Administrative action annulment barred by failure to satisfy mandatory prior complaint procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a solicitat următoarele:

- Anularea Hotărârii nr. 89/11.09.2015 emisa de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti privind aprobarea taxei de participare la concursul pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie in alta pentru 2015;

- Suspendarea Hotărârii nr. 89/11.09.2015 emisa de Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti privind aprobarea taxei de participare la concursul pentru schimbări de sediu dintr-o circumscripţie in alta pentru 2015 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2280 din data de 29 iunie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal admis a excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi a respins ca inadmisibilă cererea de anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Prin aceeaşi sentinţă a respins ca lipsită de obiect cererea de suspendare a executării.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2280 din data de 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ. să trimită cauza spre competenţă soluţionare.

În subsidiar, dacă nu se va admite recursul pe motivul invocat mai sus a solicitat ca în temeiul art. 497 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat să se admită recursul, să se caseze în parte sentinţa recurată şi pe fond să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată cu menţiunea de a rămâne nemodificată măsura privitoare la suspendarea hotărârii nr. 89/11.09.2015.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a invocat motivul de casare nr. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. apreciind că Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este o persoană juridică a cărei membri sunt persoane fizice private. Deorece această persoană are caracter privat, actele sale sunt de natură civilă, considerente pentru care competenţa de soluţionare a anulării actelor emise de această instituţie revin instanţelor civile şi nu celor de contencios administrativ.

Pornind de la acest raţionament, recurentul-reclamant a apreciat că incident în cauză este şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Recurentul în susnţinerea acestui motiv de casare a apreciat că în speţă incidente sunt dispoziţiile C. civ. şi nu cele ale Legii contenciosului administrativ şi fiscal.

Aşadar în drept, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă niunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

5. Cu privire la examinarea recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 01 octombrie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând recursul, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte, trecând la analiza motivelor de casare, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant constată că acesta este neîntemeiat.

Cu privire la critica dezvoltată prin cererea de recurs privitoare la competenţa instanţei de judecată, critică întemeiată pe motivul de casare indicat mai sus, în sensul că, în speţă, competenţa revine instanţei civile, instanţa de recurs apreciază că această poziţie nu a fost pusă în discuţie în faţa instanţei de fond, considerente pentru care în acest cadru procesual nu se poate analiza această critică. Regulile privitoare la stabilirea competenţei de judecată a unei cauze sunt stabilite de prevederile art. 130 şi 131 C. proc. civ., or, în prezenta cauza niciuna din părţi nu a invocat în faţa instanţei de fond excepţia necompetenţei generale, materiale ori teritoriale a instanţei.

În ceea ce priveşte celelalte critici invocate de recurentul-reclamant în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs le apreciază de asemenea ca fiind nefondate.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

Având în vedere această prevedere legală, Înalta Curte apreciază în acord cu instanţa de fond că parcurgerea procedurii prealabile, înainte de sesizarea instanţei de judecată cu acţiunea în anulare este obligatorie pentru reclamant, fiind o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.

În speţă, se confirmă că reclamantul nu a făcut dovada că înainte de a sesiza instanţa cu cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea şi suspendarea Hotărârii nr. 89/11.09.2015 emisa de Consiliul UNEJ, a formulat o cerere de revocare a acestei hotărâri.

Cu privire la acest aspect, instanţa de recurs reţine şi că instanţa de fond, prin încheierea din 30 martie 2016 a acordat un termen pentru ca reclamantul să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile, însă acesta nu a depus această dovadă.

Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii în faţa instanţei de fond, în mod corect aceasta a admis excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a Hotărârii nr. 89/11.09.2015 emisă de Consiliul UNEJ formulată de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant subscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ., şi, în baza art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2280 din 29 iunie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.