Jurisdictional competence for challenging CSM Section suspension orders: Exclusion of High Court jurisdiction under Law No. 317/2004

Deliberând asupra prezentei contestaţii,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Contestaţia formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24 martie 2020 contestatoarea A., judecător al Cuţii de Apel Bucureşti, a solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1197 din 2 iulie 2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători a C.S.M. prin care s-a dispus suspendarea din funcţie a contestatoarei A., în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 2 iulie 2019.

Totodată, contestatoarea a solicitat obligarea intimatului la repunerea acesteia în situaţia anterioară suspendării din funcţie, în ceea ce priveşte vechimea în magistratură, drepturile salariale, dreptul la concediul de odihnă precum şi plata daunelor morale în cuantum de 200. 000 RON cu titlu de daune morale.

În esenţă, în motivarea contestaţiei au fost înfăţişate următoarele aspecte de facto şi de iure, în susţinerea pretinsei nelegalităţii a actului atacat:

-În motivarea hotărârii atacate în speţa, secţia a reţinut ca prin Hotărârea SJ nr. 574/10.04.2019, s-a admis solicitarea Curţii de Apel Bucureşti formulată în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. (1) raportat la art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea 303/2004.

- S-a reţinut, de asemenea, ca prin adresa x/08.05.2019, Centrul Medical pentru Diagnostic si Tratament Ambulatoriu a comunicat Consiliului data de 27.05.2019 ca fiind stabilită pentru prezentarea contestatoarei la Spitalul Prof. Dr. Alexandru Obregia în vederea examinării medicale, dar ca, ulterior, instituţia a propus ca alternativa prezentarea la data de 06.06.2019 la sediul CMDTA, faţă de refuzul de a accepta internarea impusă prin adresa Spitalului Dr. Alexandru Obregia.

- În motivarea hotărârii, secţia pentru Judecători a reţinut faptul că sunt aplicabile dispoziţiile art. 64 alin. (4) din Legea 303/2004 având în vedere că prin adresa nr. x/21.06.2019 Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu a comunicat CSM neprezentarea contestatoarei la data de 18.06.2019.

- Contestatoarea a subliniat că a luat cunoştinţă de iniţierea procedurii întemeiate pe dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Legea 303/2004 la data de 8.05.2019 când s-a prezentat la primul termen în fata secţiei disciplinare, în dosarul nr. x/2019.

-A înregistrat pe rolul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. plângere penală împotriva mai multor făptuitori, printre care şi numita B., iar 5 ore mai târziu, i-a fost comunicată la birou o sesizare disciplinară în motivarea căreia erau imputate fapte despre care luam cunoştinţă pentru prima oară.

-După expunerea contextului în care a fost dispusă expertiza psihiatrică si a subterfugiului prin care secţia pentru Judecători a prelungit constrângerea contestatoarei, aceasta a fost nevoită să treacă la soluţionarea cauzei disciplinare pe fond.

-Dispunerea expertizei psihiatrice şi măsurile dispuse ulterior, în cursul anului 2019, a fost subterfugiul folosit de către secţia pentru judecători în materie disciplinară care şi-a văzut zădărnicite eforturile de a disimula acţiunea de şantaj sub neîncetate acţiuni disciplinare abuzive.

-Prin condiţionarea reciprocă a celor doua măsuri de suspendare secţia a urmărit prelungirea sine die a suspendării din funcţie si lipsirii de mijloace subzistenţă ca forma de constrângere severa calificata ca fiind una dintre formele atipice de tortura conform jurisprudentei internaţionale în materie.

-Încălcarea normelor de procedura prescrise pentru procedura administrativă, prin amestecarea atribuţiilor cu cele jurisdictionale, lipsirea contestatoarei de posibilitatea de a formula apărări privitor la susţinerile CMDTA deoarece nu a avut cunoştinţă de discutarea împrejurărilor privind pretinsul refuz de a se prezenta la examinarea psihiatrica, la termenul dat în procedura disciplinara la care nu m-am prezentat.

-În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea la obligarea intimatului la despăgubiri morale, contestatoarea a invocat prejudiciul constant în atingerea gravă şi iremediabilă adusă prestigiului profesional şi social al acesteia.

În drept a invocat dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cauze, solicitând admiterea excepţiei şi, pe cale de consecinţă, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată nu face parte din categoria hotărârilor strict şi limitativ prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 131 şi art. 132 şi art. 127 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Raportat la acestea şi la temeiul legal invocat în susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea reţine dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform cărora:

Potrivit art. 29 alin. (4)-(7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 29. - (...)

(4) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, în plen şi în secţii, se iau prin vot direct şi secret şi se motivează.

(5) Hotărârile plenului privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile şi se comunică de îndată.

(6) Hotărârile prevăzute la alin. (5) se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii şi pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare.

(7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători."

Din analiza textului legal, rezultă că numai hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu contestaţie direct la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la acestea şi la temeiul legal invocat în susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea reţine dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018 prevede că hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun.

În speţă, dat fiind că se solicită anularea unei hotărâri a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Date fiind aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţionarea contestaţiei împotriva hotărârii ce face obiectul prezentei cauze se face potrivit dreptului comun, reprezentat de art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform căruia, raportat la rangul central al emitentului actului, competenţa materială de soluţionare în fond revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel.

Totodată, Înalta Curte constată că, în analiza competenţei instanţei judecătoreşti la care trebuie introdusă cererea trebuie să ne raportăm şi la dispoziţiile art. 127 alin. (1), (2) şi 3 din C. proc. civ., având în vedere că dispoziţiile menţionate reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare nepărtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

4. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Aşadar, reţinând că normele legale anterior redate instituie un caz de necompetenţă de ordine publică de la care nu se poate deroga, Înalta Curtea va admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimat şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Declină soluţionarea contestaţiei formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1197 din 02 iulie 2019 pronunţată de secţia pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2020.