Territorial jurisdiction for administrative appeals: interpretation of "domicile" as effective residence versus registered identity address

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar, obligarea pârâtului să emită avizul de circulaţie, conform cererii înregistrate sub nr. x/31.03.2020, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 434/2020 din data de 23 iulie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii având ca obiect obligaţie emitere aviz de circulaţie, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâul Municipiul Bucureşti prin Primar, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În considerentele sentinţei a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, prin domiciliu înţelegându-se acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, deoarece scopul acestor dispoziţii, astfel cum rezultă din art. 153 C. proc. civ., este acela ca părţile din litigiu să poată fi înştiinţate de existenţa procesului şi să se dea eficienţă dreptului lor la apărare.

S-a mai reţinut că menţiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reşedinţa unei persoane nu au caracter constitutiv în ce priveşte determinarea acestora, ci numai caracter de evidenţă a persoanei respective, cu atât mai mult cu cât şi art. 87 C. civ. prevede că domiciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acela unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Reţinând că ceea ce interesează pentru stabilirea competenţei teritoriale în acest caz este locuinţa efectivă a persoanei ocrotite şi că reclamantul şi-a indicat domiciliul în municipiul Buzău, strada x nr. 14, jud. Buzău, aceste menţiuni au numai caracter de evidenţă a persoanei respective, întrucât chiar prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat că are reşedinţa în municipiul Bucureşti, ceea ce semnifică faptul că acolo este locuinţa efectivă, locul în care trăieşte şi are locul de muncă, acesta fiind, de altfel, şi domiciliul procedural ales.

Prin urmare, reţinând că la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul locuia în municipiul Bucureşti, aflat în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, a apreciat că acestuia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 4474/2020 din 30 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia contencios administrativ si fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018 şi faptul că reclamantul are domiciliul în Municipiul Buzău, conform cărţii de identitate.

A mai reţinut că, deşi în cartea de identitate a reclamantului figurează ca resedinţă adresa din Bucureşti, această menţiune nu echivalează cu faptul că reclamantul locuieşte efectiv la această adresă, astfel cum a reţinut Tribunalul Buzău.

Mai mult, la termenul din 30.09.2020, reclamantul personal a menţionat că are domiciliul în Buzău, că locuieşte acolo, plătind taxe şi impozite în Buzău şi că viza de resedinţă este temporară, pentru efectuarea reparaţiilor la imobilul deţinut.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că împrejurarea că reclamantul a menţionat adresa din Bucureşti nu echivalează cu schimbarea domiciliului, întrucât competenţa teritorială a unei instanţe nu este determinată de domiciliul ales al justiţiabilului, ci de cel efectiv.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea noţiunii de domiciliu, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar, obligarea pârâtului să emită avizul de circulaţie, conform cererii înregistrate sub nr. x/31.03.2020.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 16.06.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 16.06.2020.

Cu toate acestea, noţiunea de domiciliu trebuie apreciată în sens larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci domiciliul unde reclamantul locuieşte efectiv, iar dacă domiciliul înscris în actul de identitate nu corespunde cu domiciliul stabilit în fapt, domiciliul din actul de identitate nu poate primi eficienţă, întrucât norma legală a fost edictată pentru protejarea interesului subiectului de drept privat angrenat în litigiile de contencios administrativ si fiscal.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speţă domiciliul reclamantului fiind în municipiul Buzău, iar resedinţa în municipiul Bucureşti.

Acest aspect reiese şi din faptul că în faţa Tribunalului Bucureşti, la termenul din 30.09.2020, reclamantul personal a menţionat că are domiciliul în Buzău, că locuieşte acolo şi plăteşte taxe şi impozite în Buzău, iar viza de resedinţă este temporară, pentru efectuarea reparaţiilor la imobilul deţinut.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, competenţă stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 16.06.2020.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.