Binding tariff classification of authorized fertilizer and insufficiency of judicial motivation for dismissing tax claims
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the appeal, quashed the lower court’s decision dismissing the challenge, and remanded the case for retrial, ruling that the company prevailed on the grounds of procedural defect. The dispute concerned a binding tariff classification decision by the tax and customs authority, which had classified a commercial copper sulfate fertilizer as a chemical substance (NC code 2833250000) rather than a fertilizer (NC code 31059080), a distinction the company argued had significant VAT and regulatory implications. The decisive legal basis was Article 488(1)(6) of the Code of Civil Procedure, which mandates that judicial decisions must be sufficiently motivated; the High Court found the lower court failed to meet the requirements of Article 425 and Article 6 of the European Convention on Human Rights by providing only a superficial rejection without analyzing the specific factual and legal arguments regarding the product's intended final use and tariff nomenclature rules.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 pct. 6 C. proc. civ, art. 425 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Binding tariff classification of authorized fertilizer and insufficiency of judicial motivation for dismissing tax claims: The dispute concerned a binding tariff classification decision by the tax and customs authority, which had classified a commercial copper sulfate fertilizer as a chemical substance (NC code 2833250000) rather than a fertilizer (NC code 31059080), a distinction the company argued had significant VAT and regulatory implications. The decisive legal basis was Article 488(1)(6) of the Code of Civil Procedure, which mandates that judicial decisions must be sufficiently motivated; the High Court found the lower court failed to meet the requirements of Article 425 and Article 6 of the European Convention on Human Rights by providing only a superficial rejection without analyzing the specific factual and legal arguments regarding the product's intended final use and tariff nomenclature rules.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal and quashing the lower court's decision.
Legal basis for exercising review in administrative and fiscal litigation.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta S.C. A. S.R.L. Vrancea a formulat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Reglementări Vamale Bucureşti, contestaţie împotriva deciziei de încadrare tarifară obligatorie nr. x, comunicată prin adresa nr. x/13.10.2017 precum şi împotriva modului de soluţionare a contestaţiei prealabile nr. 31811/8.12.2017 comunicată la data de 15.12.2017, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei de încadrarea tarifară corectă - Codul NC 31059080, Subcod 3105908090, la care se încadrează produsele reclamantei.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 105 din data de 03 iulie 2018 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia promovată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Reglementări Vamale Bucureşti, ca nefondată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a hotărârii, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
1. In ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de disp art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. in sensul ca hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, arată următoarele:
Sentinţa civila nr. 105/2018 a Curţii de Apel Galaţi nu respecta disp. art. 425 alin. (1) Cod proced. civila, instanţa de fond rezumandu-se la a afirma ca:
"Deşi a făcut susţinere in acest sens, reclamanta nu a dovedit in ce fel încadrarea tarifara efectuata de pârâtă o prejudiciază. In cuprinsul deciziei, la rubrica 7 se fac menţiuni atât cu privire la compoziţia bunului " sulfat de cupru pentahidrat" cat si la destinaţia, utilizarea acestuia "îngrăşământ in agricultura ", De asemenea, este menţionata si denumirea comerciala de B. - îngrăşământ la rubrica 8.
Reclamanta nu a dovedit aplicarea unei cote greşite de TVA urmare a încadrării efectuata de către parata ".
Considera ca instanta de judecata avea obligaţia de a motiva o eventuală înlăturare a argumentelor recurentei, in cuprincul contestaţiei S.C. A. S.R.L. arătând in mod minuţios care sunt motivele de fapt si de drept pentru care încadrarea tarifara trebuie sa fie cea indicată de reclamanta.
Totodată, in cuprinsul contestaţiei a indicat si care sunt consecinţele aplicării unei incadrari tarifare greşite, sub aspect fiscal, din punct de vedere al protecţiei mediului, din punct de vedere al protecţiei consumatorului etc.
Sub aspect fiscal, incadrarea tarifara greşita asa cum a fost efectuata de intimată atrage aplicarea unei cote de TVA de 19%, insa prin incadrarea tarifara corecta, cea indicată de reclamanta, cota de TVA aplicabila este cota redusa de 9%.
Limitarea argumentelor instanţei de fond la acest aspect, in sensul ca nu ar fi fost indicate efectele fiscal, deşi acestea decurg din Codul de procedură fiscală, fiind de altfel indicate in mod clar de reclamanta, reprezintă o nemotivare a hotărârii.
Instanta nu indica argumentele care au stat la baza înlăturării motivelor de nelegalitate invocate in combaterea deciziei ITO contestate, de altfel instanţa nu analizează în nici un mod faptul ca intimata a inteles sa soluţioneze contestaţia formulată in procedura prealabila printr-o adresa.
Astfel, omiterea analizării argumentelor prezentate de S.C. A. S.R.L., omiterea argumentării inlaturarii tuturor susţinerilor făcute de contestatoare, este o dovada a nesolutionarii in fond a cauzei, a nemotivarii hotărârii.
2. In ceea ce priveşte incidenţa disp art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., in sensul ca hotărârea s-a dat cu încălcarea si aplicarea greşita a normelor de drept material, arată următoarele:
Normele de drept material încălcate sau aplicate greşit sunt: art. 1 ORDIN Nr. 6/22 din 6 ianuarie 2004, art. 163 alin. (1) pct (b) al Regulamentului (UE) 2015/2446, Regulamentului CE 1821/2016 SECŢIUNEA I, NOMENCLATURII COMBINATE din Regulamentul 1821/2016 la Secţiunea VI, Regulamentul CE 1001/2013 din 4 octombrie 2013 de modificare a anexei I la Regulamentul CE 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful vamal comun, prin care a fost introdus codul nou - Codul NC 31059080.
Actul administrativ contestat - decizia ITO nu respecta art. 163 alin. (1) lit. (b) al Regulamentului delegate (UE) 2015/2446:
"(1) O declaraţie vamală, cu condiţia ca aceasta să fie completată cu elemente de date suplimentare, astfel cum se prevede în anexa A, este considerată a fi o cerere pentru o autorizaţie în oricare dintre următoarele cazuri:
(b) în cazul în care mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de destinaţie finală si solicitantul are intenţia să dea mărfurilor în întregime destinaţia finală precizată;"
"Regimul de destinaţie finală permite punerea în libera circulaţie a mărfurilor cu scutire sau reducere de taxe datorită utilizării lor specifice."
In consecinţa, atit timp cât societatea, in cererea de încadrare Tarifara Obligatorie a ataşat autorizaţia nr. x/23.02.2017 pentru produsul B. care are utilizarea de RO-INGRASAMINT înseamnă ca intenţionează sa pună in libera circulaţie INGRASAMINT.
Arată, în esenţă, că potrivit regulilor Nomenclaturii combinate din Regulamentul 1821/2016, la Secţiunea VI, Produse ale industriei chimice sau ale industriei conexe ingrasamintele se încadrează la codul 31.
In consecinţa ingrasamintul B. de încadrează la 31-ÎNGRĂŞĂMINTE codul 31059080, subcodul 3105908090 conform autorizării ataşate.
Totodată, potrivit adresei nr. x/15.03.2012 emisa de Institutul National De Cercetare- Dezvoltare Pentru Agrochimie Si Protecţia Mediului - Icpa Bucureşti, se atesta produsul se încadrează in prevederile Anexei I la Regulamentul CE 2003/2003, capitolul E-ingrasaminte cu oligoelemente iar conform etichetei si Fisei de securitate îngrăşământul este declarat de producător ca ingrasamant CE.
Codul NC 31059080 a fost introdus in nomenclatura combinata prin Regulamentul CE 1001/2013 din 4 octombrie 2013 de modificare a anexei I la Regulamentul CE 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifara si statistica si Tariful vamal comun.
In anexa privind ingrasamintele a Regulamentului mai sus menţionat codul NC 31059080 este trecut cu un semn distictiv "*". In lista semnelor si abrevierilor folosite in actul legislativ, parte din lege, semnul"*"-"desemneaza un cod nou".In consecinţa acest cod nu este subcod al codurilor anterioare privind ingrasamintele si nu trebuie sa îndeplinească condiţia de a avea unul din elementele fertilizante: fosfor, potasiu, azot.
Nerespectarea reglementarilor vamale si încadrarea la codul NC 2833250000, asa cum procedează in mod nelegal parata, contrar prevederilor art. 163 alin. . (1) pct. (b) din Regulamentul Delegat UE 2015/2446, aduce grave prejudicii societăţii reclamante.
4. Apărările formulate de intimată
Agenţia Naţionala de Administrare Fiscala, in calitate de intimata-parata, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-pârâte, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esenţial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor legale şi presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situaţiei de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces.
Astfel, în cazul în care instanţa nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt a cauzei, considerentele hotărârii făcând imposibilă examinarea legalitatii solutiei pronunţate, devine incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
În speţă, starea de fapt dedusă judecăţii vizează următoarele:
S.C. A. S.R.L. are ca obiect de activitate comerţul cu ridicata a produselor chimice, vânzând produse autorizate pentru agricultura, comercializând diverse produse, printre care si produsul B., având menţiunea RO-INGRASAMANT.
În acest context, conform Ordinului Nr. 6/22 din 6 ianuarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrăşămintelor în vederea înscrierii, în lista îngrăşămintelor autorizate, produsul B. figurează cu menţiunea RO-ÎNGRAŞĂMÂNT", având în compoziţie ca substanţa activa cuprul, din sulfat de cupru pentahidrat.
Cu privire la decizia de încadrare Tarifara Obligatorie contestată în cauza pendinte, având numărul de referinţa x (cu data de începere a valabilităţii 16.10.2017), recurenta reclamantă este nemulţimită de faptul că, în caseta 7" Descrierea bunurilor" se face referire ca sulfatul de cupru pentahidrat ar fi un produs în condiţiile în catre este vorba, în fapt, despre o substanţă iar în caseta 8 "Denumire comerciala şi informaţii adiţionale" se specifica " B., ro-îngrăşământ, descriere ce nu are legătura cu încadrarea tarifara 283325000 care este pentru substanţă.
Susţinerilor reclamantei cu privire la nelegalitatea Deciziei de Încadrare Tarifară Obligatorie nr. x, la modul de soluţionare a plângerii prealabile nr. 31811/8.12.2017 şi solicitărilor acesteia de obligare a pârâtei la emiterea deciziei de încadrare tarifară - Codul NC 31059080, Subcod 3105908090 instanţa de fond le-a răspuns în sensul că partea nu a dovedit în ce fel încadrarea tarifara efectuata o prejudiciază respectiv că nu a dovedit aplicarea unei cote greşite de TVA urmare a încadrării efectuată de către pârâtă.
Motivul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 6 vizează ipoteze variate: nemotivare, motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, recurenta oprindu-se la teza nemotivării, susţinând că instanţa nu i-a analizat susţinerile, nu a făcut o judecată de valoare, nu şi-a prezentat argumentele proprii, circumscrise cauzei.
În acord cu afirmaţiile recurentei, Înalta Curte reţine că hotărârea nu este motivată, un raţionament logico-juridic neconvingător, lapidar conducând, în speţa, la nemotivare/motivare necorespunzătoare.
Astfel, în analiza sentinţei recurate se constată că instanţa de fond nu a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conţinutul hotărârii judecătoreşti şi cele ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât instanţa de fond nu a expus argumentele de fapt şi de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecăţii, hotărârea neconţinând suficiente elemente care să facă posibil controlul hotărârii în căile de atac.
Aşa cum se arată în jurisprudenţa CEDO, dacă un justiţiabil invocă în scris un argument suficient de clar şi de precis, pe deasupra susţinut de probe şi de natură să aibă o incidenţă asupra soluţiei ce urmează să fie pronunţată în respectivul litigiu, este necesar ca instanţa să analizeze acest argument şi să formuleze un răspuns explicit şi specific. A fortiori, cerinţa motivării hotărârii judecătoreşti prezintă o importanţă particulară dacă argumentul invocat poate avea o incidenţă decisivă asupra obiectului litigiului sau dacă sensul dispoziţiei legale sau reglementare care trebuie aplicată este ambiguu sau imprecis. Din moment ce orice argument merită un răspuns şi în condiţiile în care hotărârea litigioasă nu conţine niciun răspuns, este necesar a se stabili dacă tăcerea poate fi în mod rezonabil interpretată ca o respingere implicită. Dacă respectivul argument face parte dintr-o categorie juridică distinctă de cea din care fac parte celelalte argumente invocate, un răspuns specific şi explicit se impune. În lipsa unei asemenea motivaţii, este imposibil să se determine dacă respectivul argument a fost doar neglijat sau dacă, dimpotrivă, el a făcut obiectul unei respingeri implicite şi, în această din urma ipoteză, pentru ce motive.
Art. 6 implică obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora. (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
În speţă, hotărârea instantei de fond nu se circumscrie exigentelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în conditiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre parti prin prisma tuturor sustinerilor, apararilor si probelor de la dosar, inclusiv asupra existentei abaterilor de la legalitate.
Lipsesc, în speţă, argmentele care au condus la adoptarea soluţiei de respingere a pretenţiilor reclamantei, interpretarea probelor administrate în cauză si a dispoziţiilor legale incidente, implicit raţionamentul judecătorului fondului, ceea ce echivalează cu absenţa motivării, în sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
Chiar dacă motivarea unei hotărâri este o chestiune de esenţă, de conţinut, nu de volum, menţionarea, pe scurt, a faptului că reclamanta nu şi-a dovedit interesul şi încadrarea făcută de pârâtă este corectă, fără a se argumenta concluzia şi fără a se oferi un răspuns apărărilor formulate de reclamantă, nu răspunde exigenţelor legale.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că judecătorul cauzei nu a luat în analiză argumentele pe care reclamanta le-a prezentat în susţinerea acţiunii formulate iar faţă de conţinutul amplu al înscrisurilor depuse în probaţiune, hotărârea instanţei de fond apare ca nemotivată.
Prin urmare, în criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. vor fi validate.
În rejudecare, instanţa de fond va proceda la analiza exhaustivă a susţinerilor părţilor, urmând a răspunde acestora cu luarea în considerare a înscrisurilor depuse la dosar, inclusiv în faţa instanţei de recurs, precum şi probatoriului ce se va impune a fi administrat, în funcţie de aprecierea judecătorului.
6. 7. Temeiurile de drept ale soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 105 din data de 03 iulie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 105 din data de 03 iulie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2021.