Challenge to judicial disciplinary closure resolution: appeal declared inadmissible due to statutory finality of first-instance judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's judgment that rejected the claimant's action for annulment of a judicial inspection resolution. The dispute arose from the appellant's challenge against a closure resolution issued by the Judicial Inspection following a disciplinary complaint against two senior court officials for failing to publish their professional project documents on the intranet; although the Constitutional Court had previously ruled that such closure resolutions were not definitive, the lower court had applied the procedural rules governing the rejection of petitions rather than closure. The High Court held the appeal inadmissible on the basis of the principle of the legality of appeals and the specific statutory provision in the Law on the Supreme Council of Magistracy (Law 317/2004), which designates judgments of the Court of Appeal as irreducible or final in this context, citing the uniform case law established by the High Court's plenary session that appeals are not permitted against first-instance judgments rendered on the merits regarding the closure of a petition.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, art. 5 alin. (3) din C. proc. civ, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, art. 496 din C. proc. civ; Challenge to judicial disciplinary closure resolution: appeal declared inadmissible due to statutory finality of first-instance judgment: The dispute arose from the appellant's challenge against a closure resolution issued by the Judicial Inspection following a disciplinary complaint against two senior court officials for failing to publish their professional project documents on the intranet; although the Constitutional Court had previously ruled that such closure resolutions were not definitive, the lower court had applied the procedural rules governing the rejection of petitions rather than closure. The High Court held the appeal inadmissible on the basis of the principle of the legality of appeals and the specific statutory provision in the Law on the Supreme Council of Magistracy (Law 317/2004), which designates judgments of the Court of Appeal as irreducible or final in this context, citing the uniform case law established by the High Court's plenary session that appeals are not permitted against first-instance judgments rendered on the merits regarding the closure of a petition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to order the dismissal of the appeal as inadmissible.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 29.08.2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., solicitând anularea rezoluţiei de clasare nr. x/2016 emise la data de 19.07.2016 de către Inspecţia judiciară şi continuarea procedurii disciplinare împotriva pârâţilor B. şi C., în temeiul sesizării din 15.06.2016.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1463/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată, contestaţia împotriva Rezoluţiei de clasare nr. x/2016, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C..
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1463/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
4. Apărările intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., solicitând anularea rezoluţiei de clasare nr. x/2016 emise la data de 19.07.2016 de către Inspecţia judiciară şi continuarea procedurii disciplinare împotriva pârâţilor B. şi C..
Principiul legalităţii căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă utilizarea altor mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
În speţă, recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând examinarea legalităţii unei rezoluţii de clasare a sesizării disciplinare pe care a formulat-o privind nemulţumirea sa faţă de faptul că, deşi pârâţii B. şi C. ocupă funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte la Curtea de Apel Cluj, la un şi jumătate de la ocuparea funcţiilor, cei doi pârâţi nu şi-au publicat proiectele cu care au participat la concurs pe intranetul Curţii de Apel Cluj.
Prin rezoluţia nr. x/2016 din data de 19.07.2016 s-a dispus clasarea sesizării.
Potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, 29.08.2016, rezoluţia de clasare dispusă în urma efectuării verificărilor prealabile efectuate de Inspecţia Judiciară din oficiu sau la sesizarea persoanei interesate şi în cadrul căreia se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, era definitivă.
Înalta Curte mai reţine că, prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.
În considerentele deciziei sus-citate, instanţa constituţională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.
Astfel, instanţa de recurs constată că în cazul rezoluţiei de clasare a sesizării s-a declarat neconstituţionalitatea sintagmei "rezoluţia de clasare este definitivă", reţinându-se că partea este lipsită de accesul la o instanţă judecătorească, însă textul de lege nu a fost modificat şi pus în acord cu cele statuate de instanţa de control constituţional.
În lipsa unei reglementări care să pună legea în acord cu decizia Curţii Constituţionale, Înalta Curte reţine că devine aplicabil principiul prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia:
"(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii."
În consecinţă, devin aplicabile dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, respectiv la acţiunea exercitată împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, conform art. 47 alin. (5) - (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Or, potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 în forma în vigoare la data sesizării: rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Conform alin. (7) al art. 47 din aceeaşi lege: Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă. (definitivă, potrivit corelării cu Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ.).
În realizarea rolului constituţional ce revine instanţei supreme de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii, în primul rând prin promovarea unei jurisprudenţe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securităţii juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte s-a pronunţat în acelaşi sens în şedinţa din 9 octombrie 2017 a Plenului secţiei de contencios administrativ şi fiscal, fiind adoptată soluţia de unificare a practicii judiciare, în sensul că: "în ipoteza în care contestaţia formulată împotriva rezoluţiei de clasare a sesizării (..) în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluţionată pe fond de prima instanţă prin prisma dispoziţiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."
Având în vedere cele mai sus redate, în condiţiile în care recurentul a formulat recurs împotriva unei sentinţe care, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 317/2004 în forma în vigoare la momentul sesizării instanţei (29 august 2016), este definitivă, se constată că recursul formulat este inadmisibil.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1463/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1463/2017 din 24 aprilie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 19 noiembrie 2020.