Judicial review limits for administrative performance evaluations and margin of appreciation in managerial assessments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 18.04.2016 reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015/privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurata în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015, evaluare realizata de către parata şi pe cale de consecinţa a solicitat obligarea pârâtei la reevaluarea competentelor profesionale ale reclamantului cu consecinţa emiterii unei noi fise de evaluare care să cuprindă calificativului "foarte bine" faţă de evaluarea activităţii manageriale desfăşurată în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015, conform autoevaluării; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 250/CA/2016 - PI din 07 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 250/CA/2016 - PI din 07 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casare sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a formulat următoarele critici:

Cu privire la situaţia de fapt, recurentul a arătat că a ocupat funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţul Bihor in perioada 01.09.2014-19.08.2015.

Conform art. 5 al Metodologiei aprobata prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4315/11.08.2014 acesta afirmă că a procedat la completarea fisei de autoevaluare care constituie anexa nr. 1 la metodologia aprobata prin ordinul mai sus menţionat şi a elaborat raportul argumentativ aferent, motivând punctajele pe bază documentelor justificative anexate.

Conform art. 7 alin. (2) din aceeaşi Metodologie, evaluarea fiecărui inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, director al casei corpului didactic, realizată de comisia de evaluare, se finalizează cu completarea fiselor de evaluare semnate de membrii comisiei si un raport de evaluare, semnat de comisia de evaluare si aprobat de secretarul de stat desemnat sa coordoneze aceasta activitate.

Raportat la activitatea desfăşurataă în perioada mai sus menţionata acesta afirmă ca a procedat la autoevaluare în mod obiectiv, context în care a estimat un punctaj de 96 puncte.

Insă, în urma evaluării efectuată de către pârâtă, rezultatul obţinut a fost de 77,50 puncte existând o diferenţa de 18,50 puncte faţă de punctajul la care s-a autoevaluat, fără însă a i se motiva în vreun fel această soluţie.

Fata de cele mai sus menţionate, recurentul apreciază că în mod nejustificat a fost depunctat la secţiunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.5, 1.7, 2.2, 3.1, 3.2, 3.5, 3.7, 3.8, 4.1, 4.2, 4.3, 4.1, 5.1, 5.8, 6.1, 6.4 şi 7.3.

Din acest motiv a înregistrat la Ministerul Educaţiei si Învăţământului, contestaţia cu nr. x/29.10.2015 şi nr. 17906/30.10.2015. In urma soluţionării acestei constestaHi a fost menţinut punctajul acordat iniţial si anume cel de 77,50 puncte, respectiv calificativul "satisfăcător". Recurentul precizează ca atât actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015 cat si contestaţia înregistrata la Ministerul Educaţiei si învăţământului cu numărul x/29.10.2015 si 17906/30.10.2015 au fost emise fara a fi motivate, sens în care apreciez că sunt lovite de nulitate absoluta.

Conform art. 10 alin. (6) şi (7) din Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4315/11.08.2014 Comisia de contestaţii trebuia sa emită o hotărâre, prin care să se argumenteze soluţia dată, care sa poată fi atacata Ia instanţa de contencios administrativ, ori asa cum se poate observa, o astfel de hotărâre nu a fost emisa, context in care apreciez ca nu a fost respectata procedura de soluţionare a contestaţiei.

Faţă de aspectele mai sus invocate şi raportat la temeiul de drept prevăzut de Legea nr. 554/2004 şi Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4315/11.08.2014, susţine că mijlocul de soluţionare a contestaţiei nu respectă normele legale, context in care se impune a fi dispusă anularea acesteia . Fiind în prezenţa unei proceduri de soluţionare a contestaţiilor, în cazul în care ar mai fi fost necesare înscrisuri doveditoare, comisia de soluţionare a contestaţiei trebuia să solicite clarificări sau acte suplimentare, însă aşa cum se poate observa, această comisie nu a făcut altceva decât să copieze punctajul de pe prima fişă, neexistand repere concrete de depunctare la care sa ne raportam, atunci când avem in vedere modul de soluţionare a contestaţiei.

Din raportul aferent soluţionării contestaţiilor, se poate observa că comisia nu a inteles sa motiveze in nici un fel decizia de păstrare a punctajului, multumindu-se sa insereze la toate punctele criticate formula "prin contestaţia depusa si documentele aferente nu au fost aduse argumente care sa justifice modificarea punctajului, " astfel încât această fază nu a fost decât o simplă formalitate, care nu a realizat scopul pentru care a fost prevăzută de legiuitor, făcând astfel imposibilă verificarea de către instanţă a legalităţii actului de soluţionare a contestaţiei.

Aceeaşi opinie a îmbrăţişat-o şi instanţa de fond, care nu a avut în vedere argumentele de fapt şi de drept invocate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, precum şi prin completările ulterioare, prin care a invocat dispoziţii legale concrete şi principii de drept.

Faptul că instanţa de fond a reprodus aşa zisa motivare a comisiei de contestaţii, (respectiv că reclamantul nu a adus suficiente argumente care să modifice punctajul), contrazice toate actele depuse la dosar, prin care a desfiinţat punct cu punct, cele susţinute de către intimată, aspect care lipseşte hotărârea de respectarea principiului cercetării judecătoreşti.

Astfel, deşi a invocat faptul că, în cadrul soluţionării contestaţiei, nu i-au fost solicitate a fi depuse acte în vederea lămuririi aspectelor menţionate, faţă de raportul depus odată cu întreg dosarul ce a stat la baza emiterii actului contestat, a înţeles să completeze cu înscrisuri cele susţinute în contestaţie şi în raportul de argumentare, însă, contrar principiului de drept procesual, cu privire la rolul activ al instanţei şi a analizei temeinice a probelor administrate în cauză, instanţa de fond, nu a ţinut cont de actele depuse la dosar, acordând valoare absolută, unei reproduceri repetitive, din fişa de evaluare din cadrul contestaţiei, lipsite de orice argumentare de fapt sau de drept, aşa cum se impune unui act juridic administrativ.

Recurentul afirmă că a depus la dosarul cauzei practică judiciară, reprezentat de sentinţa nr. 66/2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul x/2015, în care se poate observa cu uşurinţă, că aceleaşi argumente le-a avut intimata şi în cazul numitului B., inspector şcolar în ISJ Nemţ, toate actele fiind copy-paste, fiind diferit doar numele părţilor, ceea ce mă face să mă îndoiesc cu privire la obiectivitatea intimatei în analiza fişelor de evaluare.

Mai mult decât atât, instanţa dă o altă interpretare art. 10 din OMEN nr. 4315/11.08.2014, apreciind că acesta reglementează doar termenul de soluţionare a contestaţiei şi posibilitatea de atacare a hotărârii comisiei de contestaţie la instanţa de contencios administrativ, făcând însă abstracţie că a o astfel de hotărâre, care să respecte cerinţele Legii nr. 554/2004, nu a fost emisă, ceea ce atrage nulitatea absolută a modalităţii de soluţionare a contestaţiei, sens în care a fost depusă şi practică a ICCJ cu privire la acest aspect.

In ceea ce priveşte forma în care i s-a comunicat actul administrativ a cărui anulare o solicit, reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015, privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurata in funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar, al Judeţul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015, evaluare realizată de către pârâta, recurentul precizează că în cuprinsul acestei fişe la rubrica "punctaj acordat-evaluare" există mai multe corecturi, care nu sunt semnate, respectiv se poate observa ca s-au făcut notari suplimentare peste notările initiale.

De exemplu, la secţiunea punctul 5 se poate observa ca iniţial a fost acordat 1 punct, iar ulterior s-a corectat cu 0,5 puncte, fara ca aceasta corectura sa fie asumata prin semnare de către toţi membrii comisiei. Aceeaşi corectura se poate observa si la totalizarea punctajului din secţiunea 1. La punctul 1 din secţiunea 3 se poate observa cum peste punctajul iniţial acordat de trei puncte a fost făcuta corectarea in cifra 2, de asemenea modificare nesemnata.

Cu privire la acest aspect pârâta nu a adus niciun argument de fapt sau de drept şi nici nu a depus vreun înscris care să justifice aceste modificări, lipsite de certificare, ceea ce mă îndreptăţeşte să

Cu privire la acest aspect recurentul-reclamant apreciază că activitatea de evaluare s-a desfăşurat fără respectarea condiţiilor de obiectivitate şi legalitate. Prin urmare singura modalitate de îndreptare a acestui neajuns a actului administrative, este anularea şi refacerea lui.

Şi sub acest aspect, instant de fond a tratat cu aceeaşi superficialitate temeiul şi principiul de drept invocate, apreciind că acest fapt nu determină anularea acestei fişe, având în vedere că actul respectiv a fost semnat şi asumat de către toţi membrii comisiei de evaluare. Inclusiv de reclamant.

Această argumentare este netemeinică şi nelegală, deoarece, nu există nicio certitudine cu privire la momentul şi conţinutul semnării fişei de către membrii comisiei, ceea ce impunea asumarea corecturilor prin certificare în dreptul fiecărei corecturi (acesta fiind un principiu de drept recunsocut şi consacrat de practica judiciară din România, sancţiunea, fiind cea a neluării lor în seama), acele corecturi putând fi realizate ulterior şi de către o persoană străină de comisie sau doar de unul din membrii acesteia. Mai mult decât atât, cu privire la semnătura sa, recurentul afirmă că este anterioară, ea fiind datată la momentul depunerii fişei de evaluare şi nicidecum cu titlu de asumare a calificativului, aşa cum greşit retine instant de fond.

Raportat la punctajul maxim prevăzut, la cel din fişa de autoevaluare si punctajul acordat de către pârâtă, chiar dacă instanţa de fond a invocat că acordarea calificativului este un atribut exclusiv al angajatorului, neputând fi cenzurat de instanţa de judecată, apreciază că argumentele invocate punctual erau în măsură să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu privire la existenţa faptelor şi temeinicia acuzaţiilor aduse funcţionarului public.

Prin urmare, chiar dacă aceste acte au fost depuse, doar cu ocazia judecării acţiunii în contencios administrativ, deoarece ele nu au fost solicitate de către comisia de soluţionare a constestaţiilor, recurentul apreciază că instanţa, avea autoritatea de analiză a actului administrativ sub toate aspectele şi implicit a existenţei şi temeiniciei acuzaţiilor aduse funcţionarului public.

În drept, recurentul-reclamant şi-a motivat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 10 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, trecând la analiza motivelor de casare, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant constată că acesta este neîntemeiat.

Recurentul-reclamant a invocat acest motiv formal în susţinerea acestui motiv de casare a apreciat soluţia instanţei de fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept incidente în speţă.

În temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, instanţa este obligată să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia pronunţată, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În speţă, Înalta Curte, analizând raţionamentul juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, prin raportare la critica subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că nu pot fi identificate aspecte contradictorii, ori argumente străine de natura pricinii în considerentele sentinţei recurate, prima instanţă pronunţând o hotărâre care s-a raportat la argumentele prezentate de părţi şi la textele de lege aplicabile în materie.

În ceea ce priveşte analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs reţine următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată priveşte anularea actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015 privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurată în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015.

Înalta Curte în ceea ce priveşte situaţia de fapt reţine că reclamantul a ocupat funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţul Bihor în perioada 01.09.2014-19.08.2015.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din aceeaşi Metodologie, evaluarea fiecărui inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct, director al casei corpului didactic, realizata de comisia de evaluare, se finalizează cu completarea fiselor de evaluare semnate de membrii comisiei şi un raport de evaluare, semnat de comisia de evaluare şi aprobat de secretarul de stat desemnat sa coordoneze aceasta activitate.

În aceste condiţii, în conformitate cu prevederile art. 5 al Metodologiei aprobata prin Ordinul Ministrului Educaţiei Naţionale nr. 4315/11.08.2014 acesta a procedat la completarea fisei de autoevaluare care constituie anexa nr. 1 la metodologia aprobata prin ordinul sus menţionat şi a elaborat raportul argumentativ aferent, motivând punctajele pe baza documentelor justificative anexate.

În urma evaluării efectuată de către intimata-pârâtă rezultatul obţinut a fost de 77/50 puncte existând o diferenţa de 18,50 puncte fata de punctajul la care s-a autoevaluat.

Recurentul-reclamant a apreciat că în mod nejustificat a fost depunctat la secţiunile 1.1, 1.2, 1.3, 1.5,1.7, 2.2, 3.1, 3.2, 3.5, 3.7, 3.8, 4.1, 4.2, 4.3, 4.1, 5.1, 5.8, 6.1, 6.4, 7.3.

Din acest motiv a inregistrat la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului contestaţia cu numărul x/29.10.2015 şi 17906/30.10.2015, iar în urma soluţionării acestei constestatii a fost menţinut punctajul acordat iniţial şi anume cel de 77,50 puncte, respectiv calificativul "satisfăcător".

Reclamantul a apreciat că atât actul administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrată sub nr. x/26.10.2015 cât şi contestaţia înregistrată la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului cu nr. x/29.10.2015 şi 17906/30.10.2015 au fost emise fără a fi motivate, motiv pentru care sunt lovite de nulitate absolută. În aceste condiţii reclamantul s-a adresat cu o acţiune în instanţă prin care a solicitat anularea actului administrativ reprezentând Fisa de evaluare înregistrata sub numărul x/26.10.2015.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că procedura de evaluare a reclamantului a respectat condiţiile de obiectivitate şi legalitate.

Sub acest aspect în concordanţă cu opinia instanţei de fond, instanţa de control judiciar apreciază că Comisia de evaluare a activităţii manageriale desfăşurate de reclamant a fost constituită în conformitate cu prevederilor art. 6 alin. (1) şi (2) din metodologie aprobată prin Ordinul nr. 4315/2014.

Comisia de evaluare în acordarea calificativului, potrivit prevederile art. 4 din metodologie, a ţinut cont şi de Raportul de control nr. x/02.09.2015 elaborat ca urmare a efectuării, de către Corpul de Control al Ministrului, a unei activităţi de control privind organizarea admiterii în învăţământul liceal şi profesional, având în vedere faptul că reclamantul a coordonat la nivelul ISJ Bihor, Comisia de admitere în învăţământul liceal şi profesional.

Prin Raportul nr. x/22.10.2015, a acordat reclamantului, pentru activitatea managerială desfăşurată în anul şcolar 2014 -2015, punctajul de 77,50 de puncte corespunzător calificativului "satisfăcător".

În raport de criticile recurentului-reclamant, instanţa apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin Raportul nr. x/22.10.2015 s-a răspuns punctual la unităţile de competenţă cuprinse în fişa de evaluare, anexa nr. 1 a OMEN nr. 4315/11.08.2014, acordarea calificativului şi modalitatea de stabilire a acestuia, realizându-se ca urmare a constatării a numeroase deficienţe care au rezultat din raportul de evaluare, susţinut de înscrisuri.

În ceea ce priveşte critica recurentului-reclamant conform căreia instanţa de fond nu a avut în vedere argumentele de fapt şi de drept invocate prin cererea de chemare în judecată, iar aceasta şi-a însuşit motivarea comisiei de contestaţii fără a analiza faptul că aceasta comisie nu a solicitat înscrisuri suplimentare în evaluarea obiectivă a cererii sale, Înalta Curte o apreciază ca fiind o critică nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Ordinul nr. 4315/2014:

"Comisia de contestaţii analizează contestaţia, având acces la raportul de evaluare, precum şi la raportul argumentativ depus de către persoana evaluată."

În raport de dispoziţiile art. 5 şi 6 din Metodologia privind evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de inspectorii şcolari generali, inspectorii şcolari adjuncţi din inspectoratele şcolare şi directorii caselor corpului didactic aprobată prin Ordonanţa MECS nr. 4315/2014, membrilor comisiei nu le incumbă obligaţia de a solicita informaţii sau solicitări suplimentare în situaţia în care punctajul diferă de cel acordat în autoevaluare, astfel că evaluarea nu poate fi considerată nelegală din această perspectivă.

Înalta Curte apreciază că poziţia recurentului-reclamant este greşită atunci când susţine că pârâtul nu şi-a motivat acordarea calificativului deoarece în raport se arată la fiecare unitate de competenţă şi criterii de performanţă de ce s-a acordat/menţinut punctajul în evaluare a activităţii reclamantului . Faptul că s-a menţinut punctajul acordat de comisia de evaluare nu echivalează cu o nemotivare a procedurii de evaluare.

Înalta Curte reţine că nu au fost identificate elemente de nelegalitate privind rezultatul contestaţiei reclamantului-recurent, raportul de evaluare a fost motivat corespunzător, inclusiv cele pentru care s-a diminuat punctajul, a fost respectat principiul transparenţei şi prevederilor art. 4 din Metodologie.

Referitor la corecturile vizibile de punctaj nesemnate de membrii comisiei de evaluare, se reţine că toţi membrii au semnat la sfârşitul fişei de evaluare şi deci şi-au însuşit respectivele operaţiuni, nu se poate reţine o nulitate a menţiunilor deoarece nu ar fi fost spaţiu suficient pentru a fi certificate de către toţi membrii la fiecare menţiune.

În ce priveşte modul de acordare a punctajului, Înalta Curte reţine că se poate verifica doar legalitatea procedurii de evaluare, nu şi oportunitatea, pentru că altfel ar încălca competenţele legale ale autorităţii pârâte. Calificativul este un atribut exclusiv al angajatorului, neputând fi cenzurat de instanţa de judecată, acordarea calificativului pentru fiecare criteriu nu poate fi supusă cenzurii instanţei pentru că altfel aceasta s-ar substitui comisiei de evaluare care acţionează în conformitate cu o procedură administrativă specială în conformitate cu dispoziţiile legale speciale.

În cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită instanţa de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva calificativului acordat, iar nu însăşi aspectele privind conţinutul criteriilor şi punctajele acordate şi soluţiilor date contestaţiilor.

În exercitarea atribuţiilor lor, entităţile administrative dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita sa, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

O atare abordare se regăseşte şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a decis că atunci când litigiul priveşte verificarea legalităţii procedurii în faţa unei comisii de admitere şi reexaminarea îndeplinirii de către candidaţi a condiţiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicţională sunt arbitrariul, deturnarea de putere şi viciile de procedură. Evaluarea cunoştinţelor şi a experienţei profesionale sunt însă elemente similare unui examen de tip şcolar sau universitar şi se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului, încât garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie (Cauza Van Marle şi alţii c. Olandei, hotărârea Plenului Curţii din 26 iunie 1986).

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., şi, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 250/CA/2016-PI din 7 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.