Conflicting forensic evidence on signature authenticity justifies remand for continued criminal investigation despite non-commencement resolution

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/ Pi din 27 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea formulată de petenta V.R.C. împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 150/P/2003, a infirmat rezoluția atacată și a trimis cauza la procuror pentru continuarea cercetărilor.

S-a reținut că, în motivarea plângerii petenta a precizat că, între raportul de constatare tehnico-științific întocmit de Inspectoratul de poliție al județului Arad și expertiza criminalistică grafică efectuată în cauză supusă cercetărilor există vădite contradicții ce se impun a fi lămurite.

A mai arătat petenta că semnătura de la rubrica „vânzător” din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1190 prin care a fost înstrăinat imobilul aparținând mamei sale C.Z.M. nu aparține acesteia, fiind falsificată de învinuitul C.C. astfel că a solicitat cercetarea penală a acestuia. precum și a notarului F.P.I. care a autentificat actul.

În cauză s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică de către poliția municipiului Arad – Biroul Criminalistică care a concluzionat că „prima semnătură de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notar Public F.P.I. sub nr. 1190 din 29 mai 2002 nu a fost executată de numita C.Z.M., dar și un raport de expertiză criminalistică nr. 18 din 26 februarie 2004 întocmit de I.N.E.C. care concluzionează în sensul că semnătura respectivă a fost executată de C.Z.M.

Față de concluziile absolut contradictorii ale celor două probe științifice, care se exclud reciproc dar și în raport de dispozițiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora organul de urmărire sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea oricărora dintre părți dacă apreciază că proba științifică respectivă nu este completă sau că, concluziile acesteia nu sunt precise, dispun refacerea sau completarea, instanța de fond a apreciat că se impune continuarea cercetărilor pentru lămurirea aspectelor contradictorii.

Sentința penală a primei instanțe a fost atacată cu recurs de intimatul F.P.I. față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penală prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, desființată de instanță.

În motivele scrise de recurs, recurentul critică soluția pe care o consideră greșită, deoarece mijloacele de probă a căror „contradicție” a fost constatată de instanță nu au aceeași valoare științifică, expertiza grafică efectuată în cauză fiind în opinia sa o probă pertinentă, care stabilește cu certitudine că semnătura în discuție aparține vânzătoarei C.Z.M. și care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, mai puțin cu raportul de constatare tehnico-științific.

Se mai argumentează, în sensul că potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea probelor este atributul organelor de urmărire penală sau al instanței de judecată în urma administrării tuturor probelor, iar în cauză organul de urmărire penală și-a exprimat opinia pronunțând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 150/P/2003 din 1 martie 2004.

Intimatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea plângerii formulate împotriva rezoluției date de procuror, care se impune, în opinia sa, a fi menținută.

Recursul nu este fondat.

Hotărârea primei instanțe prin care a fost admisă plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor este corectă.

Este de observat că deși, instanța nu a precizat expres că desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale s-a dispus în vederea începerii urmăririi penale, această soluție, rezultă în mod implicit din conținutul considerentelor și dispozitivului pentru că altfel, ar fi de neconceput să se fi dispus completarea probelor fără ca să se înceapă în cauză urmărirea penală.

În cauză, instanța a făcut aplicațiunea art. 62 C. proc. pen., care prevede că în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Având în vedere că în cauză există contradicții majore între probele științifice efectuate, de natură a crea îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor, este justificată soluția instanței de fond de a se desființa rezoluția și de a se dispune continuarea cercetărilor pentru clarificarea tuturor aspectelor.

Aceste contradicții urmează a fi clarificate de organul de urmărire penală prin efectuarea unei noi expertize potrivit art. 125 C. proc. pen. și prin admiterea oricăror alte probe care vor apare ca utile pentru aflarea adevărului.

Pentru aceste considerente recursul declarat de intimat este nefondat, neexistând temeiuri pentru casarea hotărârii atacate, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.P. împotriva sentinței penale nr. 58/ Pi din 27 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2004.