Tax appeal partly upheld: transport firm liable for wrongly used veteran travel vouchers, but inter-county free journeys allowed.

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. Flămânzi a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice:

- anularea Deciziei nr. 53/P din 15.06.2017, prin care Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF- 643 din 28.02.2017 emisă de DGRFP Iaşi, precum şi anularea dispoziţiei obligatorii anterior menţionate;

- suspendarea executării Deciziei nr. 53/P din 15.06.2017, prin care Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor a respins plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF - 643 din 28.02.2017 emisă de DGRFP Iaşi, precum şi suspendarea executării dispoziţiei obligatorii anterior menţionate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 117 din 19 mai 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Flămânzi, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice, şi, pe cale de consecinţă:

- a suspendat executarea dispoziţiei obligatorii nr. ISR_AIF - 643 din 28.02.2017 emisă de D.G.R.F.P. Iaşi, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- a anulat Decizia nr. 53/P din 15.06.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor, precum şi Dispoziţia obligatorie nr. ISR_AIF - 643 din 28.02.2017, emisă de D.G.R.F.P. Iaşi.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurenta a invocat, în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cauzei faptul că aşa cum rezultă din Raportul de inspecţie economico-financiară controlul ex-post/ulterior în speţă a fost efectuat în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2011 si H.G. nr. 101/2012 de altfel fapt reţinut şi de instanţa de fond.

Astfel, urmare a controlului s-a constatat că reclamanta a încasat necuvenit de la bugetul statului din decontarea cupoanelor statistice de călătorie gratuită acordate în baza Legii nr. 44/1994, suma de 1.141.916 RON, pentru suma în speţă fiind calculate dobânzi si penalităţi de întârziere conform dispoziţiilor Codului de procedură fiscală.

După cum se poate observa, raportul în speţă tratează amănunţit asupra obligaţiilor stabilite la control, situaţiei de fapt respectiv asupra legislaţiei incidente aplicabile; factorul generator al controlului ulterior îl constituie Decizia nr. 54/2014 a Camerei de Conturi Botoşani, completată de adresa nr. x/14.04.2016 a D.G.R.F.P. Iaşi, Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Iaşi.

Urmare a constatărilor din Raportul de inspecţie economico-financiară nr. ISR -AIF -642 din 28.02.2017, D.G.R.F.P. Iaşi - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Iaşi - Biroul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava-Botoşani -Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Botoşani, prin Dispoziţia obligatorie nr. ISR - AIF - 643 din 28.02.2017, motivată în fapt si drept, dispune măsuri în sarcina reclamantei, printre care şi virarea la buget a sumei de 1.622.404 RON, din care 1.100.684 RON reprezintă contravaloarea cupoanelor statistice decontate în intervalul ianuarie 2012 - decembrie 2015 iar suma de 521.720 RON reprezintă dobânzi şi penalităţi, (art. 22 din O.U.G. nr. 94/2011).

Prin Decizia nr. 53/P din 15.06.2017, M.F.P. - Serviciul soluţionare plângeri prealabile, a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă împotriva Dispoziţiei Obligatorii nr. ISR - AIF - 643 din 28.02.2017, emisă de D.G.R.F.P. Iaşi - Serviciul de Inspecţie Economico-Financiară Iaşi - Biroul de Inspecţie Economico-Financiară Suceava-Botoşani - Compartimentul de Inspecţie Economico-Financiară Botoşani.

S-a susţinut că, potrivit prevederilor art. 23 din Legea nr. 44/1994, transportul cu bilete gratuite pe mijloace de transport auto a veteranilor si văduvelor de război, cu suportarea costurilor călătoriilor de către bugetul de stat, se face doar pe căile auto judeţene.

Verificarea înainte de începerea călătoriei a biletelor de călătorie, a staţiilor de urcare şi de coborâre şi a legitimaţiilor de veteran de război intră în sarcina transportatorului, aceştia fiind responsabili de acceptarea biletelor de călătorie gratuite pe alte rute decât cele între localităţi din judeţul Botoşani.

Organele de inspecţie economico-financiară au constatat că reclamanta a efectuat transportul veteranilor şi văduvelor de război între localităţi din judeţul Botoşani şi localităţi ce se află pe teritoriul altor judeţe, care nu reprezintă călătorii pe căile auto judeţene care să dea dreptul la suportarea costurilor acestora de la bugetul de stat, având în vedere prevederile art. 23 din Legea nr. 44/1994, conform cărora "Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi, fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Muncii si Solidarităţii Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale sau locale.

Călătoria pe calea ferată se efectuează pe bază de bilete speciale de călătorie puse la dispoziţie de Societatea Naţională a Căilor Ferate Române, la cererea asociaţiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale si auto judeţene, pe baza biletelor speciale, se face de către Ministerul Finanţelor Publice direct Ministerului Lucrărilor Publice. Transporturilor si Locuinţei, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii si oraşe se suportă de către consiliile judeţene şi locale.

Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi agenţii economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi."

Legea prevede de asemenea ca biletele de călătorie gratuită cu autobuzele pot fi utilizate doar pentru transportul între localităţile din acelaşi judeţ, acestea fiind valabile pe căile auto judeţene.

Astfel, prin acordarea biletelor de călătorie auto, veteranii care locuiesc în mediul rural unde nu există cale ferată au posibilitatea să se deplaseze în localităţile din interiorul judeţului, dacă între staţia de plecare şi cea de coborâre nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

Conform Ordinului ministrului transporturilor şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 266/312/2005, biletele speciale de călătorie gratuită sunt valabile numai însoţite de legitimaţia eliberată de filialele judeţene ale asociaţiilor veteranilor de război, transportatorii fiind obligaţi să verifice atât datele înscrise în cupoanele statistice, cât şi legitimaţiile de veteran. Potrivit Ordinului ministrului apărării nr. M.127/2008, documentul care atestă calitatea de veteran de război este legitimaţia de veteran de război, în care este prevăzut domiciliul acestora.

Cu privire la atribuţiile ce revin operatorilor economici transportatori, referitor la considerentele potrivit cărora transportatorul are o singură obligaţie, aceea de "a asigura transportul veteranilor de război, conform solicitării acestora, de a accepta, în schimbul prestaţiei efectuate, biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transporturilor, şi de a recupera preţul prestaţiei în procedura prevăzută de Ordinul nr. 266/2005, emis de Ministerul Finanţelor Publice", "nu răspunde de modul în care beneficiarii Legii nr. 44/1994 înţeleg să îşi valorifice drepturile recunoscute", şi "nu are instituită, prin lege, obligaţia de a impune beneficiarilor Legii nr. 44/1994 să efectueze călătorii doar în limita judeţului de domiciliu, sau să refuze a-i îmbarca, doar pentru că aceştia ar fi avut posibilitatea să utilizeze alte mijloace de transport, folosind în acest sens serviciile transportatorilor feroviari", recurenta a menţionat că aceste reţineri nu au temei legal, deoarece operatorii economici transportatori auto au, conform OMT/OMEF nr. 266/312/2005, şi alte obligaţii decât cea de a efectua transportul, iar costurile călătoriilor care se suportă de la bugetul de stat sunt cele la nivelul tarifelor de transport pe căile auto judeţene.

Beneficiarii Legii 44/1994 pot călători, prezentând pentru viză operatorului economic transportator, aşa cum reiese din actul normativ, biletul special de călătorie însoţit de legitimaţia de veteran, în sarcina transportatorului revenind verificarea identităţii călătorului conform legitimaţiei (nume, prenume, nr. legitimaţie, fotografie) şi a celorlalte elemente menţionate pe verso-ul cuponului (inclusiv dacă pe traseul respectiv există posibilitatea de a călători pe calea ferată).

Ordinul ministrului apărării nr. M.127 din 19 decembrie 2008 reglementează modelul de legitimaţie de veteran de război, Ordinul ministrului transporturilor şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 266/312 din 22 februarie 2005, anexa nr. 1 - Instrucţiuni privind tipărirea şi decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, condiţiile de valabilitate şi modalitatea de verificare a acestora.

"Art. 11 (1) Pentru a fi admis la transport călătorul prezintă înainte de începerea călătoriei cuponul statistic, cupoanele-anexă 1 si 2 şi biletul special propriu-zis, nedetaşate, pentru viză, la casa de bilete sau la agenţia de voiaj, după caz, având completate rubricile: Dl/Dna - cu numele titularului, al însoţitorului sau al persoanei mandatate; Nr. legitimaţiei titularului şi în continuare numele titularului, când biletul este utilizat de persoana mandatată; Seria şi nr. buletinului/cărţii de identitate al/a însoţitorului sau al persoanei mandatate, dacă este cazul; De la staţia; Până la staţia, respectând instrucţiunile de pe versoul biletului special de călătorie. [...]

(3) După verificarea concordanţei datelor din rubricile completate pe cuponul statistic şi pe biletul special propriu-zis, casierul de bilete detaşează cuponul statistic pe care îl reţine, completându-l cu distanţa în km dintre staţia de urcare şi cea de coborâre, cu tariful corespunzător la data respectivă şi cu data efectuării transportului. [...]."

Cât priveşte motivele pentru casarea soluţiei, privind suspendarea actului administrativ, acestea vor fi analizate în contextul în care la termenul de astăzi cererea de recurs a fost analizată în integralitatea capetelor de cerere.

Prima critică din recurs se raportează la argumentul instanţei dedus din interpretarea şi aplicarea art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994.

Recurenta susţine că aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 23 din aceeaşi lege şi că, într-o interpretare corectă a acestor texte, transportul cu bilete gratuite pe mijloacele de transport auto al veteranilor şi văduvelor de război, cu suportarea costurilor călătoriilor de la bugetul de stat, poate avea loc numai pe căi de transport auto judeţene.

Potrivit art. 16 lit. a) din Legea nr. 44/1994, veteranii de război şi văduvele de război beneficiază şi de următoarele drepturi:

a) câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea ferată, la tren de orice rang, pentru marii mutilaţi, pentru invalizii de război, precum şi pentru veteranii de război decoraţi cu ordine şi medalii de război.

Veteranii de război decoraţi cu Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945", cei nedecoraţi, precum şi văduvele de război au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau la 12 călătorii simple pe calea ferată, la tren de orice rang. Generalii, ofiţerii şi ceilalţi veterani de război decoraţi cu Medalia "Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941 - 1945" călătoresc la clasa I, iar cei nedecoraţi şi văduvele de război, la clasa a II-a.

Veteranii de război şi văduvele de război care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată, sau la 12 călătorii interne gratuite, dus-întors, pe căile fluviale, la alegere.

În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceştia le pot folosi şi pentru însoţitori. Legitimaţiile de transport tip card pot fi utilizate şi de către soţul/soţia sau alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de procură autentificată, nefiind necesară prezenţa titularului la efectuarea călătoriei.

Însoţitorii marilor mutilaţi şi ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleaşi drepturi de transport gratuit şi la aceeaşi clasă ca şi titularii drepturilor ai căror însoţitori sunt.

Potrivit art. 23 din aceeaşi lege, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi, fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ori locale.

Călătoria pe calea ferată se efectuează pe bază de legitimaţii de transport tip card puse la dispoziţie de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la cererea asociaţiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale şi auto judeţene, pe baza legitimaţiilor de transport tip card, se face de către Ministerul Finanţelor Publice direct Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii şi oraşe se suportă de către consiliile judeţene şi locale.

Ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi operatorii economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi.

Înalta Curte constată că textul de lege care are ca obiect de reglementare dreptul veteranilor şi al văduvelor de război la un număr de călătorii gratuite este art. 16 lit. a). Prin cel de-al treilea alineat, este reglementat dreptul beneficiarilor legii, care locuiesc în mediul rural, la 12 călătorii interne dus-întors gratuite pe mijloacele de transport auto, dacă nu există posibilitatea să călătorească pe calea ferată.

Aşa cum a reţinut corect instanţa de fond, articolul de lege care instituie dreptul nu cuprinde limitarea pe care o pretind autorităţile recurente-pârâte, potrivit căreia cele 12 călătorii pe căi auto ar putea avea loc numai în interiorul judeţului. Dimpotrivă, alin. (3) al literei a) a art. 16 se referă la "călătorii interne", prin aceasta înţelegându-se călătorii în limitele graniţelor statale, sintagma fiind utilizată în acelaşi sens şi în alin. (2) al art. 16 lit. a).

Textul de lege din care se poate deduce o limitare în sensul pretins de recurenţii-pârâţi este art. 23 alin. (2), care se referă expres la călătoriile pe căi auto judeţene. Însă, Înalta Curte constată că o astfel de limitare nu poate fi luată în considerare câtă vreme obiectul de reglementare al art. 23 nu este dreptul propriu-zis al beneficiarilor legii de a călători gratuit, ci procedura de acoperire a cheltuielilor determinate de aplicarea acestei facilităţi. Drept urmare, necorelarea celor două dispoziţii nu poate conduce la o interpretare restrictivă a art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994.

Subsecvent art. 23 din Legea nr. 44/1994 operează prevederile art. 1 din H.G. nr. 580/1995 şi cele ale art. 1 şi art. 4 din Instrucţiunile privind tipărirea şi decontarea biletelor speciale de călătorie gratuită, emise în baza prevederilor Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, aprobate prin Ordinul comun al ministrului Transporturilor şi ministrului Finanţelor Publice nr. 266/312/2005, de asemenea invocate de către recurenţii-pârâţi.

Cum aceste prevederi situate la nivel infra legislativ au legătură cu punerea în aplicare a art. 23 din Legea nr. 44/1994, ele nu pot fi avute în vedere ca argumente de ordin legal care să susţină o interpretare a art. 16 lit. a) alin. (3) în sensul pretins de către recurenţii-pârâţi.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal are jurisprudenţă referitoare la interpretarea prevederilor art. 16 lit. a) alin. (3), prin care a statuat că legea se referă la călătorii interne, fără limitare la căile de transport auto judeţene, jurisprudenţă reflectată într-o seamă de decizii (nr. 4527/2012, nr. 4607/2012, nr. 4732/2012, nr. 3575/2013, nr. 1151/2015, etc.).

Înalta Curte nu subscrie argumentelor instanţei de fond potrivit cărora operatorul de transport public de persoane nu are obligaţia de a verifica modul în care beneficiarii Legii nr. 44/1994 valorifică biletele de călătorie gratuită emise de Ministerul Transporturilor. Dimpotrivă, constată că operatorii de transport sunt implicaţi în raportul juridic născut între beneficiarii legii şi autorităţile publice şi pot solicita decontarea costurilor călătoriilor gratuite numai cu respectarea Legii nr. 44/1994 şi a prevederilor Ordinului nr. 266/312/2005.

De asemenea, este greşită aserţiunea instanţei de fond potrivit căreia transportatorul ar fi eliberat de obligaţia de a mai dovedi realitatea şi întinderea prestaţiilor din momentul în care autoritatea publică cu atribuţiuni de control a avizat documentaţia prezentată de transportator în conformitate cu Ordinul nr. 266/312/2005, aprobând decontarea preţului călătoriilor.

Dimpotrivă, aşa cum susţine recurenta-pârâtă, operatorii de transport, în exercitarea drepturilor referitoare la decontarea călătoriilor gratuite de la bugetul de stat, conform Ordinului nr. 266/312/2005, sunt supuşi regulilor de inspecţie economico-financiară cuprinse în O.U.G. nr. 94/2011. Potrivit acestui act normativ există atât un control ex-ante, care priveşte documentaţia justificativă prezentată de transportator pentru decontarea preţului călătoriilor gratuite, cât şi un control ex-post, în speţă exercitat prin dispoziţia obligatorie care face obiectul acţiunii în anulare. Coexistenţa celor două tipuri de control nu este exclusă de principiul unicităţii controlului fiscal, la care se referă intimata-reclamantă.

Astfel, potrivit art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 94/2011, organele de inspecţie economico-financiară verifică realitatea informaţiilor cuprinse atât în documentaţia aferentă fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea anumitor activităţi, cât şi în documentele justificative prevăzute de lege pentru acordarea acestora, iar potrivit art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ, inspecţia economico-financiară se exercită la sediul operatorilor economici sau al organului de inspecţie economico-financiară, separat sau combinat, sub următoarele forme:

a) controlul ex-ante, care constă în verificarea fundamentării bugetelor de venituri şi cheltuieli ale operatorilor economici, a fundamentării sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru susţinerea unor activităţi, precum şi în verificările cu privire la constituirea şi asigurarea surselor de plată a finanţărilor rambursabile garantate sau subîmprumutate de stat;

b) controlul operativ, care constă în verificarea unor activităţi sau operaţiuni economico-financiare desfăşurate în cursul exerciţiului financiar curent; acesta se poate extinde şi asupra altor operaţiuni relevante aflate în derulare;

c) controlul ex-post (ulterior), care constă în verificarea activităţii operatorilor economici conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, aferente exerciţiilor financiare încheiate. Controlul financiar ex-post se desfăşoară la solicitarea autorităţilor publice cu atribuţii de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În toate cazurile în care se efectuează acţiuni de control financiar ex-post, un exemplar al actului de control întocmit, împreună cu copiile documentelor de valorificare, se transmite autorităţii care a solicitat verificarea.

Reţinând că dreptul veteranilor de război şi al văduvelor de război care locuiesc în mediul rural de a beneficia de 12 călătorii gratuite, conform art. 16 lit. a) alin. (3) din Legea nr. 44/1994, nu este limitat la călătoriile auto judeţene, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs referitoare la suma reprezentând contravaloarea de decontare a unor călătorii pe trasee auto interjudeţene.

Cât priveşte suma de 13.255 RON, încasată de la bugetul de stat în baza unor cupoane statistice cu informaţii incorecte, Înalta Curte constată fondate criticile din recurs.

Astfel, recurenţii-pârâţi au invocat interpretarea şi aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor Ordinului nr. 266/312/2005, când a reţinut că operatorul de transport nu are nici dreptul şi nici obligaţia de a verifica identitatea persoanelor care călătoresc în baza biletelor gratuite şi, drept urmare, nu i se poate imputa folosirea incorectă a acestor bilete.

Se constată că debitul ultim menţionat a rezultat prin reţinerea în cadrul dispoziţiei obligatorii a avizării nelegale a unor cupoane statistice de călătorie gratuită care fie nu aparţineau titularilor al căror nume şi număr de legitimaţie erau înscrise pe cupoane, fie aveau nominalizate persoane pentru care B. nu repartizase astfel de cupoane de călătorie gratuite, fie aparţineau unor veterani/văduve de război decedaţi.

Singurul argument invocat de reclamantă în susţinerea nelegalităţii dispoziţiei de recuperare a debitului arătat este cel reţinut de instanţa de fond, referitor la inexistenţa obligaţiei de identificare a persoanelor care călătoresc în baza biletelor gratuite.

Potrivit art. 6 din Instrucţiunile aprobate prin Ordinul nr. 266/312/2005, (1) Biletele speciale de călătorie gratuită sunt valabile numai însoţite de legitimaţia eliberată de filialele judeţene (sau de sector, în cazul municipiului Bucureşti) ale asociaţiilor veteranilor de război legal constituite, contrasemnată de împuternicitul Ministerului Apărării Naţionale.

(2) Biletele folosite de însoţitori sunt valabile numai pentru aceeaşi călătorie cu a persoanei titulare şi cu legitimaţia acesteia.

(3) Pe biletele folosite de însoţitori se va înscrie numărul legitimaţiei titularului.

(4) Pe biletele utilizate de soţul/soţia sau de alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele se vor înscrie numărul legitimaţiei şi numele titularului, nefiind necesară prezenţa titularului la efectuarea călătoriei.

Potrivit art. 11 din Instrucţiuni, (1) Pentru a fi admis la transport călătorul prezintă înainte de începerea călătoriei cuponul statistic, cupoanele-anexă 1 şi 2 şi biletul special propriu-zis, nedetaşate, pentru viză, la casa de bilete sau la agenţia de voiaj, după caz, având completate rubricile: Dl/Dna - cu numele titularului, al însoţitorului sau al persoanei mandatate; Nr. legitimaţiei titularului şi în continuare numele titularului, când biletul este utilizat de persoana mandatată; Seria şi nr. buletinului/cărţii de identitate al/a însoţitorului sau al/a persoanei mandatate, dacă este cazul; De la staţia; Până la staţia, respectând instrucţiunile de pe versoul biletului special de călătorie. (…)

(3) După verificarea concordanţei datelor din rubricile completate pe cuponul statistic şi pe biletul special propriu-zis, casierul de bilete detaşează cuponul statistic pe care îl reţine, completându-l cu distanţa în km dintre staţia de urcare şi cea de coborâre, cu tariful corespunzător la data respectivă şi cu data efectuării transportului. (…)

Potrivit art. 16 din Instrucţiuni, (1) Pe baza cupoanelor statistice ale biletelor speciale de călătorie colectate, agenţii economici transportatori auto sau pe căile fluviale vor completa lunar, până la data de 10 a lunii următoare pentru luna expirată, în 4 (patru) exemplare, "Borderoul cupoanelor statistice pentru călătoria cu autobuze sau pe căile fluviale a veteranilor de război, colectate în luna . . . . . . . . . .anul . . . . . . . . . ." şi "Situaţia centralizatoare a borderourilor rezultate din aplicarea Legii nr. 44/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în transportul auto sau pe căile fluviale de persoane în luna . . . . . . . . . . anul . . . . . . . . . .", conform anexelor nr. 7 şi 8.

(2) Borderourile şi situaţia centralizatoare se întocmesc separat, pentru fiecare asociaţie a veteranilor de război legal constituită.

(3) În borderoul cupoanelor statistice pentru călătoria cu autobuze sau pe căile fluviale a veteranilor de război, colectate în luna . . . . . . . . . .anul . . . . . . . . . . ., se cuprind numai cupoanele statistice care au înscrise toate datele prevăzute la art. 11.

Din coroborarea tuturor acestor prevederi ale Ordinului rezultă că operatorul de transport rutier are obligaţia de a legitima persoanele care utilizează biletele gratuite în baza cărora îşi exercită dreptul la efectuarea călătoriei decontate de la bugetul de stat, biletele speciale de călătorie gratuită putând fi utilizate numai însoţite de legitimaţia care atestă calitatea de beneficiar al Legii nr. 44/1994.

Cum obligaţia de verificare anterior amintită există în sarcina transportatorului, reiese caracterul nefondat al motivelor de nelegalitate din cererea introductivă referitoare la suma aferentă cupoanelor statistice cu informaţii incorecte.

Cât priveşte criticile din recurs referitoare la suspendarea executării dispoziţiei obligatorii până la soluţionarea definitivă a litigiului, Înalta Curte constată că acestea nu se mai impun a fi analizate, în contextul soluţionării definitive a acţiunii în anulare, prin decizia de faţă, de la pronunţarea căreia încetează efectele suspendării dispuse de instanţa de fond.

Pentru toate motivele arătate în analiza recursului propriu-zis, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de pârâţi, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va admite în parte Decizia nr. 53/P din 15.06.2012, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi Dispoziţia obligatorie nr. ISR AIF - 643/28.02.2012, emisă de DGRFP Iaşi, şi anume în ceea ce priveşte creanţa în sumă de 13.255 RON, dar şi accesoriile aferente, care urmează soarta creanţei principale, respingând în rest cererea în anulare.

De asemenea, va menţine dispoziţiile sentinţei referitoare la suspendarea executării Dispoziţiei obligatorii nr. ISR AIF - 2530/31.07.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani împotriva sentinţei nr. 117 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi anulează în parte Decizia nr. 53/P din 15.06.2017 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor precum şi Dispoziţia obligatorie nr. ISR_AIF - 643 din 28.02.2017 emisă de DGRFP Iaşi, pe care le menţine numai în ceea ce priveşte suma de 13.255 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 noiembrie 2020.