Competence conflict resolved: administrative suit over UN mission allowances assigned to Prahova Court based on registered domicile.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume:

- contravaloarea diurnei în valută în cuantum de 40 $ SUA/zi, datorată în temeiul art. 1 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004, pentru participarea în calitate de ofiţer al Jandarmeriei la "Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democratică Congo- MONUSCO", ce s-a desfăşurat în perioada 12.07.2015- 12.07.2018;

- contravaloarea costurilor pentru facilitarea legăturilor cu familia si recreere în cuantum de 1$ SUA/zi, pentru toată perioada în care a participat la misiunea mai sus indicată, sumă datorată conform art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1086/2004;

- dobânda legală calculată conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a sumelor solicitate conform capetelor 1 şi 2 de cerere;

- cheltuielile de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2977 din data de 15 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială şi a fost declinată de soluţionare a cauzei către Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 reglementează o competenţă teritorială exclusivă la domiciliul reclamantului persoană fizică, iar reclamantul A. are domiciliul în municipiul Ploieşti, judeţul Prahova.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 898 din data de 16 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale exclusive a instanţei, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti şi s-a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Prahova şi Tribunalul Bucureşti.

În baza dispoziţiilor art. 134 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea din oficiu a judecăţii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, aşa cum este definită de dispoziţiile art. 87 din C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile este acolo unde aceasta declară că-şi are locuinţa principală", respectiv în Municipiul Bucureşti, unde reclamantul îşi are reşedinţa.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea diferită, de către instanţele de judecată, a noţiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Instanţele aflate în conflict de competenţă au concluzionat că aceste dispoziţii legale reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanţa de la domiciliul reclamantului, persoană fizică.

Cu privire la interpretarea noţiunii de domiciliu ca element de determinare a competenţei teritoriale a instanţei, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice şi, a doua, prin raportare la dispoziţiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competenţă în temeiul art. art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere, în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018, şi la expunerea de motive a proiectului de lege (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), din care rezultă că, prin stabilirea competenţei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, s-a urmărit realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale.

Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societăţii, noţiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înţeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic şi opozabil erga omnes, pentru a-şi putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă teritorial în materia contenciosului administrativ, este instanţa de la domiciliul reclamantului, văzut în sens restrâns, şi anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Observând din copia cărţii de identitate, depusă la filele x, că domiciliul reclamantului se află în Municipiul Ploieşti, judeţul Prahova, Înalta Curte va stabili competenta de soluţionare a dosarului în favoarea Tribunalului Prahova.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.