Ministry's retroactive salary order moots challenge to lower judicial pay; appeal upheld, claim dismissed as moot.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 27.07.2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa: obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea Ordinului nr. 1486/C/2017, în sensul recalculării indemnizaţiei de încadrare lunară brută începând cu 19.01.2016 şi până la 31.10.2016, perioadă în care a îndeplinit funcţia de judecător, cu obligarea pârâtului începând cu data de 19.01.2016 şi până la data de 31.10.2016, în temeiul art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, astfel cum a fost modificat şi completat prin O.U.G. nr. 20/2016, la plata diferenţei salariale rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată din 2015, în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 emise de Ministrul Justiţiei, precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată, respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4762 din 06 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Constanţa şi Tribunalul Constanţa; a anulat în parte Ordinul nr. 1495/C/18.04.2016 emis de Ministrul Justiţiei în ceea ce îl priveşte pe reclamant şi a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită reclamantului ordin individual de stabilire a drepturilor salariale cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445 RON pentru perioada 19.01.2016 - 1.10.2016; a obligat pârâta Curtea de Apel Constanţa la plata către reclamant a diferenţei de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizaţie şi suma pe care ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 445 RON pentru această perioadă, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă perioadei de la scadenţa fiecărui venit salarial lunar până la data plăţii efective; a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 4762 din 06 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că intimatul-reclamant a beneficiat de indemnizaţia de încadrare brută lunară prevăzută de legislaţia privind salarizarea magistraţilor, drepturile salariale fiindu-i calculate şi acordate în mod corect, respectiv conform art. 38 din O.U.G. nr. 27/2007, O.G. nr. 13/2008, art. 1 al Anexei nr. VI din Legea nr. 330/2009, art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 43/2016.

Precizează că Ordinul MJ nr. 4680/C/2016 a fost emis la data de 21.12.2016, în aceeaşi zi în care a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1029/21.12.2016, care prevede la art. 1 că începând cu data de 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie, se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Conform art. 2 din acelaşi ordin, începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv indexările de 18% şi majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Arată că la emiterea OMJ nr. 4680/C/2016 au fost avute în vedere şi indemnizaţiile acordate unui număr de 5 judecători din cadrul Tribunalului Călăraşi, stabilite prin OMJ nr. 1561/2015 şi nr. 1563/2015.

Precizează că prin aplicarea indexărilor în procent de 5%, 2% şi 11% la VRS în cuantum de 291,98 RON, se ajunge la o VRS de 347,10 RON, astfel că la data de 09.04.2015, niciunui judecător nu îi fusese stabilită indemnizaţia de încadrare prin raportare la o VRS de 405 RON, iar urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 293/2015, VRS a fost majorată cu 10%, ajungând la o valoare de 381,823 RON.

Recurentul-pârât susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 face referire la nivelul maxim pentru fiecare funcţie a familiei ocupaţionale, valoarea de 405 RON fiind acordată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie începând cu 1 octombrie 2016, urmare a adoptării Ordinului Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 283/25.10.2016, astfel încât doar începând cu această dată se putea face raportarea la un salariu în plată pe familie ocupaţională, respectiv la o VRS de 455 RON, lucru care s-a realizat prin emiterea ordinului nr. din 219/2017.

De asemenea, susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 nu se aplică retroactiv.

4. Apărările formulate

4.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea hotărârii recurate.

4.2. Recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a depus răspuns la întâmpinare, prin care invocă excepţia lipsei de obiect a acţiunii, având în vedere că Ministerul Justiţiei a emis Ordinul nr. 2066/C/2018 privind calcularea drepturilor salariale ale reclamantului în raport cu o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 RON, respectiv 405 RON + 4%, astfel că, în opinia sa, intimatul-reclamant nu mai justifică un interes.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea Ordinului nr. 1486/C/2017, în sensul recalculării indemnizaţiei de încadrare lunară brută începând cu 19.01.2016 şi până la 31.10.2016, perioadă în care a îndeplinit funcţia de judecător, cu obligarea pârâtului începând cu data de 19.01.2016 şi până la data de 31.10.2016, la plata diferenţei salariale rezultate din aplicarea procentelor şi a claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi funcţia îndeplinită în cadrul instanţei, care să includă majorările de 2, 5 şi 11% acordate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi aflate în plată din 2015, în baza ordinelor de salarizare nr. 1561, 1562 şi 1563 emise de Ministrul Justiţiei, precum şi de valoarea de referinţă sectorială maximă aflată în plată, respectiv VRS 405 RON + majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 35/2015 pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015.

În raport cu susţinerile recurentului şi cu probele administrate la dosar, reţine Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiţiei nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor şi asistenţilor judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizaţia se calculează prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcţie de valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei.

Înalta Curte constată că prin ordinul menţionat s-a dispus recalcularea indemnizaţiei intimatului-reclamant prin raportare la o valoare de referinţă sectorială chiar mai mare decât cea solicitată prin acţiune.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluţionării cauzei, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a răspuns pretenţiilor intimatului şi a procedat la emiterea unui ordin de salarizare prin care s-au stabilit drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Înalta Curte are în vedere şi prevederile art. 29 şi art. 32 din C. proc. civ., reţinând că unul dintre elementele acţiunii civile este, alături de părţi şi cauză, obiectul cererii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4762 din 06 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 4762 din 06 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2020.