Negative conflict of competence over jurisdiction for challenging property restitution payment titles under Law No. 165/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, la data de 03.06.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantele A., B., C., D. şi E.,în contradictoriu, cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANPRP) au solicitat obligarea acesteia din urmă la emiterea titlurilor de plată individuale, în cuantum minim de 20.000 RON precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 105/C/08.09.2020, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bihor şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de către reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta ANPRP, în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că reclamantele au contestat cuantumul fiecărui titlu de plată, invocând obligativitatea ca sumă minimă cuprinsă în fiecare titlu să fie de 20.000 RON.

De asemenea, mai reţinut că solicitările reclamantelor nu atrag competenţa specială a tribunalelor, reglementată de Legea nr. 165/2013, astfel că instanţa competenta să se pronunţe cu privire la temeinicia şi legalitatea deciziilor având ca obiect pretenţiile reclamantelor îndreptate împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul, în speţă Curtea de Apel Oradea.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 104/CA/2020-P.I. din 15 octombrie 2020, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Oradea, invocată din oficiu, şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de către reclamantele A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, a suspendat judecata cauzei până la pronunţarea regulatorului de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, curtea de apel a reţinut că, în raport de obiectul acţiunii, cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este secţia civilă a tribunalului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Bihor, secţia Civilă.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, reclamantele A., B., C., D., E. au solicitat pârâtei Autoritatea Naţională Pentru Restituirea Proprietăţilor a proceda la emiterea titlurilor de plată cu respectarea dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Urmare a acestei solicitări, reclamantele au susţinut că pârâta ar fi procedat la emiterea titlurilor individuale însă, cu încălcarea prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Ca atare, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei la emiterea titlurilor de plată pentru diferenţa de sumă, raportat la dispoziţiile sentinţei civile nr. 7239/19.12.2019 pronunţată de Judecătoria Oradea şi la prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost reţinute prin aceasta.

Înalta Curte reţine că cererea de chemare în judecată se circumscrie prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, iar instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este secţia civilă a tribunalului, aşa cum în mod corect a reţinut şi Curtea de Apel Oradea.

Regula generală privitoare la competenţa teritorială reglementată de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Or, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia Civilă, având în vedere că imobilul teren în suprafaţă de 357 mp casă de locuit în suprafaţă de 106,30 mp şi magazie în suprafaţă de 26 mp. este situat în municipiul Oradea, str. x, jud. Bihor, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E. şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.