Unsubstantiated lower court judgment and failure to address unchallenged executive title in EU-funded public procurement financial correction dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 20.04.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Serviciul Român de Informaţii - Unitatea Militară 0929 Bucureşti, reprezentat de Oficiul Juridic - Unitatea Militară 0198 Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POSCCE: anularea Deciziei nr. 76099 din 15.11.2016 emise de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate în cadrul proiectului "Sistem Naţional de protecţie a infrastructurilor IT & C de interes naţional împotriva ameninţărilor provenite din spaţiul cibernetic", cod SMIS 48723 şi, în subsidiar, obligarea pârâtei la rambursarea sumei de 299.440,47 RON, reprezentând contravaloarea corecţiei de 5% aplicate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5007 din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Serviciul Român de Informaţii-Unitatea Militară 0929 Bucureşti - prin Oficiul Juridic Unitatea Militară 0198 Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POSCCE; a anulat Decizia nr. 76099 din 15.11.2016 emisă de pârât în cadrul proiectului "Sistem Naţional de protecţie a infrastructurilor IT & C de interes naţional împotriva ameninţărilor provenite din spaţiul cibernetic", cod SMIS 48723 şi a obligat pârâtul să ramburseze reclamantului suma de 299.440,47 RON, reprezentând contravaloarea corecţiei de 5% aplicate.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 5007 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, întemeiat pe motivelede casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, schimbarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate şi menţinerii actelor administrative încheiate.

În motivarea recursului arată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează motivele de fapt şi de drept invocate de către pârât, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Astfel, susţine că instanţa a reţinut greşit că certificările de tip CISSP, SSCP, CRISC, etc., solicitate şi impuse de Serviciul Român de Informaţii, în calitate de autoritate contractantă, nu puteau fi emise de organizaţii ca ISACA sau ISC2, fundaţii educaţionale, prima instanţă reţinând în mod eronat că din documentele de la dosarul de achiziţie nu ar rezulta că Serviciul Român de Informaţii ar fi limitat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire, câtă vreme nu s-au depus contestaţii şi nu s-au solicitat clarificări cu privire la aceste aspecte, deşi legalitatea procedurii de atribuire nu poate fi analizată în raport cu aceste împrejurări.

Consideră că prima instanţă a achiesat sensibil la cele susţinute de către reclamant, fără să analizeze în concret şi fără ca să dezlege eficient litigiul de faţă, în raport cu obiectul acţiunii şi argumentele pârâtului, pe care le-a ignorat.

Verificarea etapelor procedurii de achiziţie de către reprezentanţii UCVAP nu vizează legalitatea şi conformitatea procedurii de achiziţie derulate în condiţiile art. 29 din H.G. nr. 398/2015 şi, chiar dacă ANAP ar fi validat documentaţia de atribuire şi ar fi fost publicată în SEAP, acest fapt nu ar fi conferit legalitate unei încălcări a prevederilor legale în materia achiziţiilor publice, intimatul-reclamant fiind răspunzător de această nerespectare a dispoziţiilor legale, neputând fi reţinută vreo cauză de exonerare de răspundere.

Arată că pentru neregulile constatate s-a stabilit o corecţie de 5% din valoarea contractului, conform Anexei la H.G. nr. 519/2014 şi a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Pe fond, susţine că intimatul-reclamant a săvârşit o neregulă, încălcând prevederile art. 177, art. 178 şi art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006, sens în care organul cu atribuţii de control din cadrul instituţiei recurente avea obligaţia efectuării demersurilor în vederea constatării neregulilor.

Astfel, prin semnarea contractului de finanţare, intimatul-reclamant şi-a asumat clauzele acestuia, dar, cu toate acestea, a încălcat prevederile art. 1 alin. (2), art. 10 lit. A) alin. (18) şi art. 10 lit. B) alin. (17) din acest contract.

În consecinţă, susţine că prin actele şi faptele intimatului-reclamant au fost prejudiciate atât bugetul Uniunii Europene, cât şi bugetul naţional, din care s-a asigurat finanţarea nerambursabilă, motiv pentru care se impune recuperarea acestor sume.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la rambursarea sumei de 299.440,47 RON, recurentul-pârât consideră că aceasta are caracter inadmisibil, întrucât conform art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011, titlul de creanţă îl constituie Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 25.07.2016 şi nu Decizia nr. 76099 din 15.11.2016, prin care s-a soluţionat contestaţia, în cauză fiind contestată doar decizia pronunţată în contestaţia administrativă, fără a se cotesta titlul de creanţă.

Or, în condiţiile în care titlul de creanţă constând în Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 25.07.2016 nu a fost atacat de intimatul-reclamant, nu se putea dispune obligarea recurentului-pârât la rambursarea sumei solicitate.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Examinând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că, în speţă, considerentele instanţei de fond reprezintă o redare fidelă a unor pasaje preluate selectiv din cererea de chemare în judecată a reclamantului.

Astfel, cu titlu exemplificativ se reţine că, după ce instanţa a reţinut starea de fapt, ultimele trei paragrafe din pagina 13 a hotărârii recurate sunt preluate din pagina 3 a acţiunii; primele două paragrafe din pagina 14 a hotărârii recurate sunt preluate din pagina 4 a acţiunii; paragraful 5 este preluat din pagina 4 a acţiunii; ultimele trei paragrafe din pagina 14 a hotărârii recurate şi pagina 15 integral au fost preluate din paginile 5, 6 şi 7 ale acţiunii; pagina 16 a hotărârii recurate a fost preluată din paginile 7 şi 8 ale acţiunii; pagina 17 a hotărârii recurate a fost preluată din paginile 8, 9 şi 10 ale acţiunii, etc.

Deşi instanţa de fond a folosit şi câteva sintagme de genul "instanţa reţine că (. . . . . . . . . . .) este nelegală", acest aspect nu poate conduce la o concluzie contrară, câtă vreme în continuare instanţa a preluat integral paragrafele din cererea de chemare în judecată, lipsind constatarea iniţială de raţionamentul logico-juridic propriu, care să o susţină.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanţă a anulat Decizia nr. 76099 din 15.11.2016 emisă de pârât în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamant împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea a corecţiilor financiare nr. x/37.07.2016.

Or, în condiţiile în care nota de constatare a neregulilor constituie titlu executoriu şi aceasta nu a fost atacată în instanţă de către reclamant, se impunea ca instanţa de fond să analizeze consecinţele acestei împrejurări şi să o pună în discuţia părţilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în considerentele sentinţei recurate nu se regăsesc argumente care să susţină soluţia pronunţată şi nici nu au fost analizate toate aspectele cauzei.

Cu alte cuvinte, hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la soluţia pronunţată şi care să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Or, preluarea în considerentele hotărârii recurate a argumentelor din cererea de chemare în judecată, fără prezentarea considerentelor logice şi juridice ce au fundamentat soluţia din dispozitivul hotărârii, nu poate fi considerată că răspunde cerinţei privind motivarea soluţiilor pronunţate de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile în care aceasta nu poate răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru se impune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor din recurs care se circumscriu motivelor de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

În consecinţă, instanţa de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, conform celor mai sus expuse, analizând motivele de recurs prin prisma acţiunii formulate, în raport cu faptul că prin acţiunea introductivă s-a solicitat doar anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, fără a se solicita şi anularea titlului executoriu constând în nota de constatare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 5007 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei civile nr. 5007 din 19 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2020.