Military administrative records declasification challenge; negative conflict of jurisdiction resolved by jurisdictional consolidation due to peremption of incompetence exception

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.10.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "dr. Carol Davila" - Unitatea Militară 02482, a solicitat:

- declasificarea Ordinului CLSP nr. 80/17.03.2016 al Comandantului Comandamentului logistic întrunit al SUUMC, prin care reclamantul a fost detaşat de la SUUMC Carol Davila la Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico - Militare al Direcţiei Medicale în perioada 15.03.2016 - 14.09.2016, actualmente clasificat incorect ca fiind secret de serviciu;

- declasificarea Raportului nr. A/S.563/01.03.2016 emis de comandantul Direcţiei Medicale din cadrul Ministerului Apărării Naţionale - Direcţia Medicală în baza căruia a fost emis Ordinul CLSP nr. 80/17.03.2016;

- obligarea SUUMC să comunice în scris reclamantului cele două acte anterior menţionate, sub sancţiunea de penalităţi de întârziere conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "dr. Carol Davila" a formulat întâmpinare la data de 21 noiembrie 2019, prin care a solicitat, în principal, respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2020 reclamantul a formulat cerere modificatoare şi precizatoare a acţiunii prin care a chemat în judecată în calitate de pârât şi pe Ministerul Apărării Naţionale. Totodată, a precizat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu pârâţii Comandamentul Logistic Întrunit şi Direcţia Medicală din cadrul Ministerul Apărării Naţionale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 754 din data de 03.03.2020 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal invocată din oficiu şi a declinat competenta de soluţionare a cererii astfel cum a fost modificată si precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Comandamentul Logistic Întrunit, Ministerul Apărării Naţionale - Direcţia medicală şi Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "dr. Carol Davila’’, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a avut în vedere că pârâţii chemaţi în judecată sunt autorităţi publice centrale, actele administrative supuse analizei fiind Ordinul CLSP nr. 80/17.03.2016 emis de Comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, instituie unică în cadrul MApN şi cu competenţă naţională, precum si Raportul nr. x/S.563/01.03.2016 emis de Direcţia Medicală din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, a cărei competenţă se exercită la nivel naţional, astfel că potrivit art. 10 alin. (1) teza a doua şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., s-a arătat că la termenul din data de 13.02.2020 tribunalul a dispus amânarea cauzei în raport de lipsa intimatului, pentru comunicarea întâmpinării, părţile nefiind în măsură să pună concluzii.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 813 din data de 15.09.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal s-a amdis excepţia necompetentei materiale a Curţii de Apel Bucureşti.

S-a dispus declinarea cauzei spre competenta soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Î.C.C.J.-S.C.A.F. în vederea soluţionării acestuia.

A fost suspendată soluţionarea cauzei pe durata soluţionării conflictului negativ de competenta.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a apreciat că, în ceea ce priveşte necompetenţa de ordine publică, dacă aceasta nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate ori la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, conform art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

A reţinut instanţa că aspectul legat de comunicarea întâmpinării nu poate constitui un impediment pentru a pune concluzii în privinţa excepţiei necompetenţei materiale la termenul din data de 13.02.2020, la care procedura de citare era legal îndeplinită cu părţile.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, ulterior invocării prin întâmpinare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive de către pârâtul Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "dr. Carol Davila reclamantul a formulat o cerere de modificare a acţiunii prin introducerea în cauză a pârâţilor Comandamentul Logistic Întrunit prin Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Medicală din Ministerul Apărării Naţionale.

Tribunalul a acordat un prim termen la data de 16.01.2020, când a amânat cauza pentru a comunica cererea modificatoare formulată de reclamant.

La următorul termen din data de 13.02.2020, instanţa a dispus amânarea cauzei la data de 27.02.2020 pentru a se comunica reclamantului întâmpinarea depusă de pârâţii Comandamentul Logistic Întrunit prin Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Medicală din Ministerul Apărării Naţionale.

Doar la termenul din data de 27.02.2020 instanţa a invocat, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.

Deşi tribunalului a apreciat la termenul din data de 13.02.2020 că una dintre condiţiile prevăzute de textul de lege nu era îndeplinită, respectiv aceea că părţile nu erau în măsură să pună concluzii pe fondul cauzei în raport de necomunicarea întâmpinării, instanţa era însă datoare să procedeze potrivit alin. (2) al art. 131 din C. proc. civ., respectiv să pună în discuţia părţilor excepţia necompetenţei şi să o proroge pentru termenul acordat în acest sens, cu atât mai mult cu cât întâmpinarea nu conţinea excepţii şi a fost depusă în şedinţa de judecată, cu nerespectarea termenului de 10 zile pus în vedere prin citaţie.

Reţinând că la termenul din data de 13.02.2020 la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Bucureşti, instanţa nu a tranşat deloc aspectul competenţei sale generale, materiale sau teritoriale şi nici nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., ci doar la termenul din data de 24 februarie 2020, în raport şi de considerentele deciziei nr. 31/2019, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de compentenţă în favoarea tribunalului pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila" - Unitatea militară 02482, Comandamentul Logistic întrunit prin Ministerul Apărării Naţionale şi Direcţia Medicală prin Ministerul Apărării în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.