Criminal liability for notarial acts in estate succession: validity of universal wills and requirements for citing non-reserved heirs under Law 36/1995

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 27 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, s-au respins plângerile formulate de petenții E.P. și E.I. împotriva rezoluției nr. 2787/II/2000 din 28 august 2000 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a reținut că petenții au formulat plângere împotriva notarului O.M. din cadrul Notariatului de Stat local Orșova, afirmând că acesta a întocmit și autentificat un testament în care nu s-au nominalizat bunurile testatoarei P.A. și împotriva notarului Ș.I. care ar fi eliberat certificatul de moștenitor nr. 32 cu încălcarea dispozițiilor art. 36/1995, prin faptele celor doi notari fiind vătămate interesele lor legale.

Prin rezoluția 143/P/2000 din 29 iunie 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi notari.

Această soluție a fost confirmată prin rezoluția din 28 august 2000 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Instanța a reținut că plângerile formulate de petenți sunt nefondate întrucât testamentul redactat de fostul notar de stat O.M. s-a încheiat în formă autentică și cu respectarea dispozițiilor Decretului nr.377/1960.

S-a mai reținut că suprafețele de teren înscrise în cererea pentru deschiderea succesiunii corespund ca întindere și poziții cu cele înscrise în evidențele agricole pe anii 1964 - 1970 la poziția de rol a defunctei P.A.

S-a mai reținut că petenții nu aveau calitatea care le-ar fi conferit vocație a moștenirii, astfel încât citarea lor la dezbaterea succesiunii defunctei nu era obligatorie.

Petenții E.P. și E.I. au declarat recurs susținând că cei doi notari au încălcat legea autentificând acte prin care li se încalcă dreptul de proprietate, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 12/1996 și din actul de vânzare-cumpărare, susținând că se impune reluarea cercetărilor.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că prin testamentul autentificat la Notariatul de Stat local Orșova la data de 1 iunie 1995 de fostul notar O.M., în prezent decedată, numita P.A. a dispus ca după încetarea sa din viață numita C.F. să primească în deplină proprietate și posesie întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi la decesul său.

Din conținutul testamentului rezultă cu certitudine că testatoarea a înțeles să testeze universalitatea bunurilor sale, în condițiile art. 802 teza I C. civ., situație în care bunurile de care a înțeles să dispună nu trebuiau individualizate în testament.

Așa fiind, corect s-a reținut că autentificarea testamentului de către fostul notar O.M. respectă dispozițiile art. 4 din Decretul nr. 377/1960.

În raport de dispozițiile art. 841 – art. 843 C. civ., se constată, de asemenea, că petenții, în calitate de nepoți de soră nu fac parte din categoria moștenitorilor rezervatari.

Or, potrivit dispozițiilor art. 75 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, „dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsa de moștenitori rezervatari, numai legatarul”.

Drept urmare, corect s-a reținut că notarul Ș.I nu trebuie să-i citeze pe petenți la dezbaterea succesiunii defunctei P.A.

Se mai constată că din actele dosarului nu rezultă că în certificatul de moștenitor au fost menționate bunuri care nu ar fi fost proprietatea defunctei ci a surorii sale predecedate, mama petenților.

Din examinarea actelor mai rezultă că mama petenților, ca și defuncta P.A. au fost beneficiarele unui testament lăsat de tatăl lor F.I. și înregistrat la grefa Tribunalului Mehedinți la 1 septembrie 1942.

Se mai constată că nu există nici un act de vânzare-cumpărare prin care mama petenților ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor menționate în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P.A.

Pe de altă parte, din compararea certificatului de moștenitor nr. 32 din 4 martie 1997 și 25 ianuarie 1996 rezultă că acestea nu se referă la aceleași terenuri.

Astfel, în primul certificat sunt menționate la pct. 4 și 5 un teren arabil situat în punctul „Ogașul cu podu” învecinat la est cu S.N., la vest cu drumul, la sud cu M.L. și la nord cu P.I. și respectiv un teren vie situat în pct. „Vatra satului” având ca vecini la est, drumul, la vest P.I., la sud P.P. și la nord, P.I., P.C., P.G. și P.V.

În ce de-al doilea certificat este menționat la pct. 3 o grădină cu pruni învecinată la est cu D.C., la vest cu S.S., la sud cu M.C. și la nord cu P.D., iar la pct. 4 o grădină cu pruni învecinată la est cu drumul, la vest cu I.G.P., la sud cu P.D. și la nord cu G.P.

Având în vedere și împrejurarea că din verificări a rezultat că suprafețele de teren menționate în cererea pentru deschiderea succesiunii corespund cu cele înscrise în evidențele agricole la poziția de rol a defunctei P.A., se reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi notari este corectă, întrucât nu rezultă că acestea au comis vreo faptă prevăzută de legea penală.

Cum din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursurile vor fi respinse ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii E.P. și E.I. împotriva sentinței penale nr. 39 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurenții petiționari la plata sumei de câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.