Insurance guarantee fund’s obligation to process payment request; loss of standing due to compliance during appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi intervenientul forţat B.: obligarea pârâtului la plata despăgubirii în cuantum de 433.011,81 RON, din care suma de 425.083,65 RON reprezintă contravaloarea lucrării de protetică, iar diferenţa de 7.928,16 RON reprezintă cheltuieli privind tratamentul; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 176 din 1 februarie 2017, Tribunalul Specializat Cluj şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, iar Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 305 din 13 iulie 2017, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 26.09.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat conflictul negativ de competenţă prin Decizia nr. 3534/13.11.2017, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând în considerentele acestei decizii că reclamanta s-a adresat cu o cerere de plată Fondului de Garantare a Asiguraţilor, cauza de faţă vizând refuzul de soluţionare a acestei cereri de plată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1290 din 20 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligând pârâtul să soluţioneze cererea de plată formulată de reclamanţi la data de 21.01.2016.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 20 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii ca inadmisibile, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

De asemenea, solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului recurentul-pârât critică hotărârea primei instanţe din perspectiva faptului că dobânda penalizatoare şi dobânzile de întârziere nu constituie creanţe de asigurare, sens în care invocă dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Precizează că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen de soluţionare a cererilor de plată şi că soluţionarea cu prioritate a cererii de plată a reclamantei presupune nerespectarea ordinii de soluţionare a cererilor, care respectă data înregistrării acestora.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata despăgubirii în cuantum de 433.011,81 RON, din care suma de 425.083,65 RON reprezintă contravaloarea lucrării de protetică, iar diferenţa de 7.928,16 RON reprezintă cheltuieli privind tratamentul; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective.

În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a stabilit că prezenta cauză vizează o cerere având ca obiect refuzul de soluţionare de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a cererii de plată a reclamantei.

Prima instanţă a admis acţiunea şi a obligat Fondul de Garantare a Asiguraţilor la soluţionarea cererii de plată a reclamantei.

La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2020, reprezentantul intimatei-reclamante a învederat instanţei de recurs că Fondul de Garantare a Asiguraţilor a soluţionat cererea de plată a reclamantei prin Decizia nr. x/19.02.2019, depunând la dosar un exemplar al deciziei sus menţionate.

În aceste condiţii, în ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, întrucât recurentul-pârât s-a conformat dispoziţiei instanţei de fond şi a soluţionat cererea de plată a reclamantei, iar criticile formulate în recurs vizează doar obligarea sa la soluţionarea acestei cereri, interesul în susţinerea recursului împotriva sentinţei instanţei de fond nu mai este actual, întrucât recurentul-pârât a soluţionat cererea de plată a reclamantei până la momentul pronunţării instanţei de recurs.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 20 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1290 din 20 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2020.