulare date doar de dreptul comun atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

În egală măsură, în mod corect a reţinut prima instanţă şi că reclamanţii s-au referit în acţiunea introductivă şi la o parte din dispoziţiile Legii nr. 554/2004, împrejurarea care nu este de natură să conducă la o altă soluţie întrucât prin voinţa acestora s-ar eluda unele obligaţii procedurale instituite prin această lege organică, cum ar fi spre exemplu procedura prealabilă, obligatorie şi în cazul actelor administrative cu caracter normativ (art. 7 alin. (1) indice 1), termenul de exercitare a recursului, etc.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că Legea nr. 554/2004 trebuie aplicată integral, fiind inadmisibil a se crea o lex tertia, cu eludarea principiului generalia specialibus non derogant.

Prin urmare, este greşită susţinerea recurenţilor potrivit căreia Legea nr. 136/2020 cuprinde dispoziţii procedurale cu caracter special, aplicabile actelor emise in perioada stării de alertă, iar prevederile legii speciale se completează astfel cu prevederile dreptului comun in materia contenciosului administrativ, nefiind vorba despre a crea o lege tertia, ci de a completa aceste dispoziţii speciale cu cele ale dreptului comun, in sensul menţionat.

Or, instanţa de fond a reţinut corect că Legea nr. 136/2020, fiind un act normativ cu caracter special, este de interpretare strictă, nefiind permisă extinderea la situaţii care nu au fost avute în vedere de legiuitor.

Aşadar, dacă acţiunea în anulare îndreptată împotriva unor acte administrative nu este prevăzută de Legea nr. 136/2020 partea nu are deschisă decât calea dreptului comun, reglementată de Legea nr. 554/2004, în condiţiile prevăzute de acest act normativ, inclusiv cu respectarea procedurii prealabile, a termenului de exercitare a căilor de atac, (recurs în termen de 15 zile în loc de 2 zile cum prevede Legea nr. 136/2020), etc.

În concluzie, a reţinut corect instanţa de fond că Legea nr. 136/2020 prevede doar anumite acţiuni în anulare (căi de atac specifice împotriva unor acte administrative expres şi strict individualizate de către legiuitor), supuse unei proceduri speciale, astfel încât utilizarea acestui act normativ ca vehicul procesual pentru acţiuni în anulare date doar de dreptul comun atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul recurenţilor este nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul -pârât Ministerul Educaţiei Naţionale.

Respinge excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului invocate de intimatul-pârât Guvernul României .

Respinge recursul declarat de reclamanţii: A. Părinte al elevului B., C. pentru elevii D., E., F. pentru G. şi H., I. pentru J., K. pentru L., M. pentru N. şi O., P. pentru Q., R. pentru S., T. pentru U. şi V., W. pentru Q., X. pentru Y., Z. şi AA., BB. pentru CC., DD., EE. pentru FF., GG., HH. pentru II., JJ. şi KK., LL. pentru MM., NN. pentru OO., PP. pentru QQ., RR. pentru SS., TT. pentru UU., VV. pentru WW., XX. pentru YY.,ZZ. pentru AAA., BBB. pentru CCC., DDD. pentru EEE., FFF. pentru GGG., HHH. pentru III. şi JJJ., KKK. pentru LLL., MMM. pentru NNN., OOO.

Pentru PPP. şi QQQ., RRR. pentru SSS., TTT. pentru UUU., VVV. pentru WWW., XXX. pentru YYY.,ZZZ. pentru AAAA., BBBB., CCCC. pentru CCCC., DDDD. pentru EEEE. Vlad, GGGG. pentru HHHH., IIII. pentru JJJJ.,KKKK. pentru LLLL., MMMM. pentru NNNN., OOOO., PPPP. Pentru QQQQ., RRRR., SSSS. pentru TTTT., UUUU., VVVV.,WWWW. pentru XXXX. şi YYYY., ZZZZ. pentru AAAAA., BBBBB. pentru Liceul cu Program Sportiv, CCCCC. pentru DDDDD., EEEEE. pentru FFFFF., GGGGG. pentru HHHHH., IIIII. pentru JJJJJ. şi KKKKK., LLLLL. pentru MMMMM. şi NNNNN., OOOOO. pentru PPPPP.

şi QQQQQ., RRRRR. pentru SSSSS., TTTTT., UUUUU. pentru Liceul Teoretic Elf, VVVVV. pentru WWWWW. şi XXXXX., YYYYY. pentru ZZZZZ., AAAAAA., BBBBBB. pentru CCCCCC., DDDDDD. pentru EEEEEE. şi FFFFFF., GGGGGG. Pentru HHHHHH.,IIIIII. pentru JJJJJJ. şi KKKKKK.,LLLLLL. Pentru MMMMMM. şi NNNNNN., OOOOOO. pentru PPPPPP., QQQQQQ., RRRRRR. pentru SSSSSS., TTTTTT. pentru UUUUUU., VVVVVV., WWWWWW., XXXXXX. pentru YYYYYY., ZZZZZZ. pentru AAAAAAA. şi BBBBBBB., CCCCCCC. pentru DDDDDDD., EEEEEEE. pentru FFFFFFF.,GGGGGGG. pentru EEEE. Vlad, TTT. pentru UUU., HHHHHHH. pentru IIIIIII.

şi JJJJJJJ., KKKKKKK. pentru LLLLLLL., MMMMMMM. Pentru NNNNNNN., OOOOOOO. pentru PPPPPPP., QQQQQQQ. Pentru RRRRRRR. şi SSSSSSS., TTTTTTT. pentru HHHHHH., UUUUUUU. pentru VVVVVVV., WWWWWWW. pentru XXXXXXX., YYYYYYY., ZZZZZZZ. pentru AAAAAAAA., BBBBBBBB. pentru CCCCCCCC., DDDDDDDD. pentru EEEEEEEE., FFFFFFFF. şi GGGGGGGG.,HHHHHHHH. pentru MMMMMM. şi NNNNNN., IIIIIIII. pentru JJJJJJJJ., KKKKKKKK. pentru LLLLLLLL., MMMMMMMM. pentru NNNNNNNN. şi OOOOOOOO., PPPPPPPP., QQQQQQQQ. pentru RRRRRRRR.,SSSSSSSS. Pentru TTTTTTTT., UUUUUUUU. pentru VVVVVVVV., WWWWWWWW., XXXXXXXX., YYYYYYYY. pentru ZZZZZZZZ., AAAAAAAAA. pentru BBBBBBBBB., CCCCCCCCC.

Pentru VVVVVVVV., WWWWWWWW., DDDDDDDDD., EEEEEEEEE. pentru FFFFFFFFF., GGGGGGGGG., HHHHHHHHH. pentru IIIIIIIII., JJJJJJJJJ. pentru KKKKKKKKK., LLLLLLLLL. Pentru MMMMMMMMM., NNNNNNNNN., OOOOOOOOO. pentru PPPPPPPPP.,QQQQQQQQQ. pentru RRRRRRRRR., SSSSSSSSS. pentru U., V., TTTTTTTTT. pentru UUUUUUUUU., VVVVVVVVV. pentru WWWWWWWWW. şi XXXXXXXXX., YYYYYYYYY. pentru ZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAA., BBBBBBBBBB. Pentru CCCCCCCCCC. Şi DDDDDDDDDD., EEEEEEEEEE. pentru FFFFFFFFFF.,GGGGGGGGGG. Pentru HHHHHHHHHH.,IIIIIIIIII. pentru JJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKK. Pentru LLLLLLLLLL., MMMMMMMMMM., NNNNNNNNNN. pentru OOOOOOOOOO., PPPPPPPPPP. pentru PPPPPPPPPP.

Mihaela, QQQQQQQQQQ. Pentru RRRRRRRRRR., SSSSSSSSSS. pentru TTTTTTTTTT., UUUUUUUUUU. pentru VVVVVVVVVV., WWWWWWWWWW. pentru XXXXXXXXXX., YYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZ. pentru AAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBB. pentru CCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDD. pentru EEEEEEEEEEE., FFFFFFFFFFF. pentru GGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHH., IIIIIIIIIII. pentru JJJJJJJJJJJ., KKKKKKKKKKK. Pentru LLLLLLLLLLL., MMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNN. pentru OOOOOOOOOOO., PPPPPPPPPPP. pentru QQQQQQQQQQQ., RRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSS. pentru TTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUU. pentru VVVVVVVVVVV. şi WWWWWWWWWWW., XXXXXXXXXXX. pentru YYYYYYYYYYY., ZZZZZZZZZZZ. pentru AAAAAAAAAAAA.

şi BBBBBBBBBBBB., CCCCCCCCCCCC. pentru DDDDDDDDDDDD., EEEEEEEEEEEE. pentru FFFFFFFFFFFF., RRRRR. pentru SSSSS., GGGGGGG. pentru EEEE., GGGGGGGGGGGG., HHHHHHHHHHHH. pentru IIIIIIIIIIII., JJJJJJJJJJJJ. pentru KKKKKKKKKKKK., LLLLLLLLLLLL. pentru MMMMMMMMMMMM., NNNNNNNNNNNN., OOOOOOOOOOOO. pentru PPPPPPPPPPPP., QQQQQQQQQQQQ. pentru RRRRRRRRRRRR., SSSSSSSSSSSS., TTTTTTTTTTTT., UUUUUUUUUUUU. pentru VVVVVVVVVVVV., WWWWWWWWWWWW. pentru XXXXXXXXXXXX., YYYYYYYYYYYY. pentru ZZZZZZZZZZZZ., AAAAAAAAAAAAA., BBBBBBBBBBBBB. pentru CCCCCCCCCCCCC., DDDDDDDDDDDDD. pentru EEEEEEEEEEEEE.

împotriva sentinţei civile nr. 170/2020 din 16 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.