Annulment of cogeneration energy price regulation order: Appellate judgment quashed and case remanded for insufficient reasoning

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 29.11.2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea parţială, respectiv în ceea ce priveşte art. II, a Ordinului nr. 39/2017 pentru modificarea şi completarea Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă aprobată prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 412 din 31.05.2017 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată provocate de soluţionarea prezentei cauze.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 3047 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi, în consecinţă, a anulat art. II din Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 39/2017.

1. 3. Calea de atac exercitată şi motivele de recurs înfăţişate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei(în continuare ANRE),în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Invocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă, în contextul reiterării circumstanţelor cauzei, a susţinut, în esenţă, următoarele critici în raport cu sentinţa atacată.

Printr-un prim motiv de casare, recurenta susţine că sentinţa civilă recurată nu este motivată în fapt si în drept, instanţa de fond înlăturând apărările pârâtei expuse, atât prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, cât şi prin concluziile scrise transmise la dosar, fără a expune motivul.

Astfel, în mod obiectiv, se poate constata că opinia judecătorului şi totodată soluţia pronunţată nu se raportează la argumentele juridice expuse pe larg de recurentă, fiind doar o redare în sistem aproape copy-paste a susţinerilor reclamantei A. S.R.L. din cererea introductivă de instanţă.

Mai arată recurenta că judecătorul fondului nu a observat dispoziţiile art. 177 alin. (3A3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, în sensul că acest articol a fost modificat prin O.U.G. nr. 64/2016, astfel cu s-a arătat prin apărările formulate în întâmpinare.

În continuare, recurenta susţine că judecătorul fondului nu a înţeles că O.U.G. nr. 64/2016 nu a fost un act normativ de sine stătător, ci un act normativ de modificare a Legii nr. 123/2012.

În concluzie, recurenta a susţinut că judecătorul fondului nu a analizat cadrul legal care reglementează schema de sprijin dar nici rolul şi atribuţiile ANRE ca autoritate de reglementare şi care are obligaţia expresă prevăzută de lege de a corela legislaţia secundară cu toate modificările legislaţiei primare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.

În apărările expuse se susţine că nu există niciun temei legal care să confere preşedintelui unei autorităţi publice - ANRE - vocaţia de a adăuga sau modifica prevederile unei Hotărâri de Guvern.

Arată că, în acest sens statuează în mod clar prevederile art. 4 alin. (1) al Legii nr. 24/2000, care arată faptul că actele normative se elaborează în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte. În mod particular, art. 4 alin. (3) al Legii nr. 24/2000 prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordonă.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

Prin rezoluţia completului învestit cu soluţionarea dosarului din data de 3 decembrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 25 noiembrie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., faţă de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la actele şi lucrările dosarului cât şi la prevederile legale incidente, Înalta Curte, constată că motivul de recurs ce vizează nemotivarea hotărârii, reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ. este incident în cauză astfel că se impune casarea în întregime a hotărârii atacate şi trimiterea spre rejudecare pentru asigurarea unei judecăţi unitare, în condiţiile în care în această fază procesuală nu este posibilă, în mod efectiv, exercitarea controlului de către instanţa de recurs, în considerarea celor în continuare arătate.

Obiectul actiunii formulate de reclamantă vizează anularea parţială a actului administrativ, respectiv în ceea ce priveşte art. II, a Ordinului nr. 39/2017 pentru modificarea şi completarea Metodologiei de stabilire şi ajustare a preţurilor pentru energia electrică şi termică produsă şi livrată din centrale de cogenerare ce beneficiază de schema de sprijin, respectiv a bonusului pentru cogenerarea de înaltă eficienţă aprobată prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 15/2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 412 din 31.05.2017.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L şi a anulat art. II din Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 39/2017.

În examinarea considerentelor sentinţei atacate rezultă că prima instanţă nu s-a preocupat să analizeze decât sumar şi parţial susţinerile şi apărările formulate în cauză, reţinând, în esenţă, faptul că art. II al Ordinului ANRE nr. 39/2017 încalcă H.G. nr. 1215/2009 deoarece impune, contrar prevederilor H.G. nr. 1215/2009, o modificare a cuantumului bonusului care să aibă loc la mijlocul anului 2017 şi care să se raporteze la cu totul alte valori, respectiv alte intervale decât cele impuse de art. 23, art. 25 alin. H.G. nr. 1215/2009.

În plus, instanta de fond a menţionat textele de lege în baza cărora a considerat că se impune admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, neprezentând în concret motivele care au format convingerea sa şi nu a răspuns argumentelor cu privire la care pârâta şi-a fundamentat apărările, respectiv nu a procedat la motivarea înlăturării lor.

Ipoteza care este incidentă în cauză este cea reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ. urmare a abordării eronate şi a premiselor prin prisma cărora a procedat la efectuarea examenului de legalitate a actului normativ supus analizei doar prin raportare la susţinerile reclamantei astfel cum a sesizat şi menţionat recurenta prin declaraţia de recurs.

Aşadar, se constată că sentinţa pronunţată în cauză nu oferă un răspuns la susţinerile şi observaţiile formulate prin întâmpinarea depusă de recurenta-pârâtă, în condiţiile în care prima instanţă avea obligaţia ca, în sprijinul soluţiei pronunţate, să ofere o motivare adecvată tuturor chestiunilor în dezbatere şi, chiar dacă în îndeplinirea acestei obligaţii nu trebuie furnizată o explicaţie pentru fiecare argument în parte şi de o manieră elaborată, totuşi, era necesar să efectueze o minimă analiză cu privire la aspectele circumscrise problematicii dezvoltate prin poziţiile tuturor părţilor litigante.

Esenţial era ca în cuprinsul hotărârii să se regăsească motivele care au determinat soluţionarea într-un anume fel a pricinii deduse judecăţii precum şi cele care au înlăturat apărările punctuale ale pârâtei, o motivare adecvată în înţelesul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., implicând în mod necesar "examinarea efectivă" de către instanţă a problemelor cu care a fost în mod real sesizată prin cererea de chemare în judecată, cât şi a celor dezvoltate din întâmpinare, ca mijloc de a contracarare a pretenţiilor formulate în cauză.

În speţă, Înalta Curte constată că, deşi sentinţa atacată conţine în dispozitiv soluţia de admitere a acţiunii în anularea art. II din Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 39/2017, considerentele hotărârii nu exprimă punctul de vedere al instanţei de judecată cu privire la toate chestiunile invocate în sprijinul motivelor de nelegalitate formulate în cererea de chemare în judecată a intimatului-reclamant, dar nici a motivelor pentru care nu au fost avute în vedere apărările şi susţinerile din întâmpinarea recurentei-pârâte, în corelaţie cu cadrul legal incident în cauză.

O motivare neadecvată obiectului cererii de chemare în judecată, raportat la argumentele şi apărările principale, precum şi contraargumentaţia şi observaţiile formulate, echivalează cu nemotivarea şi, implicit, cu nerezolvarea fondului cauzei.

Or, pentru adoptarea unei soluţii judicioase asupra fondului raportului juridic este necesară examinarea punctuală a situaţiei relevate de ambele părţi litigante, cu luare în considerare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, dar şi a motivelor de nelegalitate şi apărărilor formulate în cauză astfel încât justul echilibru care trebuie să existe între interesul public şi cel privat să fie asigurat.

Constatând întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I C. proc. civ., celelalte critici circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu mai necesită o examinare separată din partea Înaltei Curţi, urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei, dispuse în baza prezentei decizii.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei nr. 3047 din 26 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2020.